Gahramanli și alții împotriva Azerbaidjanului

Reclamanții s-au născut în 1975, 1957 și, respectiv, 1955 și trăiesc în Baku. Reclamanții au fost candidați pentru partidele de opoziție în alegerile parlamentare din 7 noiembrie 2010 în cadrul Primului mandat al Constituției Electorale Khatai nr. 33. Dl Fuad Gahramanli a fost desemnat de coaliția partidelor Frontului Popular și Musavat, dl Zalimkhan Mammadli de Partidul Frontului Popular Clasic și dl Namizad Safarov de blocul electoral Karabakh. Circularea a fost împărțită în treizeci și cinci de secții electorale, cu o secție de sondaj în fiecare secție. Este evident că au existat un total de opt candidați care au participat la alegeri în secțiune electorală. Potrivit rezultatelor alegerilor oficiale, dl H.M., candidatul desemnat de Partidul de guvernare Yeni Azerbaidjan, a câștigat alegerile cu 9.805 voturi.

Dl Zalimkhan Mammadli a terminat a doua cu 1.893 voturi, dl Fuad Gahramanli a treia cu 1.571 voturi și dl Namizad Safarov a durat cu 157 voturi. La 10 noiembrie 2010, reclamanții, împreună cu un alt candidat, au depus plângeri aproape identice cu Comisia Electorală de Constituție (ConEC) și cu Comisia Electorală Centrală (CEC). Ei s-au plâns că rezultatele alegerilor nu au reflectat opinia adevărată a alegătorilor, deoarece au existat numeroase cazuri de fraudă și nereguli electorale în ziua alegerilor, și au solicitat anularea rezultatelor alegerilor în circolența lor. Au susținut că: (a) În toate secțiile de sondaj electoral, angajați ai Autorității Executive din districtul Khatai și a persoanelor afiliate cu dl H.M.

în mod organizat, au adus o serie de persoane care nu s-au înregistrat ca alegători în sectoarele electorale pentru a vota; (b) au existat cazuri de voturi în numeroase secții electorale; (c) numărul de voturi exprimate în toate secțiile electorale a fost de mai mult de trei ori mai mare decât numărul de alegători care au venit să voteze în toate secțiile electorale; (d) într-o secție electorală, observatori și membri consultativi ai comisiilor electorale („PEC”) (membrele comisiei fără drepturi de vot) a fost împiedicat să participe la procesul de contabilizare a voturilor. 10. Reclamanții au solicitat, de asemenea, ca prezența lor să fie asigurată la audierea comisioanelor cu privire la plângerile lor.

11. În sprijinul acuzațiilor lor, reclamanții au prezentat comisiilor electorale mai mult de o sută de declarații (akt) formulate de observatorii electorali care documentează cazuri specifice de nereguli plângute. 12. Reclamanții au prezentat Curtea exemplare cu aproximativ cincizeci din declarațiile menționate mai sus cu privire la presupusele nereguli în statiile de sondaj nr. 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 14, 16, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 28, 29, 30, 33, 34 și 35. Unele exemple ale acestor afirmații sunt rezumate mai jos. 13. Doi observatori din Stația de Sondaj nr. 34 au susținut că au fost martori la un incident de închiriere a cutiei de voturi de doi membri ai PEC. Ei au remarcat că, deși mai puțin de 240 de alegători au fost numărați pe parcursul zilei, un total de 534 de voturi au fost găsite în cutia de voturi și au fost numărate oficial.

14. Trei observatori din Stația de Sondaj nr. 9 a fost martor unui incident în care președintele PEC a dat o serie de voturi premarcate unui votant, care apoi i-a aruncat accidental pe podea în apropierea cutiei de vot. În ciuda acestui lucru, urnele de vot au fost adunate și a fost introduse în cutia de voturi în vederea clară a tuturor celor prezente. Într-o declarație separată, aceiași trei observatori au remarcat alte două incidente de împrumuturi similare ale cutiei de vot, presupus inițiate de președintele PEC.

15. Trei observatori din Stația de Sondaj nr. 19 a remarcat că, deși un total de doar 259 alegători au fost numărate pe parcursul zilei, numărul de voturi găsite în cadrul cutiei de vot la sfârșitul zilei a depășit 400. 16. Un membru consultativ al PEC și doi observatori din Stația de Sondaj nr. 18 a remarcat că au fost împiedicați să stea într-un loc unde au putut observa, într-un mod neobstrucționat, verificarea cerneței alegătorilor pentru cerneală electorală. Acest lucru a fost probabil făcut de persoanele responsabile în secție, 17. Trei observatori din Stația de Sondaj nr. 25 a remarcat că, deși doar 235 alegători au fost numărați pe parcursul zilei, 496 de voturi au fost găsite în cutia de voturi.

Cutia de voturi conținea buletinuri de voturi, sugerând că s-a făcut închiderea buletinului de voturi. 18. Observatorii din o serie de alte secții de votare au observat, de asemenea, diferențe semnificative similare între numărul de voturi în cutiile de vot și numărul de alegători care au fost observați voturi exprimate pe parcursul zilei. 19. Potrivit reclamanților, acestea nu au primit niciun răspuns din partea ConCE și plângerea lor a fost examinată numai de către CEC. 20. La 13 noiembrie 2010, CEC a prelungit perioada legală de trei zile pentru examinarea plângerii pentru o perioadă nedefinită, menționând că „îndatoririle suplimentare” au fost necesare. 21. La 21 noiembrie 2010, R.I., membrul grupului de experți al CEC, care a fost acuzat de abordarea plângerii și-a exprimat avizul, declarând că plângerea ar trebui respinsă ca fiind nefondată.

22. Prin decizia din 21 noiembrie 2010, al căror text a fost în esență o repetare a avizului emis de expertul R.I., CEC a respins plângerea reclamanților ca fiind nefondată. Se pare că reclamanții nu au fost prezenți la ședința CEC. 23. În decizia sa, CEC a remarcat că reclamanții ar fi trebuit, în primul rând, să-și ia plângeri către CEC-urile relevante. Ei ar fi putut apoi să apeleze împotriva deciziilor diferitelor CEP la ConCE, și numai atunci ar fi trebuit să se plângă la CEC, în timp ce în încălcarea procedurii de mai sus au aplicat direct la CEC. Cu toate acestea, CEC a hotărât să examineze plângerea cu privire la fond. 24. În ceea ce privește meritul plângerii, CEC a constatat, în special, că „ majoritatea declarațiilor observatorilor [cum au fost prezentate de solicitanți] au avut caracter general și nu au reflectat principiul conform căruia o observație trebuie să se bazeze pe fapte”.

În plus, s-a constatat că o serie de declarații conținea o evaluare a presupusei nereguli bazate numai pe „avizele subjective” ale observatorilor. Ca exemplu, CEC a menționat declarația de trei observatori din Stația de Sondaj nr. 25 (a se vedea punctul 17 de mai sus). 25. În plus, CEC a remarcat că informațiile din declarațiile observatorilor pe care reclamanții le-au prezentat - din care au existat peste sute - au fost refutate prin declarațiile de peste o sută de observatori din „toate cele treizeci și cinci secții de votare” care nu au înregistrat încălcări ale legii electorale care ar putea afecta rezultatele alegerilor. Potrivit CEC, unii dintre acei observatori au reprezentat opoziția.

În special, CEC a menționat numele unui număr de observatori din statiile de sondaj nr. 3, 4, 6, 8, 9 și 15 care, potrivit CEC, „a confirmat că nu au fost respectate încălcări ale legislației electorale”. În plus, CEC a remarcat că membrii PEC din toate secțiile de sondaj au declarat că, în ziua alegerilor, nu au primit nici o declarație sau plângere de către niciun observator sau candidat cu privire la nereguli alegeri și că procesul alegerilor din secțiile lor de sondaj a fost legal și efectuat în condiții adecvate. 26. În concluzie, CEC a constatat că examinarea elementelor de probă scrisă a respins acuzațiile formulate de solicitanți și că nu ar putea fi stabilit niciun motiv pentru invalidarea rezultatelor alegerilor.

27. La 25 noiembrie 2010, reclamanții, împreună cu un alt candidat, au depus un recurs împotriva hotărârii CEC cu Curtea de Apel Baku. În recurs, ei au reiterat plângerile adresate CEC cu privire la presupusele nereguli în ziua alegerilor. De asemenea, ei se plângeau că, în conformitate cu cerințele articolului 112-1.7 din Codul electoral, prezența acestora la ședința CEC nu a fost asigurată și că CEC nu a investigat în mod deliberat acuzațiile grave de fraudă și nereguli electorale. 28. Prin hotărârea din 26 noiembrie 2010, Curtea de Apel a respins recursul reclamanților, reprezentând în principal raționamentul CEC. În special, Comisia a remarcat că reclamanții și observatorii acestora nu s-au plâns imediat din cauza presupuselor nereguli direct față de CEP-urile relevante în ziua alegerilor.

În plus, CEC a constatat că au investigat în mod corespunzător acuzațiile și a constatat că au fost refutate de un număr de observatori care reprezentau diferite partide politice, inclusiv partidele de opoziție, care au declarat că nu au avut loc nereguli grave în orice secție de sondaj. 29. O copie a hotărârii Curții de Apel ale Baku a fost pusă la dispoziția reclamanților la 30 noiembrie 2010. 30. Între timp, la 22 noiembrie 2010, CEC și-a trimis înregistrarea finală a rezultatelor alegerilor și alte documente relevante pentru revizuirea și aprobarea finală a Curții Constituționale. La 29 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a confirmat rezultatele alegerilor la nivelul întregii țări, inclusiv rezultatele alegerilor ale grupului electoral al reclamanților, ca final.

31. La 1 decembrie 2010, reclamanții au depus un recurs în fața Curții Supreme împotriva hotărârii Curții de Apel a Curții de Apel de la Baku. Acestea au reiterat plângerile și argumentele formulate în fața CEC și a Curții de Apel de la Baku. De asemenea, ei se plângeau de următoarele: (a) în ceea ce privește remarcarea CEC și a instanței de apel că neregulile observate în ziua alegerilor nu au fost comunicate imediat în aceeași zi , reclamanții au remarcat că a fost exact condusul CEC-urilor care a creat un mediu ostil pentru observatorii de opoziție și s-au răspuns în mare măsură de aceste nereguli care au făcut imposibil sau dificil pentru reclamanții și observatorii acestora să încerce să se ocupe de nereguli la nivelul CEC; (b) atât CEC, cât și Curtea de Apel Baku au acordat mai multă importanță declarațiilor observatorilor pro-governamentali, care au evaluat procesul electoral pozitiv, decât cele ale observatorilor reclamanților.

CEC și Curtea de Apel Baku nu au explicat motivele acesteia. În plus, în timp ce CEC a remarcat faptul că declarațiile pozitive cu privire la desfășurarea alegerilor au fost făcute chiar și de unii observatori din partidele de opoziție, reclamanții au afirmat că CEC a inventat doar existența acestor declarații de către observatori de propoziție. 32. La 6 decembrie 2010, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului, în conformitate cu raționamentul instanței inferioare. Acesta a adăugat, de asemenea, că recursul reclamanților și hotărârea Curții de Apel al Baku au trebuit să fie evaluate în funcție de art. 63.4 din Legea privind Curtea Constituțională, care a declarat că deciziile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi supuse unei acuzații, modificări sau interpretări oficiale de către nicio autoritate sau persoană.

În acest sens, Curtea Supremă a raționat după cum urmează: „Rezultatele alegerilor [parliamentare] din 7 noiembrie 2010 au fost recunoscute ca fiind valabile de către [CEC] rezultatele alegerilor din 22 noiembrie 2010 și candidații aleși ca membri ai parlamentului din toate 125 de circunscriptione electorale au fost determinați. Rezultatele menționate anterior au fost aprobate prin decizia CEC din 22 noiembrie 2010, iar [la aceeași dată] înregistrarea rezultatelor alegerilor finale, împreună cu înregistrările rezultatelor [ConEC] și documentele suplimentare, au fost prezentate Curții Constituționale pentru verificare și aprobare a rezultatelor alegerilor.

Prin decizia Plenum-ului Curții Constituționale privind rezultatele alegerilor [parlamentare] din 7 noiembrie 2010 ..., din 29 noiembrie 2010, rezultatele finale ale CEC din 22 noiembrie 2010 au fost considerate conforme cu cerințele articolelor 100.2, 100.12, 108.2 și 171.2 din Codul Electoral al Republicii Azerbaidjanului, precum și rezultatele alegerilor referitoare la 125 de grupuri electorale, inclusiv la prima Constituție electorală Khatai nr. 33, au fost aprobate, această decizie devenind finală în momentul livrării sale.

Din decizia respectivă, Curtea Constituțională nu a stabilit nicio circumstanță care ar fi putut avea loc în timpul votului sau determinarea rezultatelor alegerilor care ar fi putut împiedica stabilirea voinței alegătorilor în prima Constituție electorală Khatai nr. 33. Având în vedere faptul că decizia menționată mai sus [a Curții Constituționale] este finală și nu este supusă a anulării, amendamentului sau interpretării oficiale de către orice autoritate sau persoană, instanța consideră că hotărârea instanței de apel [dispărsarea plângerilor reclamanților] trebuie menținută.”

5. The applicants were born in 1975, 1957 and 1955 respectively and live in Baku. 6. The applicants stood as candidates for the opposition parties in the parliamentary elections of 7 November 2010 in the single-mandate Khatai First Electoral Constituency No. 33. Mr Fuad Gahramanli was nominated by the coalition of the Popular Front and Musavat parties, Mr Zalimkhan Mammadli by the Classic Popular Front Party and Mr Namizad Safarov by the Karabakh electoral bloc. 7. The constituency was divided into thirty-five electoral precincts, with one polling station in each precinct. It is apparent that there were a total of eight candidates running for election in the constituency. 8. According to the official election results, Mr H.M., the candidate nominated by the ruling Yeni Azerbaijan Party, won the election with 9,805 votes.

Mr Zalimkhan Mammadli finished second with 1,893 votes, Mr Fuad Gahramanli third with 1,571 votes and Mr Namizad Safarov last with 157 votes. 9. On 10 November 2010 the applicants, together with one other candidate, jointly lodged nearly identical complaints with the Constituency Electoral Commission (the “ConEC”) and the Central Electoral Commission (the “CEC”). They complained that the election results had not reflected the true opinion of the voters because there had been numerous instances of electoral fraud and irregularities on election day, and they requested the annulment of the election results in their constituency. They alleged that: (a) In all the constituency polling stations, employees of the Khatai District Executive Authority and people affiliated with Mr H.M.

had, in an organised manner, brought a number of persons not registered as voters into constituency polling stations to cast voting ballots; (b) There had been instances of ballot-stuffing in numerous polling stations; (c) The number of ballots cast in all the polling stations had been more than three times higher than the number of voters who had come to cast votes in all the polling stations; (d) In one polling station, observers and consultative members of precinct electoral commissions (“PECs”) (commission members with no voting rights) had been prevented from participating in the vote-counting process. 10. The applicants also requested that their presence be ensured at the commission hearings concerning their complaints.

11. In support of their allegations, the applicants submitted to the electoral commissions more than a hundred statements (akt) made by election observers documenting specific instances of the irregularities complained of. 12. The applicants submitted copies of approximately fifty of the abovementioned statements to the Court concerning alleged irregularities in Polling Stations nos. 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 14, 16, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 28, 29, 30, 33, 34 and 35. Some examples of those statements are summarised below. 13. Two observers in Polling Station no. 34 claimed to have witnessed an incident of ballot-box stuffing by two PEC members. They noted that, although fewer than 240 voters had been counted throughout the day, a total of 534 ballots had been found in the ballot box and officially counted.

14. Three observers in Polling Station no. 9 witnessed an incident where the PEC chairman had given a stack of several pre-marked ballots to a voter, who then accidentally dropped them on the floor near the ballot box. Despite this, the ballots were gathered up and put into the ballot box in plain view of all those present. In a separate statement, the same three observers noted two other incidents of similar ballot-box stuffing allegedly initiated by the PEC chairman. 15. Three observers in Polling Station no. 19 noted that, although a total of only 259 voters had been counted throughout the day, the number of ballots found inside the ballot box at the end of the day had exceeded 400. 16. One consultative member of the PEC and two observers in Polling Station no. 18 noted that they had been prevented from standing at a place where they could observe, in an unobstructed manner, the checking of voters’ forefingers for election ink.

This had presumably been done by persons in charge in the precinct, 17. Three observers in Polling Station no. 25 noted that, although a total of only 235 voters had been counted throughout the day, 496 ballots had been found in the ballot box. The ballot box contained clumps of ballots, suggesting that ballot-box stuffing had taken place. 18. Observers in a number of other polling stations had also noted similarly significant differences between the numbers of ballots in the ballot boxes and the numbers of voters who had been observed casting votes throughout the day. 19. According to the applicants, they did not receive any reply from the ConEC and their complaint had been examined by the CEC only.

20. On 13 November 2010 the CEC extended the statutory three-day period for examining the complaint for an indefinite period of time, noting that “additional enquiries” were required. 21. On 21 November 2010, R.I., the member of the CEC’s expert group who had been charged with dealing with the complaint delivered his opinion, stating that the complaint should be dismissed as unsubstantiated. 22. By a decision of 21 November 2010, the text of which was essentially a repetition of the opinion delivered by the expert R.I., the CEC dismissed the applicants’ complaint as unsubstantiated. It appears that the applicants were not present at the CEC hearing. 23. In its decision, the CEC noted that the applicants should first have taken their complaints to the relevant PECs.

They could then have appealed against the decisions of the various PECs to the ConEC, and only then should they have complained to the CEC, whereas ‒ in breach of the above procedure ‒ they had applied directly to the CEC. The CEC nevertheless decided to examine the complaint on the merits. 24. As to the merits of the complaint, the CEC found, in particular, that “the majority of the observers’ statements [as submitted by the applicants] were of a general character and did not reflect the principle that an observation must be based on fact”. It furthermore found that a number of the statements contained an assessment of the alleged irregularity based solely on observers’ “subjective opinions”.

As an example of this, the CEC mentioned the statement of three observers from Polling Station no. 25 (see paragraph 17 above). 25. Furthermore, the CEC noted that the information in the observers’ statements which the applicants submitted ‒ of which there were more than hundred ‒ was refuted by the statements of over one hundred other observers from “all thirty-five polling stations” who had not registered any breaches of electoral law that could affect the election results. According to the CEC, some of those observers represented the opposition. In particular, the CEC mentioned the names of a number of observers from Polling Stations nos. 3, 4, 6, 8, 9 and 15 who, according to the CEC, “had confirmed that no breaches of the electoral legislation had been observed”.

Moreover, the CEC noted that PEC members in all the polling stations had stated that, on election day, they had not received any statements or complaints by any observer or candidate concerning any election irregularities and that the election process in their respective polling stations had been lawful and conducted under adequate conditions. 26. In conclusion, the CEC found that the examination of the written evidence refuted the allegations made by the applicants and that no grounds for invalidating the election results could be established. 27. On 25 November 2010 the applicants, together with one other candidate, lodged an appeal against the CEC decision with the Baku Court of Appeal. In the appeal, they reiterated the complaints made to the CEC about the alleged irregularities on election day.

They also complained that ‒ contrary to the requirements of Article 112-1.7 of the Electoral Code ‒ their presence at the CEC hearing had not been ensured and that the CEC had deliberately not investigated the serious allegations of electoral fraud and irregularities. 28. By a judgment of 26 November 2010 the Baku Court of Appeal dismissed the applicants’ appeal, mostly reiterating the CEC’s reasoning. In particular, it noted that the applicants and their observers had not immediately complained of the alleged irregularities directly to the relevant PECs on election day. It furthermore found that the CEC had properly investigated the allegations and had found that they had been refuted by a number of other observers representing various political parties, including opposition parties, who had stated that no serious irregularities had taken place in any polling station.

29. A copy of the Baku Court of Appeal’s judgment was made available to the applicants on 30 November 2010. 30. In the meantime, on 22 November 2010 the CEC had sent its final election results record and other relevant documents for review and final approval by the Constitutional Court. On 29 November 2010 the Constitutional Court confirmed the country-wide election results, including the election results in the applicants’ constituency, as final. 31. On 1 December 2010 the applicants lodged an appeal with the Supreme Court against the Baku Court of Appeal’s judgment. They reiterated the complaints and arguments raised before the CEC and the Baku Court of Appeal.

They also complained of the following: (a) as to the CEC’s and the appellate court’s remark that the irregularities allegedly observed on election day had not been communicated to the PECs immediately on that same day, the applicants noted that it had been precisely the conduct of the PECs ‒ which had created a hostile environment for opposition observers and had themselves been largely responsible for those irregularities ‒ that had made it impossible or difficult for the applicants and their observers to attempt to deal with the irregularities at the PEC level; (b) both the CEC and the Baku Court of Appeal had given more weight to the statements of pro-Government observers, which had assessed the election process positively, than to those of the applicants’ observers.

The CEC and the Baku Court of Appeal did not explain the reasons for doing so. Moreover, while the CEC noted that positive statements about the conduct of the election had been made even by some observers from opposition parties, the applicants claimed the CEC had simply fabricated the existence of such statements by purported pro-opposition observers. 32. On 6 December 2010 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal, agreeing with the lower court’s reasoning. It also added that the applicants’ appeal and the Baku Court of Appeal’s judgment had to be assessed in the light of Article 63.4 of the Law on the Constitutional Court, which stated that the Constitutional Court’s decisions were final and could not be subject to quashing, amendment or official interpretation by any authority or person.

In this regard, the Supreme Court reasoned as follows: “The results of the [parliamentary] elections of 7 November 2010 were recognised as valid by [the CEC’s] election results record of 22 November 2010 and the candidates elected as members of parliament from all 125 electoral constituencies were determined. The aforementioned results record was approved by the CEC decision of 22 November 2010, and [on the same date] the final election results record, together with the [ConEC] results records and additional documents, were submitted to the Constitutional Court for verification and approval of the election results.

By a decision of the Plenum of the Constitutional Court on the results of the [parliamentary] elections of 7 November 2010 ..., dated 29 November 2010, the CEC’s final results record of 22 November 2010 was deemed compliant with the requirements of Articles 100.2, 100.12, 108.2 and 171.2 of the Electoral Code of the Republic of Azerbaijan, and the election results concerning 125 electoral constituencies, including Khatai First Electoral Constituency no. 33, were approved, that decision becoming final at the moment of its delivery.

It follows from that decision that the Constitutional Court did not establish any circumstances that may have taken place during the voting or the determination of the election results that could have prevented the establishing of the will of the voters in Khatai First Electoral Constituency no. 33. Taking into account the fact that the aforementioned decision [of the Constitutional Court] is final and not subject to quashing, amendment or official interpretation by any authority or person, the court considers that the judgment of the appellate court [dismissing the applicants’ complaints] must be upheld.”