VLAD v. ROMANIA

Publicat la 2 decembrie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 21693/20 Teodora-Ludmila VLAD împotriva României depusă la 15 aprilie 2020 comunicată la 12 noiembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul se desemnează ca participant activ la demonstrații împotriva acțiunilor luate de Guvern sau de alte instituții publice, precum și ca susținător al unei organizații neguvernamentale care promovează transparența și responsabilitatea în modul în care funcționează instituțiile publice.

Cererea sa se referă la procedurile administrative de infracțiune legate de participarea ei la o reuniune publică în fața Ministerului Afacerilor Interne la 31 iulie 2018. Strângerea a fost invitată să protesteze împotriva presupusului mod ilegal în care Gendarmeria română a amendat manifestanții pașnici pentru participarea lor la diferite proteste publice împotriva Guvernului care s-a desfășurat în 2017 și 2018. La 1 august 2018 Gendarmerie a elaborat un raport și a amendat reclamantul din cauza faptului că a participat la o reuniune nedeclarată autorităților, a refuzat să respecte instrucțiunile gendarmelor de a pleca și a strigat sloganuri împotriva partidului de conducere.

Prin hotărârea finală a 15 Octombrie 2018 Curtea județului București a constatat că reclamantul a fost responsabil pentru participarea la o reuniune nedeclarată și că a refuzat să respecte instrucțiunile gendarmelor de a pleca, a înlocuit amendă cu un avertisment și a respins argumentele că orice sancțiune impusă asupra ei a încălcat drepturile ei la libertatea de exprimare și la adunarea pașnică. Curtea a susținut că reclamantul nu a respins faptele constatate în raportul Gendarmerie menționat mai sus, care au fost confirmate cu dovezi adăugate de autoritățile, care au servit ca bază pentru concluziile instanțelor și sancțiunii impuse. În plus, sancțiunile sunt legale deoarece reclamantul a participat la o reuniune nedeclarată.

În plus, fără a face referire la orice document de probă, instanța a susținut că se poate presupune că prin impunerea acestuia autoritățile au încercat să organizeze traficul în zonă și să protejeze manifestanții și persoanele care stau la dispoziție. În sfârșit, instanța a susținut că avertismentul era o sancțiune proporțională în aceste circumstanțe. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns că procedurile nedreptate erau nedreptate și a încălcat dreptul ei de a fi presupus nevinovat. Ea a afirmat că Curtea județului, acționând cu prejudecăți și ignorând dovezile aprobate de ea, a inversat sarcina dovezii care o impun să-și demonstreze nevinovăția. În baza articolelor 10 și 11 din Convenție, reclamantul s-a plâns că hotărârea Curții de județ din 15 octombrie 2018 a încălcat drepturile sale la libertatea de exprimare și la reuniunea pașnică și că motivele furnizate nu au fost relevante și suficiente.

Având în vedere sancțiunile impuse reclamantului din cauza participării ei la protestul din 31 iulie 2018, se poate spune că reclamantul a suferit un dezavantaj semnificativ în sensul articolului 35 § 3 litera (b) din Convenția (compare Sylka v. Polonia (dec.), nr. 19219/07, §§ 28-38, 3 iunie 2014, și Obote v. Rusia , nr. 58954/09, § 31, 19 noiembrie 2019)? În acest caz, reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației „criminale” împotriva ei, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost cazul reclamantului tratat de un tribunal imparțial care a ținut seama de dovezile care i-au fost aduse și a respectat dreptul de a fi presupus nevinovat garantat de art. 6 § 2 din Convenția (a se vedea Telfner v. Austria , nr. 33501/96, §§ 15-19, 20 martie 2001)? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și/sau la asamblare pașnică în sensul articolului 10 § 1 și/sau la art. 11 § 1 din Convenție?

Dacă da, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 10 2 și/sau la art. 2 din Convenție?

Published on 2 December 2024

FOURTH SECTION

Application no. 21693/20 Teodora-Ludmila VLAD against Romania lodged on 15 April 2020 communicated on 12 November 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant describes herself as an active participant in demonstrations against actions taken by the Government or other public institutions, and as a supporter of a non-governmental organisation promoting transparency and accountability in the manner public institutions work. Her application concerns administrative offence proceedings related to her participation in a public gathering in front of the Ministry of Internal Affairs on 31 July 2018. The gathering was called to protest against the alleged unlawful manner in which the Romanian Gendarmerie had fined peaceful protesters for their participation in various public protests against the Government held in 2017 and 2018. On 1 August 2018 the Gendarmerie produced a report and fined the applicant on the grounds that she had participated in a gathering undeclared to the authorities, refused to comply with gendarmes’ instructions to leave and shouted slogans against the ruling party.

By a final judgment of 15 October 2018 the Bucharest County Court found the applicant liable for participating in an undeclared gathering and for refusing to comply with the gendarmes’ instructions to leave, replaced the fine by a warning, and dismissed her arguments that any sanction imposed on her violated her rights to freedom of expression and peaceful assembly. The court held that the applicant had not rebutted the facts noted in the above-mentioned Gendarmerie report, which were confirmed with evidence adduced by the authorities, which served as the basis for the courts’ findings and the sanction imposed. Moreover, the sanction was lawful because the applicant had participated in an undeclared gathering.

Furthermore, without referring to any evidentiary material, the court held that it could be presumed that by imposing it the authorities sought to organise the traffic in the area and to protect the protesters and the bystanders. Lastly, the court held that the warning was a proportionate sanction in the circumstances. Relying on Article 6 of the Convention, the applicant complained that the impugned proceedings were unfair and violated her right to be presumed innocent. She alleged that the County Court, acting with bias and ignoring the evidence adduced by her, had reversed the burden of proof requiring her to prove her innocence. Relying on Articles 10 and 11 of the Convention, the applicant complained that the County Court’s judgment of 15 October 2018 had violated her rights to freedom of expression and peaceful assembly and that the reasons given had not been relevant and sufficient.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In view of the sanction imposed on the applicant on account of her participation in the protest of 31 July 2018, can the applicant be said to have suffered a significant disadvantage within the meaning of Article 35 § 3 (b) of the Convention (compare Sylka v. Poland (dec.), no. 19219/07, §§ 28-38, 3 June 2014, and Obote v. Russia , no. 58954/09, § 31, 19 November 2019)? 2. If so, did the applicant have a fair hearing in the determination of the “criminal” charge against her, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, was the applicant’s case dealt with by an impartial tribunal which took into account the evidence adduced by her and respected her right to be presumed innocent guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention (see Telfner v. Austria , no. 33501/96, §§ 15-19, 20 March 2001)? 3. Has there been an interference with the applicant’s right to freedom of expression and/or peaceful assembly within the meaning of Article 10 § 1 and/or Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference justified under Article 10 § 2 and/or Article 11 § 2 of the Convention?