RĂDULESCU DOBROGEA v. ROMANIA and 1 other application

Publicat la 3 aprilie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cerințele nr. 63972/19 și 16056/20 Niculae RĂDULESCU DOBROGEA împotriva României și Bogdan CIUREA împotriva României depuse la 29 noiembrie 2019 și, respectiv, 17 martie 2020 comunicate la 14 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Ambele cereri se referă la amenzi administrative impuse reclamanților după ce au participat și au cântat sloganuri la 10 martie 2018 într-un protest public împotriva principalului partid guvernamental și a liderilor săi. Protestul a avut loc în apropierea clădirii Sala Palatului din București, unde liderii acestui partid găzduiau extraordinarul congres al partidului. Ambele solicitanți au fost amendați deoarece autoritățile au considerat că protestul în care au participat reclamanții a fost o contra-demonstrație organizată în aceeași locație și, în același timp, o altă adunare publică.

Reclamanții s-au descris ca participanți activi la diferite manifestații împotriva acțiunilor luate de guvern sau de organizații politice și susținători ai unei organizații neguvernamentale care promovează transparența și responsabilitatea în modul în care instituțiile publice funcționează și interacționează cu cetățenii obișnuiți. Prin hotărâri finale din 10 aprilie 2019 (disponibile la 10 iunie 2019) și 17 În septembrie 2019, Curtea județului București („Cortea județului”) a susținut, în parte sau în totalitate, amenzile impuse, respectiv, dl Rădulescu Dobrogea și dl Ciurea. Curtea a susținut că dovezile aprobate de dl Ciurea nu au respins concluziile raportului asupra căruia se bazează amenzile impuse.

În plus, amenzile impuse reclamanților au fost legale deoarece au participat la o contra-demonstrare și autoritățile au avut ca scop să protejeze dreptul la o adunare pașnică a celor care participă la congresul extraordinar al partidului politic. 16056/20, care se bazează pe art. 6 din Convenție, a susținut că procedura judecătorească care examinează provocarea sa împotriva amenzii impuse acestuia a fost nedreptă și a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat. În special, Curtea județului, acționând cu prejudecăți și ignorând dovezile aprobate de el, a inversat sarcina probei și i-a impus o obligație de a-și dovedi nevinovăția. Reclamanții din ambele cereri au susținut, fie în mod expres, fie în substanță, că hotărârile Curții Județene care susțin amenzile impuse lor pentru protestarea pașnică au încălcat drepturile lor la libertatea de exprimare și la reuniunea pașnică prevăzute de articolele 10 și 11 din Convenție.

Acestea au susținut că, în revizuirea măsurilor luate împotriva lor, Curtea județului a acordat o importanță mai mare dreptului intern relevant decât jurisprudența relevantă a Curții și a furnizat motive care nu au fost relevante și suficiente, având în vedere că au ignorat circumstanțele specifice ale cauzelor lor. Reclamantul în cerere nr. 16056/20 a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost cazul reclamantului tratat de un tribunal imparțial care a luat în considerare dovezile aducute de el și a respectat dreptul său de a fi presupus nevinovat garantat de art. 6 § 2 din Convenția? În ceea ce privește ambele cereri, a existat o interferență cu libertatea de exprimare și/sau adunarea pașnică a reclamanților în sensul articolului 10 § 1 și/sau al articolului 11 § 1 din Convenție?

Dacă este cazul, a fost această interferență justificată în temeiul articolului 10 2 și/sau al articolului 11 § 2 din Convenție (a se vedea Karademirci și alții c. Turcia , nr. 37096/97 și 37101/97, 25 ianuarie 2005; Bukta și alții c. Ungaria , nr. 25691/04, 17 iulie 2007; Fáber c. Ungaria , nr. 40721/08, 24 iulie 2012; și Navalnyy c. Rusia [GC], nr. 29580/12 și altele 4, 15 noiembrie 2018)?

Published on 3 April 2023

FOURTH SECTION

Applications nos. 63972/19 and 16056/20 Niculae RĂDULESCU DOBROGEA against Romania and Bogdan CIUREA against Romania lodged on 29 November 2019 and 17 March 2020 respectively communicated on 14 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

Both applications concern administrative fines imposed on the applicants after they participated and chanted slogans on 10 March 2018 in a public protest against the main governmental party and its leaders. The protest was held nearby the Sala Palatului building in Bucharest where the leaders of the said party were hosting the party’s extraordinary congress. Both applicants were fined because the authorities considered that the protest the applicants participated in was a counterdemonstration organised in the same location and at the same time as another public assembly. The applicants described themselves as active participants in various demonstrations against actions taken by the Government or by political organisations and supporters of a non-governmental organisation promoting transparency and accountability in the manner public institutions work and interact with ordinary citizens.

By final judgments of 10 April 2019 (available on 10 June 2019) and 17 September 2019 the Bucharest County Court (“the County Court”) upheld in part or in full the fines imposed, respectively, on Mr Rădulescu Dobrogea and on Mr Ciurea. The court held that the evidence adduced by Mr Ciurea had not rebutted the findings of the report on which the fine imposed on him was based. Moreover, the fines imposed on the applicants had been lawful because they had participated in a counterdemonstration and the authorities had aimed to protect the right to a peaceful assembly of those participating to the extraordinary congress of the political party. The applicant in application no. 16056/20, relying on Article 6 of the Convention, alleged that the court proceedings examining his challenge against the fine imposed on him had been unfair and had violated his right to be presumed innocent.

In particular, the County Court, acting with bias and ignoring the evidence adduced by him, had reversed the burden of proof and imposed on him a duty to prove his innocence. The applicants in both applications alleged, either expressly or in substance, that the County Court’s judgments upholding the fines imposed on them for protesting peacefully had violated their rights to freedom of expression and peaceful assembly provided for by Articles 10 and 11 of the Convention. They alleged that in its review of the measures taken against them, the County Court had given greater weight to the relevant domestic law than to the relevant case-law of the Court and had provided reasons which had not been relevant and sufficient given that they had ignored the specific circumstances of their cases.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant in application no. 16056/20 have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s case dealt with by an impartial tribunal which took into account the evidence adduced by him and respected his right to be presumed innocent guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention? 2. In respect of both applications, has there been an interference with the applicants’ freedom of expression and/or peaceful assembly within the meaning of Article 10 § 1 and/or Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference justified under Article 10 § 2 and/or Article 11 § 2 of the Convention (see, Karademirci and Others v. Turkey , nos.

37096/97 and 37101/97, 25 January 2005; Bukta and Others v. Hungary , no. 25691/04, 17 July 2007; Fáber v. Hungary , no. 40721/08, 24 July 2012; and Navalnyy v. Russia [GC], nos. 29580/12 and 4 others, 15 November 2018)?