CANLI v. TURKEY

Comunicat la 12 octombrie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 8211/10 Mehmet CANLI împotriva Turciei depusă la 28 decembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehmet Canlı, este un național turc născut în 1961 și locuia la Istanbul la momentul cererii. El este reprezentat în fața Curții de către dl İ. Akmeșe, un avocat practicant la Istanbul. La 6 august 2004, reclamantul a fost arestat sub suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, și anume PKK. El a fost dus la Biroul Antiterrorism al Direcției de Securitate din Istanbul. La 7 august 2004 a fost interogat de poliție în absența unui avocat și a fost forțat să semneze o declarație. La 9 august 2004, reclamantul a fost adus în fața procurorului public și ulterior în fața judecătorului de investigare.

După ce s-a terminat interogatoriul, judecătorul de investigare a retras reclamantul în custodie. Reclamantul a fost asistat de un avocat în timp ce el depune declarații procurorului public și judecătorului de investigare și în fața atât a declarat că declarația raportată de poliție este parțial inexact. La 1 septembrie 2004, procurorul public a pregătit un proiect de pronunțare de acuzare a reclamantului prin sprijinirea și acuzarea PKK și prin furnizarea de explozivi PKK în temeiul articolelor 169 și 264 § 2 din Codul penal defunt, Legea nr. 765. La 15 octombrie 2009, Curtea din Istanbul Assize a condamnat reclamantul că a fost acuzat și condamnat la trei ani și nouă luni de închisoare pentru ajutor și abținerea PKK și la doi ani și șase luni de închisoare pentru posesia explozivilor.

Reclamantul a fost în continuare ordonat să plătească o amendă de 366 de lira turcă (TRY) pentru furnizarea de explozivi PKK. Tribunalul din Istanbul a folosit declarația de poliție a reclamantului în timp ce l-a condamnat. La 15 iunie 2011, Curtea de Casație a susținut condamnarea reclamantului pentru ajutor și abținerea PKK în temeiul articolului 169, dar a anulat condamnarea pentru furnizarea de explozivi PKK în temeiul articolului 264 § 2. Cazul a fost remis Curții din Istanbul pentru acuzațiile de furnizarea de explozivi. La 31 ianuarie 2012, Curtea din Istanbul a susținut că nu a existat nicio chestiune separată de examinat în ceea ce privește dacă reclamantul a furnizat sau nu explozivi pentru că constituia o modalitate de a ajuta și de a înlătura organizația teroristă, pentru care reclamantul a fost deja condamnat.

Ulterior, reclamantul a fost condamnat doar pentru ajutor și abținerea PKK și condamnat la trei ani și nouă luni de închisoare. COMPLAINTE Reclamantul menține în temeiul articolului 6 § 1 și § 3 litera (b) și (c) din Convenția potrivit căreia procedurile penale împotriva lui nu erau corecte, deoarece a fost refuzat accesul la un avocat în timpul custodiei sale de poliție, iar declarația sa de poliție a fost utilizată de instanța de judecată pentru a-l condamna (a se vedea Salduz Turcia [GC], nr. 36391/02, ECHR 2008). Reclamantul susține în continuare în temeiul articolului 6 § 2 că dreptul său de a rămâne tăcut a fost încălcat. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 13 despre lipsa unui remediu intern eficace, coroborat cu articolele menționate mai sus.

„A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia? În special, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1, ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în timpul custodiei sale de poliție (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 45-63, CEDO 2008)?”

Communicated on 12 October 2015

SECOND SECTION

Application no. 8211/10 Mehmet CANLI against Turkey lodged on 28 December 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mehmet Canlı, is a Turkish national who was born in 1961 and was living in Istanbul at the time of application. He is represented before the Court by Mr İ. Akmeșe, a lawyer practising in Istanbul. On 6 August 2004 the applicant was arrested on suspicion of membership of an illegal organisation, namely the PKK. He was taken to the Anti-Terrorism Branch of the Istanbul Security Directorate. On 7 August 2004 he was interrogated by the police in the absence of a lawyer and forced to sign a statement. On 9 August 2004 the applicant was brought before the public prosecutor and subsequently before the investigating judge. After the questioning was over, the investigating judge remanded the applicant in custody.

The applicant was assisted by a lawyer while he was giving statements to the public prosecutor and the investigating judge and in front of both he stated that the statement reported by the police was partially inaccurate. On 1 September 2004, the public prosecutor prepared a bill of indictment charging the applicant with aiding and abetting the PKK and providing explosives to the PKK under Articles 169 and 264 § 2 of the now defunct Criminal Code, Law no. 765. On 15 October 2009 the Istanbul Assize Court convicted the applicant as he was charged and sentenced him to three years and nine months imprisonment for aiding and abetting the PKK and to two years and six months imprisonment for the possession of explosives.

The applicant was further ordered to pay a fine of 366 Turkish Lira (TRY) for providing explosives to the PKK. The Istanbul Assize Court used the applicant’s police statement while convicting him. On 15 June 2011 the Court of Cassation upheld the applicant’s conviction for aiding and abetting the PKK under Article 169 but quashed the conviction for providing explosives to the PKK under Article 264 § 2. The case was remitted to the Istanbul Assize Court for the charges of providing explosives. Upon the remittal, on 31 January 2012, the Istanbul Assize Court held that there was no separate issue to examine as to whether the applicant had provided explosives or not because it was a means to aid and abet the terrorist organisation, for which the applicant had already been convicted.

Subsequently, the applicant was only convicted of aiding and abetting the PKK and sentenced to three years and nine months imprisonment. COMPLAINTS The applicant maintains under Article 6 § 1 and § 3(b) and (c) of the Convention that the criminal proceedings against him were not fair as he was denied access to a lawyer during his police custody and his police statement was used by the trial court in convicting him (see Salduz v. Turkey [GC], no. 36391/02, ECHR 2008). The applicant further asserts under Article 6 § 2 that his right to remain silent was violated. The applicant finally complains under Article 13 about the lack of an effective domestic remedy in conjunction with the above mentioned Articles.

QUESTION TO THE PARTIES

“Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him? In particular, has there been a breach of Article 6 § 3 (c) of the Convention, in conjunction with Article 6 § 1, as a result of the lack of legal assistance available to the applicant during his police custody (see Salduz v. Turkey [GC], no. 36391/02, §§ 45-63, ECHR 2008)?”