ROȘCA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

13.10.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ROȘCA c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 50860/12 Mihai ROȘCA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 13 octombrie 2015 într-o cameră compusă din Luis López Guerra, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Carlo Ranzoni, Armen Harutyunyan, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune, Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 31 iulie 2012, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, după ce a deliberat, ia următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, dl Mihai Roșca, este un resortisant român născut în 1972. El este în prezent deținut în închisoarea Jilava. A fost reprezentat în fața Curții până în ianuarie 2015 de domnul A. Grigoriu, avocat în București. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 5 august 2008, reclamantul a fost pus în custodia cu titlu provizoriu în spațiile de detenție ale poliției din Călărași printr-o hotărâre a tribunalului departamental din același oraș. Prin hotărârea definitivă din 25 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat la o pedeapsă de 15 ani de închisoare. ; a locuit în timpul marii majorități a timpului în închisorile din Giurgiu și Slobozia, precum și în spitalul din București-Jilava. În plus, a fost transferat pentru perioade foarte scurte la închisoarea din Rahova (trei luni în 2012) și la spitalul din Colibași (o lună în 2011). Acesta arată că condițiile de detenție în aceste unități au fost greșite, și se plânge în special de calitatea hranei și de prezența paraziților (pui și ploșnițe de pat). El susține, de asemenea, că a dezvoltat o boală a stomacului și a suferit o pierdere în greutate foarte mare din cauza calității hranei. Potrivit dosarului său medical, la data arestării, la 5 august 2008, cântărea 78 kg și, potrivit fișei de ieșire a spitalului din București-Jilava, 58 kg când a părăsit această unitate, la 24 octombrie 2012. Guvernul susține că autoritățile penitenciare au asigurat reclamantului atât condiții de igienă corespunzătoare, prin operațiuni regulate de dezinfecție și dezinsecție, cât și o hrană de calitate adecvată. Acesta furnizează o copie a contractului încheiat în 2009 de către conducerea spitalului din București-Jilava cu o societate comercială responsabilă cu dezinsecția, precum și o copie a documentelor care atestă realizarea și plata acestor operațiuni în 2012, 2013 și 2014. El trimite, de asemenea, anumite documente care atestă realizarea unor operațiuni similare cu închisoarea Giurgiu din 2012 și 2013, referindu-se la două scrisori din 14 și 20 mai 2014 ale medicilor șefi ai închisorilor din Slobozia și Giurgiu, guvernul indică, de asemenea, faptul că reclamantul suferă de mai multe boli, inclusiv gastroduodenită cronică, și că a beneficiat de Pentru o prezentare generală a acestui standard, a se vedea Vartic c. România (n, n 14150/08, §§ 10-12, 17 decembrie 2013). În special, regimul acordat reclamantului, care ar fi fost adecvat pentru afecțiunile gastrice cronice, ar fi asigurat, în cele din urmă, o alimentație cu puțină sare și grăsimi. Dreptul intern și internațional relevant 10. Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). 11. Rapoartele internaționale relevante în acest caz, inclusiv cele ale Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante ( Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 125-129, 24 iulie 2012). GRIEF 12. octombrie 2012 adresată Curții, reclamantul denunță condițiile de detenție în instituțiile în care a fost ținut, se plânge în special de o calitate scăzută a alimentelor, care i-ar fi cauzat o pierdere în greutate semnificativă și de prezența paraziților. Acesta se află în esență pe teren la art. 3 din Convenție. Reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție, în special de calitatea slabă a hranei și de prezența paraziților. În esență, art. 3 din Convenție, astfel de cuvinte nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Tezele părților 14. Cu titlu introductiv, guvernul își exprimă îndoiala cu privire la respectarea de către reclamant a condițiilor impuse de art. 47 din Regulamentul de procedură al Curții, în măsura în care afirmațiile de la : indică faptul că reclamantul ar fi putut sesiza judecătorul delegat cu privire la executarea pedepselor pe baza dispozițiilor legii n 275/2006 și 254/2013 pentru a denunța calitatea necorespunzătoare a alimentelor și prezența paraziților pretinsi. Referindu-se la mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare, guvernul consideră că această cale de atac a fost eficientă. El nu furnizează copia acestor hotărâri. 15. Pe fond, acesta afirmă că autoritățile penitenciare au asigurat reclamantului atât condiții de igienă corespunzătoare, prin operațiuni regulate de dezinfecție și dezinsecție, cât și o hrană de calitate corespunzătoare. 16. Reclamantul susține că nu există o cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a denunța condițiile materiale ale detenției sale, spre deosebire de ceea ce ar fi prevăzut de sistemul juridic intern în situațiile în care nu există un tratament medical. Pe fond, se referă la cauzele în care Curtea a constatat încălcarea articolului 3 din convenție din cauza condițiilor materiale de detenție în închisorile din Slobozia, Giurgiu sau Rahova (Tiran c. România, nr 47603/10, 28 octombrie 2014, Marian Toma, citată anterior, și Enache c. România, 10662/06, 1 aprilie 2014), în spitalul din închisoarea Jilava ( Iacov Stanciu c. România, n 35972/05, 24 iulie 2012) sau în închisoarea Colibași (Fűlöp c. România, n 18999/04, 24 iulie 2012). Curtea consideră că nu este necesar, în speță, să se pronunțe asupra excepțiilor ridicate de guvern, deoarece consideră că cererea este, în orice caz, vădit nefondată din motivele expuse mai jos. 19. Comisia observă că reclamantul se plânge de două aspecte specifice ale detenției sale, și anume de o calitate slabă a alimentelor, care ar fi dus la o pierdere semnificativă în greutate și la o prezență a paraziților. În acest sens, aceasta observă că, în niciun moment al procedurii, reclamantul nu se plânge de suprapopularea penitenciară. Prin urmare, este necesar să se facă distincție între prezenta cauză și cauzele menționate de către persoana în cauză în sprijinul apărării sale (punctul 17 de mai sus), întrucât, în aceste din urmă, Curtea a constatat încălcarea articolului 3 din convenție, în special din cauza suprapopulației penitenciare ( Marian Toma, citată anterior, §§ 32-33, Tirean, citată anterior, §§ 39-42, și Iacov Stanciu , citată anterior, § 173) sau (a) aspecte speciale ale detenției, cum ar fi izolarea și purtarea sistematică a cătușelor (așa-numita Enache, §§ 55 și 60-61) sau ale contaminării cu tuberculoză (Fűlöp, citată anterior, §§ 42 și 47 20). Prin urmare, rămâne de stabilit dacă, din cauza celor două aspecte ale detenției sale, reclamantul a fost supus unui tratament interzis prin art. 3 din Convenție. 21. În acest scop, Curtea amintește că această dispoziție impune statului să se asigure că orice persoană aflată în posesia sa este compatibilă cu respectarea demnității umane, care nu supune obligația de a suferi sau de a suferi o intensitate care depășește nivelul inevitabil al suferinței legate de detenție și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, aceaceasta este asigurată de sănătate și de bine să fie deținută în mod corespunzător (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 92-94, CEDH 2000-XI). atunci când se evaluează condițiile de detenție, trebuie să se țină seama de efectele lor cumulative (Dougoz c. Grecia, n 40907/98, § 46, CEDH 2001-II 22. În speță, Curtea constată că reclamantul se plânge de calitatea alimentelor, susținând că aceaceasta este la originea pierderii sale semnificative în greutate, pe care o atestă prin documente medicale. Aceasta constată, într-adevăr, că reclamantul a pierdut aproximativ 20 de kilograme în cursul primilor patru ani de detenție (punctul 7 litera (c). Mai mult decât atât, Comisia nu poate ignora faptul că calitatea alimentelor este un element care a fost adesea examinat în cauze similare împotriva României (Iacov Stanciu, citată anterior, § 177, Iorgoiu c. România, n 1831/02, § 79, 17 iulie 2012 și Macovei c. România, n 28255/08, § 30, 19 noiembrie 2013 23. Cu toate acestea, Curtea nu poate specula cu privire la efectele concrete ale pretinsei calități proaste a alimentelor asupra stării de sănătate și asupra greutății reclamantului, mai degrabă în domeniul medical. În această privință, Curtea constată că afirmațiile reclamantului sunt generale, limitându-se la a indica că hrana este necorespunzătoare. Comisia consideră că afirmațiile sale sunt lipsite de precizie și că reclamantul nu a furnizat detalii concrete pentru a-și susține argumentele potrivit cărora pierderea în greutate a fost cauzată de calitatea alimentelor ( mutatis mutandis, Lotarev c. Ucraina, În plus, Comisia constată că autoritățile penitenciare nu au rămas pasive în fața patologiilor reclamantului, deoarece, potrivit afirmațiilor guvernului, acesta din urmă nu este contrazis de solicitant, acesta din urmă are dreptul de a acorda un regim alimentar specific bolii sale gastrice (punctul 9 de mai sus 24. În ceea ce privește prezența paraziților, Curtea constată că, potrivit afirmațiilor guvernului, de asemenea, nepotrivite de solicitant, operațiunile de dezinsecție au fost efectuate într-un mod destul de regulat, cel puțin pe parcursul unei perioade importante a detenției, atunci când a stat la închisoarea Giurgiu și la spitalul din București Jilava (punctul 8 litera (c). 25. Curtea deduce din aceasta că condițiile denunțate de solicitant, în special calitatea slabă a alimentelor și prezența paraziților pretinși, nu au supus acest lucru unei perioade de intensitate care depășea nivelul inevitabil de suferință inerent detenției (a se vedea, a contraro, Kaja c. Grecia, n 3227/03, § 49, 27 iulie 2006); a se vedea, de asemenea, Toran și Schymik c. România , nr. 43873/10, § 35, 14 aprilie 2015). 26. În consecință, cererea este în mod clar greșit întemeiată și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele