AFFAIRE MACIUCA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

26.05.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MACIUCA c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 25763/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 mai 2009 DEFINITIVF 26/08/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În acest caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 mai 2009, Rend la l'hotărâre, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 25763/03) îndreptată împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Constantin Măciuca, a sesizat Curtea la iunie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În cererea sa, reclamantul a susținut, în special, că a suferit condiții proaste de detenție în centrul penitenciar din Jilava, că a fost privat de tratamentul medical și că a fost împiedicat să obțină copii ale actelor medicale, timbrele și plicurile necesare pentru apărarea obiecțiunilor sale în fața Curții. În 2007, Curtea a decis să comunice autorităților art. 3 și, așa cum permite art. 293, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAȚA CIRCONSTANȚELOR DE LA L Acestea s-au născut în 1946 și își are reședința în Sarata. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost încarcerat la 9 noiembrie 1992 la centrul penitenciar din Jilava pentru a ispăși pedeapsa de 18 ani de închisoare la care fusese condamnat pentru crimă printr-o hotărâre definitivă. A fost reținut în această casă de judecată până la 15 iunie 1995 și apoi între 29 iunie și 10 ianuarie 1996, între 25 aprilie 1996 și 29 ianuarie 1997, între 27 noiembrie 1998 și 10 februarie 1999, de la 1 februarie 1999 aprilie 2002 - 17 iulie 2003, de la 7 august la 29 septembrie 2003, de la 2 octombrie 2003 la 20 ianuarie 2004 și de la 3 februarie la 16 aprilie 2004. 2003, reclamantul a solicitat autorităților penitenciare din Jilava să îi furnizeze copii ale dosarului său medical și ale certificatelor medicale întocmite de medicii închisorii, pentru a-și putea susține cererea în fața Curții. El s-a opus refuzului, pe motiv că administrația nu avea mijloacele financiare de a face aceste fotocopii sau că copiatorul nu funcționa. El a fost pedepsit și batjocorit de autoritățile centrului penitenciar din Jilava pentru că a solicitat astfel de copii și pentru că a înaintat o cerere în fața Curții. Pe de altă parte, autoritățile au încetat să-i mai administreze tratamentul medical obligatoriu pe care i l-au prescris medicii pentru bolile pulmonare în special și l-au transferat într-o celulă nesănătoasă care conținea 2 paturi pentru mai mult de 16 deținuți. În aprilie și 20 mai 2004, reclamantul a fost spitalizat și supus unei expertize neuropsihiatrice, iar autoritățile în cauză au râs de el și i-au retras tratamentul necesar pentru bolile sale pulmonare. El a pierdut o mulțime de greutate, căzând la 54 kg pentru o dimensiune de 1,82 m. 10. Printr-o scrisoare din 17 iunie 2006, reclamantul a informat Curtea că întârzierea cu care a transmis grefei monedele solicitate a fost cauzată de faptul că, în cursul ultimelor două luni, nu a obținut un plic și timbru decât prin greva foamei în acest scop. Versiunea guvernului 11. În toate perioadele în care reclamantul a executat pedeapsa cu închisoarea la centrul penitenciar din Jilava, acesta a fost plasat în celula n 208, care avea o suprafață de 47,25 și dispunea de 42 de paturi. La 3 februarie 2004, această celulă era ocupată de 59 de deținuți și, la 16 aprilie 2004, de cincizeci și unu de deținuți. Ea dispunea de patru ferestre și de un grup sanitar format din două chiuvete și două toalete turcești. Deținuții aveau acces, o dată pe săptămână, la o altă celulă dotată cu 19 dușuri cu apă caldă. Durata plimbărilor zilnice variază între 10 și 40 de minute, în funcție de condițiile meteorologice. Deținuții aveau acces la cărțile celor două biblioteci ale închisorii, precum și la 120 de reviste la care închisoarea era abonată. Celulele erau dotate cu un post de televiziune pe care deținuții îl aduceau sau care era pus la dispoziție de administrația închisorii. 12. În perioada în care reclamantul a fost reținut în celula n 208, a fost consultat de douăzeci și șase de ori de către medicii închisorii, care, așa cum reiese din fișa medicală detaliată, i-au administrat un tratament adecvat și constant pentru diferitele boli de care suferea (lombalgie, hernie ombilicală, infecție urinară, tulburări de personalitate, colică renală). 13. Autoritățile judiciare nu l-au îndemnat nici să retragă sau să modifice obiecțiunile în fața Curții, nici să încerce să-l descurajeze sau să-l descurajeze să se prevaleze de acțiunile pe care le oferea convenția. Reclamantul nu a fost niciodată transferat într-o altă celulă în timpul detenției sale la centrul penitenciar din Jilava. În plus, au fost primite cereri din partea centrului penitenciar și produse în fața Curții în ceea ce privește plicurile și foile de hârtie, fapt confirmat de documentele furnizate de centrul penitenciar și prezentate în fața Curții. Astfel, reclamantul a putut prezenta Curții, încă din primele etape ale procedurii, o copie a fișei sale medicale întocmite de medicii închisorii. II. DREPTUL INTERN ȘI INTERNATIONAL PERTINENT14 Un rezumat al dispozițiilor dreptului și practicii interne relevante privind modalitățile de executare a pedepselor privative de libertate și căile de atac interne disponibile în acest domeniu figurează la punctele 21-23 din Hotărârea Petrea c. România 4792/03, 29 aprilie 2008).În special în ceea ce privește dreptul deținuților la asistență medicală, Legea nr. 23/96 privind executarea pedepsei cu închisoarea prevedea un astfel de drept în articolele 17 și 41 combinate. A consolidat protecția dreptului la asistență medicală (tratament, medicamente etc.), asistență care trebuia acordată deținuților în mod gratuit și de către un personal calificat (articolele 12 și 14 combinate). LAGUG nr. 56/2003 a fost abrogată și înlocuită cu Legea nr 275, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 20 iulie 2006 și intrată în vigoare la 20 octombrie 2006. 15), recentul raport, datat 11 decembrie 2008, Comitetul European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante (CPT) prezintă o situație detaliată a situației din diferitele penitenciare românești pe care le-a vizitat în iunie 2006, inclusiv centrul penitenciar Jilava. În special, CPT a recomandat autorităților române să ia măsuri imediate pentru a reduce semnificativ rata de ocupare a celulelor și pentru ca toți deținuții să aibă un pat, o saltea curată și o pătură curată. CPT a remarcat, de asemenea, că, în anumite celule din închisoarea Jilava, condițiile de detenție pot fi considerate ca fiind inumane și degradante. În constatările sale, CPT a arătat că instituțiile penitenciare române aveau un nivel deosebit de ridicat de suprapopulare, ceea ce presupunea că deținuții aveau adesea obligația de a partaja paturi, că trăiau în spații închise și că au suferit o lipsă aproape totală de activități în afara celulei, ceea ce le impunea o lipsă constantă de intimitate, o tensiune sporită și, prin urmare, o violență mare între ei și personalul închisorii. CPT și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la faptul că lipsa paturilor a apărut, timp de mai mulți ani, ca o problemă cronică la nivel național și a recomandat autorităților române să ia măsuri pentru a asigura respectarea standardului de 4 dale de viață de către deținuții care dețin o celulă colectivă în toate instituțiile penitenciare din România. În răspunsul său, guvernul român a indicat că Legea 275/2006 (art. 33 3), precum și regulamentul de punere în aplicare a acesteia (art. 82) prevedeau de acum înainte că fiecare deținut trebuie să aibă un pat individual și, de asemenea, a remarcat că standardele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate vor fi stabilite printr-o ordine, în curs de pregătire, a Ministerului Justiției. Reclamantul se plânge de condițiile rele de detenție în centrul penitenciarului din Jilava, în special de suprapopularea celulei sale și de lipsa tratamentului medical. În acest sens, acesta invocă art. 3 din Convenție, care dispune de nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitatea 17. Guvernul excită din această cauză declarând că reclamantul ar fi putut depune o plângere împotriva administrării centrului penitenciar Jilava în temeiul articolelor 267 și 267 din Codul penal, care interzic, în general, relele tratamente și tortura, precum și în temeiul Legii nr. 56/2003, care garantează, într-un mod mai specific, drepturile persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate, al căror drept de a beneficia de asistență medicală gratuită. Reclamantul nu este pronunțat în acest sens. 18. Curtea amintește că, în cauza Petrea menționată anterior, Curtea a ajuns la concluzia că 56/2003 constituia o cale de atac eficientă, în sensul articolului 1 din Convenție, în special în ceea ce privește declarațiile referitoare la lipsa de asistență medicală adecvată față de deținuți, dar nu era un aspect al condițiilor de detenție propriu-zise, în special al suprapopulației care domneau în celule (Patrea menționat anterior, § 36 și 37). În speță, Curtea nu descoperă nicio împrejurare care ar putea aduce la sine o astfel de concluzie. Din moment ce reclamantul a omis să introducă o acțiune întemeiată pe dispozițiile ÖUG n 56/2003, partea pârâtului referitoare la insuficiența tratamentului său medical trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din convenție. 20. În ceea ce privește restul cauzei, care se referă la condițiile deținerii reclamantului, Curtea apreciază, în lumina tuturor argumentelor părților, că ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar care necesită o examinare pe fond ; se presupune că această parte a spătarului nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 3 din Convenție. 3 din Convenție consacră una dintre valorile fundamentale ale societăților democratice. El interzice în termeni absoluți tortura și pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante, indiferent de circumstanțele sau acțiunile victimei (a se vedea, de exemplu, Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, § 119, CEDH 2000-IV). 22. Curtea reamintește, de asemenea, că, potrivit jurisprudenței sale, pentru a cădea sub incidența articolului 3, un tratament incorect trebuie să atingă un minim de gravitate. ; aceasta depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata prelucrării și de efectele sale fizice sau mentale, precum și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea, printre altele, Irlanda Regatul Unit, Hotărârea din 18 ianuarie 1978, § 162, seria A nr. 25 23. Măsurile privative ale libertății și ale suferinței și umilinței. Cu toate acestea, art. 3 impune statului membru să se asigure că orice deținut este ținut în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a măsurii nu obligă persoana să sufere sau să sufere o intensitate care depășește nivelul inevitabil al suferinței legate de detenție și că, ținând cont de cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului este asigurată în mod corespunzător (Kudła Polonia [GC], n 30210/96, § 92-94, CEDH 2000-XI). Atunci când se evaluează condițiile de detenție, trebuie să se țină seama de efectele cumulative ale acestora, precum și de afirmațiile specifice ale reclamantului (Dougoz c. Grecia, n 40907/98, § 46, CEDH 2001-II 24. În speță, Curtea arată că celula în care reclamantul a fost deținut la casa de judecată a lui Jilava era de o suprafață de 47,25 . În timp ce această celulă era concepută pentru mai mult de doi prizonieri, numărul deținuților prezenți în mod obișnuit pe parcursul întregii perioade în care reclamantul a fost închis a variat între 50 și 59 (punctul 11 de mai sus) 25. Curtea deduce din aceste date că reclamantul s-a confruntat în mod constant cu o suprapopulare gravă a închisorii. Într-adevăr, fiecare dintre persoanele aflate în celula reclamantului dispunea de un spațiu cuprins între 0,80 și 0,92 , ceea ce este mult sub standardul recomandat autorităților române în raportul CPT la sfârșitul ultimei sale vizite în instituțiile penitenciare române, inclusiv în Jilava (punctul 15 de mai sus). La fel era și el ținut în cea mai mare parte a zilei, având o plimbare în curtea închisorii doar pentru un timp foarte scurt, și anume între 10 și 40 de minute pe zi, și acces la dușul închisorii doar o dată pe săptămână. Această stare de lucruri ridică în sine o întrebare sub aspectul articolului 3 din Convenție. 26. Curtea a recunoscut că, în cazul de față, nu există nici un motiv să nu fi fost cu adevărat intenționat să umilească sau să înjosească reclamantul. Cu toate acestea, Curtea amintește că, în cazul în care ar trebui să se ia în considerare problema dacă scopul prelucrării ar fi să umilească sau să înjosească victima, lipsa unui astfel de obiectiv nu ar putea exclude o constatare a încălcării articolului 3 (Peers) Comisia consideră că condițiile de detenție (punctele și 25) deasupra) pe care reclamantul a trebuit să o suporte timp de aproape șase ani nu au eșuat să-i submineze demnitatea și să-i inspire sentimente de umilință și dezgust. Fie ca accesul la cărți și la numeroasele reviste ale bibliotecii închisorii și că el a pus la dispoziție un post de televiziune în celula sa, oricât de lăudabil ar fi lucrul acesta, să nu schimbe nimic. 27. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că condițiile de detenție ale reclamantului, în special suprapopulația din celula sa, combinate cu durata detenției sale în astfel de condiții, sunt un tratament degradant. 28. Prin urmare, s-a încălcat art. 3 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 29. Reclamantul susține, de asemenea, încălcarea drepturilor garantate prin articolele 8, 10 și 34 din Convenție. El se plânge în special de un obstacol în calea dreptului său de a acționa individual din cauza condițiilor greșite de detenție la care ar fi fost supus după ce a solicitat, în 2003, documentele necesare pentru a-și susține cererea și de a obține acte medicale, timbre și plicuri pentru a-și prezenta obiecțiile în fața Curții. 30. Guvernanța susține că aceste obiecții sunt nefondate. 31. Curtea arată că a fost legal, în speță, reclamantului să obțină copii ale actelor sale medicale întocmite de medicii închisorii, documente pe care le-a putut trimite Curții încă din primele etape ale procedurii, după introducerea cererii sale. În ceea ce privește posibilitatea de a obține în scurt timp timbre și plicuri, al căror solicitant se plânge prin scrisoarea sa din 17 iunie 2006, aceasta se referă la o eventuală omisiune a autorităților după 25 iunie 2003, dată la care a fost adoptată OUG nr. 56/2003. În cauza Petrea menționată anterior, Curtea a concluzionat că o cale de atac întemeiată pe dispozițiile ÖUG 56/2003 constituia o cale de atac eficientă, în sensul articolului 35 1 din Convenție, în ceea ce privește barierele în calea dreptului la liberă corespondență al deținuților (Petrea) Mai sus, § 36. Or, în speță, reclamantul nu este în primul rând evaluat de o astfel de acțiune care i-a fost accesibilă în dreptul intern. Pe de altă parte, nu reiese pe deplin din piesele din spătar că a fost transferat din celulă în altă parte în timpul detenției sale la centrul penitenciar din Jilava. 32. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin articolele 8, 34 din Convenția invocată de solicitant. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 33. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 34. Tribunalul consideră că o eventuală hotărâre care ar constata o încălcare a Convenției ar constitui, în sine, o despăgubire satisfăcătoare pentru presupusul prejudiciu moral. 36. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert din cauza faptului că a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție în anii săi de detenție la centrul penitenciar din Jilava, un prejudiciu pe care constatarea încălcării nu poate să îl șteargă singur. Prin urmare, aceasta decide că trebuie să i se acorde 5 000 EUR din acest șef. Taxa și cheltuielile de judecată 37. Reclamantul solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată, fără a-și susține totuși cererea. 38. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere criteriile menționate anterior și în lipsa oricărui element care să susțină pretențiile reclamantului, Curtea nu poate accepta această cerere. Interese moratorii 39. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă din partea sa privind condițiile de detenție a reclamantului în centrul penitenciarelor din Jilava și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din convenție, 5 000 EUR (cinci mii) EUR), care se convertește în lei românești la rata aplicabilă la data plății, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall modulier Președinte