MARKOV AND MARKOVA v. UKRAINE

A cincea secțiune decizia nr. 37734/07 Vadym Ivanovych MARKOV și Olena Glibivna MARKOVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 13 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Ganna Yudkivska, Siofra O’Leary, judecători și Milan Blaško, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 20 august 2007 și la 8 septembrie 2014, după ce s-a deliberat, decide după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții sunt dl Vadym Ivanovych Markov și dna Olena Glibivna Markova. Dl Markov a fost un național ucrainean, născut în 1968 și a trăit în Zaporizhzhya. Dna Markova este un național ucrainean, născut în 1961 și trăiește în Zaporizhzhya. La 5 octombrie 1995, o instanță de district a ordonat divorțul între dl Markov și prima sa soție X. Această decizie a devenit finală la 16 octombrie 1995. Din motive necunoscute, dl Markov nu a înregistrat divorțul, după cum prevede legislația națională, cu Biroul de înregistrare a Actelor Civile (“Oficiul”) și nu a cerut autorității să-i dea certificatul de divorț. În martie 2003, o instanță de district a condamnat dl Markov pentru o infracțiune penală și a ordonat închisoarea până la 5 martie 2014. Condamnarea și condamnarea sale au devenit finale și a fost trimis la închisoare pentru a-și îndeplini condamnarea. În 2005 dl Markov a decis să se căsătorească cu dna Bespalova. Cu toate acestea, în conformitate cu dreptul național, căsătoria sa cu ea ar putea fi înregistrată oficial numai după înregistrarea divorțului cu X. În martie 2005, dl Markov a cerut Biroului să își înregistreze divorțul și să-i acorde un certificat de divorț. Biroul a refuzat să declare că acest lucru ar putea fi făcut numai dacă dl Markov a sosit personal la Oficiu. Dl Markov a cerut Ministerului Justiției și Serviciului Penitenciarului de Stat să-i ofere posibilitatea de a înregistra divorțul. La 20 iulie 2005, Ministerul Justiției a informat dl Markov că, în conformitate cu legislația națională, biroul își putea înregistra divorțul numai după eliberarea sa din închisoare. În cererea depusă la Curte la 20 august 2007, dl Markov s-a plâns, invocand articolele 6, 12, 13 și 17 din convenție, că statul nu i-a permis să își înregistreze divorțul și să se recăsătorească în timpul închisoarei. La 13 august 2014, Registrul a trimis o scrisoare dlui Markov care solicită informații privind orice evoluție nouă în cazul său. Prin scrisoarea din 8 septembrie 2014 dna Markova (née Bespalova) a informat Registrul, fără a furniza detalii suplimentare, că la 22 ianuarie 2009 dl Markov și-a înregistrat în mod corespunzător divorțul, și-a primit certificatul de divorț și s-a căsătorit cu ea la 23 februarie 2009. În 2012 dl Markov a fost eliberat din închisoare și la 16 decembrie 2013 a murit. Dna Markova a exprimat dorința de a continua cererea în numele dlui Markov. Ea a plâns că faptul că nu s-a putut căsători cu ea a interferat cu propriile drepturi în temeiul Convenției. Curtea reiterează că, deși dreptul la divorț nu poate fi derivat din Convenție, în cazul în care legislația națională permite divorțul, aceasta asigură persoanelor divorțate dreptul de a se recăsători fără restricții irazonabile (a se vedea V.K. c. Croația , nr. 38380/08, § 99, 27 noiembrie 2012). Curtea consideră că dreptul la recăsătorire este de caracter eminent personal și aparține categoriei de drepturi netransferabile. Curtea nu consideră niciun interes general să continue examinarea plângerilor depuse de reclamantul inițial, dl Vadym Ivanovych Markov, și consideră, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, că nu mai este justificat să continue examinarea plângerilor sale în urma decesului său. Curtea acceptă faptul că refuzul autorităților de a înregistra divorțul dlui Markov a fost vulnerabil de a interfera cu dreptul dnei Markova de a se căsători cu el. Cu toate acestea, ea și-a prezentat plângerea în acest sens în fața Curții numai la 8 septembrie 2014, care este peste șase luni de la data în care dl Markov și-a înregistrat divorțul și s-a căsătorit cu ea și la câțiva ani după ce autoritățile au refuzat să își înregistreze divorțul, plângerea a fost depusă prea târziu și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să elimine cererea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile depuse de dl Vadym Ivanovych Markov; decide să declare inadmisibilă plângerea depusă de dna Olena Glibivna Markova la 8 septembrie 2014. Adoptată în engleză și notificată în scris la 5 noiembrie 2015, Milan Blaško André Potocki Președintele Adjunct Registrul

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 37734/07

Vadym Ivanovych MARKOV and Olena Glibivna MARKOVA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13

October 2015 as a Committee composed of:

André Potocki,

President,

Ganna Yudkivska,

Síofra O’Leary,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 August 2007 and on 8 September 2014,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants are Mr Vadym Ivanovych Markov and Mrs Olena Glibivna Markova. Mr Markov was a Ukrainian national, who was born in 1968 and lived in Zaporizhzhya. Mrs Markova is a Ukrainian national, who was born in 1961 and lives in Zaporizhzhya.

On 5 October 1995 a district court ordered divorce between Mr Markov and his first wife X. This decision became final on 16 October 1995. For unknown reasons Mr Markov did not register the divorce, as national law required, with the Office for Registration of Civil Acts (“the Office”) and did not ask that authority to give him his divorce certificate.

In March 2003 a district court convicted Mr Markov of a criminal offence and ordered his imprisonment until 5 March 2014. His conviction and sentence became final and he was sent to a prison to serve his sentence.

In 2005 Mr Markov decided to marry Ms Bespalova. However, according to national law, his marriage with her could be officially registered only after registration of his divorce with X.

In March 2005 Mr Markov asked the Office to register his divorce and to give him a divorce certificate. The Office refused stating that this could be done only if Mr Markov arrived to the Office in person. Mr Markov asked the Ministry of Justice and the State Penitentiary Service to provide him with an opportunity to register his divorce.

On 20 July 2005 the Ministry of Justice informed Mr Markov that, according to national law, the Office could only register his divorce after his release from prison.

In his application lodged with the Court on 20 August 2007, Mr Markov complained, invoking Articles 6, 12, 13 and 17 of the Convention, that the State did not allow him to register his divorce and to remarry while in prison.

On 13 August 2014 the Registry sent a letter to Mr Markov requesting information concerning any new developments in his case.

By a letter of 8 September 2014 Mrs Markova (née Bespalova) informed the Registry, without providing further details, that on 22 January 2009 Mr

Markov had duly registered his divorce, had received his divorce certificate and had married her on 23 February 2009. In 2012 Mr Markov was released from prison and on 16 December 2013 he died. Mrs Markova expressed her wish to pursue the application on behalf of Mr Markov. She complained that the fact that he could not marry her had interfered with her own rights under the Convention.

THE LAW

The Court reiterates that although a right to divorce cannot be derived from the Convention, if national legislation allows divorce, it secures for divorced persons the right to remarry without unreasonable restrictions (see

V.K. v. Croatia

, no. 38380/08, § 99, 27 November 2012).

The Court considers that the right to remarry is of eminently personal nature and belongs to the category of non-transferable rights. Consequently, Mrs Markova lacks the necessary

locus standi

to pursue the application on behalf of Mr Markov. The Court finds no general interest to continue the examination of the complaints lodged by the initial applicant, Mr Vadym Ivanovych Markov, and considers, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, that it is no longer justified to continue examination of his complaints following his decease.

The Court accepts that the authorities’ refusal to register Mr Markov’s divorce was susceptible of interfering with Mrs Markova’s right to marry him. However, she raised her complaint in this respect before the Court only on 8 September 2014, that is more than six months after the date on which Mr Markov had registered his divorce and married her and several years after the authorities refused to register his divorce. Her complaint was thus lodged too late and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it concerns the complaints lodged by Mr Vadym Ivanovych Markov;

Decides

to declare inadmissible the complaint lodged by Mrs Olena Glibivna Markova on 8 September 2014.

Done in English and notified in writing on 5 November 2015.

Milan Blaško

André Potocki

Deputy Registrar

President