MAKARUK v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 68049/13 Vitaliy Vasylyovych MAKARUK împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 9 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 octombrie 2013, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 ianuarie 2015, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Vitaliy Vasylyovych Makaruk, este un național ucrainean, care s-a născut în 1976 și locuiește în Lutsk. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. A. Korenga, un avocat care practică în Lutsk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 și 13 din Convenția privind o lungime excesivă a procedurii sale penale și lipsa unei soluții eficace în ceea ce privește plângerile sale. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii sale penale și de lipsa de remediere eficace în ceea ce privește grijuliile sale și s-a bazat pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale și lipsa unor căi de recurs interne eficace. Guvernul Ucrainei oferă să plătească domnului Vitaliy Vasylyovych Makaruk 1,085 EUR (o mie și optzeci de euro). Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma de mai sus, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni de mai sus, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 10 februarie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007 și Merit v. Ucraina , nr. 66561/01, § 70, 30 martie 2004). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 2 iulie 2015, Milan Blaško Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 68049/13

Vitaliy Vasylyovych MAKARUK

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 June 2015 as a Committee composed of:

Vincent A. De Gaetano,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 October 2013,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 12 January 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Vitaliy Vasylyovych Makaruk, is a Ukrainian national, who was born in 1976 and lives in Lutsk. He was represented before the Court by Mr V. A. Korenga, a lawyer practising in Lutsk.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention of excessive length of his criminal proceedings and lack of effective remedy in respect of his grievances.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

The applicant complained about the excessive length of his criminal proceedings and the lack of effective remedy in respect of his grievances. He relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 12 January 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of consideration of the applicant’s case before the national courts and lack of effective domestic remedies.

The Government of Ukraine offer to pay Mr Vitaliy Vasylyovych Makaruk EUR

1,080 (one thousand and eighty euros).

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The above sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the above three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

By a letter of 10 February 2015, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005;

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10 May 2007; and

Merit v. Ukraine,

no.

66561/01, § 70, 30

March 2004).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 2 July 2015.

Milan Blaško

Vincent A. De Gaetano

Deputy Registrar

President