KAPLUN v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 44562/13 Petro Yosypovych KAPLUN împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 25 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 iunie 2013, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 11 aprilie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Petro Yosypovych Kaplun, este un național ucrainean, care s-a născut în 1947 și locuiește în Stakhanov. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna N. Tselovalnichenko, un avocat care practică în Iiv. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna N. Sevostianova. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile la care este parte. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA. Reclamantul s-a plâns în legătură cu lungimea excesivă a procedurii civile la care este parte. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenția. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 11 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Guvernul Ucrainei recunoaște încălcarea dreptului reclamantului cu privire la lungimea excesivă a procedurii în cazul reclamantului în fața instanțelor naționale. Guvernul Ucrainei oferă să plătească domnului Petro Yosypovych Kaplun EUR 1,440 (o mie patru sute patru sute patruzeci și patruzeci de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Declarația unilaterală a guvernului a fost trimisă reclamantului, care a fost invitat să prezinte observații cu privire la aceasta înainte de 20 iunie 2014. Curtea nu a primit niciun răspuns și consideră, prin urmare, că reclamantul nu acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Stephen Phillips Vincent A. De Gaetano Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 44562/13

Petro Yosypovych KAPLUN

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 25

November 2014 as a Committee composed of:

Vincent A. De Gaetano,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21 June 2013,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 April 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Petro Yosypovych Kaplun, is a Ukrainian national, who was born in 1947 and lives in Stakhanov. He was represented before the Court by Ms N. Tselovalnichenko, a lawyer practising in Кyiv.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms N. Sevostianova.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings to which he was the party.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

The applicant complained about the excessive length of civil proceedings to which he was the party. He relied on Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 11 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the violation of the applicant’s right about excessive length of the proceedings in the applicant’s case before the national courts.

The Government of Ukraine offer to pay to Mr Petro Yosypovych Kaplun EUR

1,440 (one thousand four hundred and forty euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Government’s unilateral declaration was sent to the applicant, who was invited to submit comments on it before 20 June 2014. The Court has not received any reply and therefore considers that the applicant does not accept the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005; and

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10 May 2007).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Stephen Phillips

Vincent A. De Gaetano

Registrar

President