A cincea secțiune DECIZIE Nr. 59225/12 Oleksandra Pavlivna DUBROVINA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 4 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 septembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 27 iunie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Oleksandra Pavlivna Dubrovina, este un național ucrainean, care s-a născut în 1923 și trăiește în Kharkiv. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii civile la care era parte a fost excesivă. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea se bazează pe art. 6 § 1 din Convenția. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 27 iunie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Guvernul Ucrainei recunoaște încălcarea dreptului reclamantului cu privire la o lungime excesivă a procedurii în cazul reclamantului în fața instanțelor naționale. Guvernul Ucrainei propune să plătească doamnei Oleksandra Pavlivna Dubrovina 1.080 EUR (o mie și optzeci de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi percepubil reclamantului. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Declarația unilaterală a guvernului a fost trimisă reclamantului, care a fost invitat să prezinte observații cu privire la aceasta înainte de 8 august 2014. Curtea nu a primit niciun răspuns și consideră, prin urmare, că reclamantul nu acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Stephen Phillips Vincent A. de Gaetano Președintele secretarului
Application no. 59225/12
Oleksandra Pavlivna DUBROVINA
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 4
November 2014 as a Committee composed of:
Vincent A. De Gaetano,
President,
Ganna Yudkivska,
André Potocki,
judges,
and Stephen Phillips,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 4 September 2012,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 June 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Ms Oleksandra Pavlivna Dubrovina, is a Ukrainian national, who was born in 1923 and lives in Kharkiv.
The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the civil proceedings to which she was the party was excessive.
The application was communicated to the Government
.
The applicant complained about the length of proceedings. She relied on Article 6 § 1 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 27 June 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government of Ukraine acknowledge the violation of the applicant’s right about excessive length of the proceedings in the applicant’s case before the national courts.
The Government of Ukraine offer to pay to Ms Oleksandra Pavlivna Dubrovina EUR 1,080 (one thousand and eighty euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.
This sum will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The Government’s unilateral declaration was sent to the applicant, who was invited to submit comments on it before 8 August 2014. The Court has not received any reply and therefore considers that the applicant does not accept the terms of the unilateral declaration.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
V;
Majewski v.
Poland
, no.
52690/99, 11 October 2005; and
Pavlyulynets v.
Ukraine
, no. 70767/01, §§
39-52, 6 September 2005).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Stephen Phillips
Vincent A. de Gaetano
Registrar
President