Guskova împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 18878/12 Yevgeniya Mykolayivna GUSKOVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 9 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 martie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 16 iulie 2013 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Yevgeniya Mykolayivna Guskova, este un național ucrainean, care s-a născut în 1975 și trăiește în Rovenky.

Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile interne în cazul său civil au fost nejustificate și a formulat plângeri în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție cu privire la presupusă nedreptate a procedurii și lipsă de căi de recurs efective. În cele din urmă, ea s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza rezultatului nefavorabil al procedurii. Cererea a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 16 iulie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. Guvernul Ucrainei oferă să plătească 1.080 (o mie și opt) euro doamnei Yevgeniya Mykolayivzia Guskova. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului “. Prin scrisoarea din 5 noiembrie 2013, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale,

cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la plângerea de mai sus. În baza articolelor 6 § 1, 13 și 1 din Protocolul 1 din Convenție, partea solicitantă s-a plângut, de asemenea, de presupusă nedreptate a procedurii, de lipsa unor remedii eficace și de rezultate nefavorabile ale procedurii. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurii și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina această parte a cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 18878/12 Yevgeniya Mykolayivna GUSKOVA against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 December 2014 as a Committee composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 14 March 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 16 July 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Yevgeniya Mykolayivna Guskova, is a Ukrainian national, who was born in 1975 and lives in Rovenky. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic proceedings in her civil case were unreasonably lengthy. She further raised complaints under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about alleged unfairness of the proceedings and lack of effective remedies. Lastly, she complained under Article 1 of Protocol No. 1 on account of the unfavourable outcome of the proceedings. The application had been communicated to the Government. THE LAW The applicant complained about the length of proceedings.

She relied on Article 6 § 1 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 16 July 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts. The Government of Ukraine offer to pay 1,080 (one thousand and eighty) euros to Ms Yevgeniya Mykolayivzia Guskova. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases.

They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention, This sum is to cover any and all non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case. ” By a letter of 5 November 2013, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration,

the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the above complaint. Relying on Articles 6 § 1, 13 and 1 of Protocol 1 of the Convention the applicant party also complained about alleged unfairness of the proceedings, lack of effective remedies and unfavourable outcome of the proceedings. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention concerning excessive length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Registrar President