Fedorova și alții împotriva Ucrainei

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 43768/12 Tatyana Nikolayevna FEDOROVA împotriva Ucrainei și a altor cinci cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiunea), care a stat la 3 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date prevăzute în tabelul din anexă, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la diferitele date prevăzute în tabelul din anexă, care solicită Curții să atace cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice.

Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii și în cererile nr. 43768/12 și 63112/12, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu eficace în acest sens. Solicitările au fost comunicate Guvernului DIRECȚII Reclamanții se plângeau în legătură cu durata procedurii la care erau părți, se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. Reclamanții în cererile nr. 43768/12 și 63112/12 se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, despre lipsa unui remediu eficace în acest sens.

După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisorile trimise la diferite date (a se vedea tabelul anexat) Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Guvernul a recunoscut durata excesivă de examinare a cazurilor reclamanților în fața instanțelor naționale și, în cererile nr. 43768/12 și 63112/12, de asemenea, lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. Acestea au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul anexat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.Sumele trebuie să acopere toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile.

Acestea ar fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea ar trebui să fie plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care aceste sume nu au fost plătite în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Prin scrisorile din diferite date enumerate în tabelul anexat, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarațiilor unilaterale.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și § 39-52, 6 septembrie 2005). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum și de art. 13 din Convenție în cererile nr. 43768/12 și 63112/12, precum și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenția; pentru a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului APENDIX Cerere Nr. Lodged la reclamant Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Data declarației unilaterale a Guvernului Data scrisorii reclamantului Sum premiat 43768/12 13/06/2012 Tatyana Nikolayevna FEDOROVA 04/12/1954 St-Petersbourg rusă 23/12/2013 28/02/2014 1,620 EUR 45437/12 11/07/2012 Yuriy Valentinovich KARPENKO 01/01/1957 Kharkiv ucrainean 10/01/2014 05/03/2014 1,620 EUR 47659/12 19/07/2012 Olga Vitaliivna KUZHEL 14/05/1954 Zaporizhzhya ucrainean 25/12/2013 13/03/2014 1,080 EUR 63112/12 24/09/2012 Nataliya Dmitriyevna DUNAYEVA 04/07/1946 Nikopol ucrainean 25/12/2013 28/02/2014 1,440 EUR 70847/12 21/10/2012 Valeriy Mykhaylovych SVYNIN 11/06/1955 Kurpatie Ucraineană 25/12/2013 02/03/2014 1.620 EUR 19633/13 10/03/2013 Yelyzaveta Oleksandrivna KRATOVA (formal ZLYDENKO) 23/09/1973 Odessa Ucrainean 19/12/2014 13/03/2014 1.440 EUR

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 43768/12 Tatyana Nikolayevna FEDOROVA against Ukraine and 5 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3 June 2014 as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates stated in the annexed table, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on the various dates stated in the annexed table requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to those declarations, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants is set out in the appendix. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of proceedings, and in applications nos. 43768/12 and 63112/12 also under Article 13 of the Convention about the lack of an effective remedy in that regard. The applications were communicated to the Government . THE LAW The applicants complained about the length of the proceedings to which they were parties. They relied on Article 6 § 1 of the Convention. The applicants in applications nos. 43768/12 and 63112/12 also complained under Article 13 of the Convention about the lack of an effective remedy in that regard.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by letters sent on various dates (see the annexed table) the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledged the excessive duration of consideration of the applicants’ cases before national courts and, in applications nos. 43768/12 and 63112/12, also the lack of an effective domestic remedy in that regard. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the annexed table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sums were to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. They would be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable. They were to be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the cases.

By letters dated on various dates listed in the annexed table, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declarations. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07,

4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 of the Convention, as well as under Article 13 of the Convention in applications nos. 43768/12 and 63112/12, and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Stephen Phillips Angelika Nußberger Deputy Registrar President APPENDIX No Application No Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Nationality Date of the Government’s Unilateral Declaration Date of the applicant’s letter Sum awarded 43768/12 13/06/2012 Tatyana Nikolayevna FEDOROVA 04/12/1954 St-Petersbourg Russian 23/12/2013 28/02/2014 1,620 EUR 45437/12 11/07/2012 Yuriy Valentinovich KARPENKO 01/01/1957 Kharkiv Ukrainian 10/01/2014 05/03/2014 1,620 EUR 47659/12 19/07/2012 Olga Vitaliyivna KUZHEL 14/05/1954 Zaporizhzhya Ukrainian 25/12/2013 13/03/2014 1,080 EUR 63112/12 24/09/2012 Nataliya Dmitriyevna DUNAYEVA 04/07/1946 Nikopol Ukrainian 25/12/2013 28/02/2014 1,440 EUR 70847/12 21/10/2012 Valeriy Mykhaylovych SVYNIN 11/06/1955 Kurpaty Ukrainian 25/12/2013 02/03/2014 1,620 EUR 19633/13 10/03/2013 Yelyzaveta Oleksandrivna KRATOVA (formaly ZLYDENKO) 23/09/1973 Odessa Ukrainian 19/12/2014 13/03/2014 1,440 EUR