ZELENSKA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 19631/08 Kazymira Fridrikhivna ZELENSKA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 2 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Boštjan M. Zupančič, Vincent A. De Gaetano, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 aprilie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 20 noiembrie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Kazymira Fridrikhivna Zelenska, este un național ucrainean, care s-a născut în 1953 și locuiește în Chernivtsi. A fost reprezentată în fața Curții de către dl B.V. Fokiy, un avocat care practică în Chernivtsi. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile interne în cazul său civil au fost nejustificate și a formulat în continuare plângeri în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție cu privire la presupusă nedreptate a procedurii și lipsă de căi de recurs efective. În cele din urmă, ea s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza rezultatului nefavorabil al procedurii. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul se plângea de o lungime excesivă a procedurii la care era parte. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 20 noiembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă de examinare a cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. Guvernul Ucrainei oferă să plătească doamnei Kazymira Fridrikhivna Zelenska 360 EUR (3 sute șase euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin scrisoarea din 8 ianuarie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să fie eliminată această parte a cererilor din listă. Reclamantul a formulat, de asemenea, plângeri în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 având în vedere toate dovezile în posesia sa și, în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocolele sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurilor și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să ia această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; restul cererii este inadmisibil. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 19631/08

Kazymira Fridrikhivna ZELENSKA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2

December 2014 as a Committee composed of:

Angelika Nußberger,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Vincent A. De Gaetano,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 8 April 2008,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 20 November 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Kazymira Fridrikhivna Zelenska, is a Ukrainian national, who was born in 1953 and lives in Chernivtsi. She was represented before the Court by Mr B.V. Fokiy, a lawyer practising in Chernivtsi.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic proceedings in her civil case were unreasonably lengthy. She further raised complaints under Articles

6

§

1 and 13 of the Convention about

alleged unfairness of the proceedings and lack of effective remedies. Lastly, she complained under Article 1 of Protocol No. 1 on account of the unfavourable outcome of the proceedings.

The application was communicated to the Government

.

THE LAW

1.

The applicant complained about excessive length of the proceedings to which she was the party. She relied on Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 20 November 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of consideration of the applicant’s case before the national courts.

The Government of Ukraine offer to pay to Ms Kazymira Fridrikhivna Zelenska EUR

360 (three hundred sixty euros) to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. ”

By a letter of 8 January 2014, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005; and

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no. 70767/01, §§

39-52, 6 September 2005).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike this part of the applications out of the list.

2.

The applicant also raised complaints under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention concerning excessive length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Registrar

President