GAVRYLOVA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 41710/06 Nadiya Ivanivna GAVRYLOVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 26 august 2014 ca comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 septembrie 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 31 ianuarie 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Nadiya Ivanivna Gavrylova, este un național ucrainean, care s-a născut în 1942 și trăiește în Zhytomyr. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii interne la care a fost parte. În baza articolului 13 din Convenție, ea a susținut, de asemenea, că instanța și procurorul nu au luat măsuri adecvate pentru a-și proteja drepturile de proprietate, deoarece toate plângerile adresate acestor organisme nu au avut succes. Ea s-a plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, datorită procedurii îndelungate, a suferit pierderi financiare. În sfârșit, fără a invoca nici un articol al Convenției, ea a formulat o plângere cu privire la lipsa de acces la instanță. Partea cererii privind durata procedurii interne a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii interne. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 ianuarie 2011, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația furnizată după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamant în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, Agent Guvernului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească exgratie 650 (sex sute cincizeci) de euro doamnei Nadiya Ivanivna Gavrylova. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă și convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 18 martie 2011, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la plângerea de mai sus. Având în vedere art. 13 din Convenție, reclamantul a afirmat că instanța și procurorul nu au luat măsuri adecvate pentru a-și proteja drepturile de proprietate, deoarece toate plângerile adresate acestor organisme nu au avut succes. Ea s-a plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, din cauza procedurii îndelungate, a suferit pierdere financiară. În sfârșit, fără a invoca niciun articol al Convenției, ea a formulat o plângere cu privire la lipsa de acces la instanță. Având în vedere toate dovezile în posesia sa, și în măsura în care are competența de a examina acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocolele sale. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; să facă parte din cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; să declare restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Ann Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 41710/06

Nadiya Ivanivna GAVRYLOVA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 26

August 2014 as a Committee composed of:

Ann Power-Forde,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 September 2006,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 31 January 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Nadiya Ivanivna Gavrylova, is a Ukrainian national, who was born in 1942 and lives in Zhytomyr.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the domestic proceedings to which she was the party.

Relying on Article 13 of the Convention, she also alleged that the court and the prosecutor had not taken adequate measures to protect her property rights since all her complaints made to these bodies had not been successful. She further complained under Article 1 of Protocol No. 1 that due to the lengthy proceedings, she had suffered financial loss. Finally, without invoking any article of the Convention, she raised a complaint concerning lack of access to court.

The part of the application concerning the length of the domestic proceedings was communicated to the Government

.

THE LAW

1.

The applicant complained about the length of the domestic proceedings. She relied on Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 31 January 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, Government Agent, declare that the Government of Ukraine offer to pay

ex gratia

650 (six hundred fifty) euros to Mrs Nadiya Ivanivna Gavrylova.

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

By a letter of 18 March 2011, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005; and

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no. 70767/01, §§

39-52, 6 September 2005).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the above complaint.

2.

Relying on Article 13 of the Convention, the applicant alleged that the court and the prosecutor had not taken adequate measures to protect her property rights since all her complaints made to these bodies had not been successful. She further complained under Article 1 of Protocol No. 1 that due to the lengthy proceedings, she had suffered financial loss. Finally, without invoking any article of the Convention, she raised a complaint concerning lack of access to court.

Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Ann Power-Forde

Deputy Registrar

President