Prokopenko împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 6132/09 Yevgen Valeriyovych PROKOPENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 17 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Vincent A. De Gaetano, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 11 ianuarie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Yevgen Valeriyovych Prokopenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1968 și trăiește în Romny.

Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii la care el a fost partid și a lipsei unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de durata procedurilor și de lipsa unui remediu eficace în acest sens și s-a bazat pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 11 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște că autoritățile interne au încălcat drepturile reclamantului, garantate de articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. Guvernul Ucrainei sunt gata să plătească dl Yevgen Valeriyovych Prokopenko, satisfacția echitabilă în valoare de 2.200 EUR. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma de 2.200 EUR, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni de mai sus, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 10 februarie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive,

Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 6132/09 Yevgen Valeriyovych PROKOPENKO against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 17 June 2014 as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, Vincent A. De Gaetano, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 January 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 January 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Yevgen Valeriyovych Prokopenko, is a Ukrainian national, who was born in 1968 and lives in Romny. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the excessive length of the proceedings to which he was the party and of lack of an effective remedy in respect of his grievances. The application was communicated to the Government . THE LAW The applicant complained about the length of proceedings and of lack of an effective remedy in this respect. He relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 11 January 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge that domestic authorities have violated the applicant’s rights, guaranteed by Articles 6 § 1 and 13 of the Convention. The Government of Ukraine are ready to pay Mr Yevgen Valeriyovych Prokopenko the just satisfaction in the amount of EUR 2,200. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum of EUR 2,200, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the above three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” By a letter of 10 February 2014, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07,

4 March 2008). For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 and 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Stephen Phillips Angelika Nußberger Deputy Registrar President