SOPRUNOV v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 52635/12 Dmytro Mykolayovych SOPRUNOV împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așezează la 9 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 august 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 25 decembrie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Soprunov, Dmytro Mykolayovych Soprunov, este un național ucrainean, care s-a născut în 1973 și trăiește în Daryine-Yermakivka. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile este excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. El s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 13 din Convenție pentru lipsa de căi de recurs interne eficace. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de o lungime excesivă a procedurii în cazul său și de lipsa unor căi de recurs interne eficace în acest sens. El s-a bazat pe articolele 6 1 și 13 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 25 decembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște încălcarea dreptului reclamantului cu privire la lungimea excesivă a procedurii în cazul reclamantului în fața instanțelor naționale și lipsa măsurilor interne eficace Guvernul Ucrainei propune să plătească dlui Dmytro Mykolayovych Soprunov 1 080 EUR (o mie de optzeci de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și toate costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Declarația Guvernului a fost trimisă reclamantului invitat să își prezinte observațiile până la 14 martie 2014. În ceea ce privește poziția negativă anterioară privind o soluționare prietenoasă a cauzei, Curtea consideră că reclamantul nu este satisfăcut cu termenii declarației. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 52635/12

Dmytro Mykolayovych SOPRUNOV

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9

December 2014 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Helena Jäderblom,

Aleš Pejchal,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21 August 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 25 December 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Dmytro Mykolayovych Soprunov, is a Ukrainian national, who was born in 1973 and lives in Daryine-Yermakivka.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained that the length of the civil proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement under Article 6 § 1 of the Convention.

He further complained under Article 13 of the Convention about lack of effective domestic remedies.

The application was communicated to the Government

.

THE LAW

The applicant complained about excessive length of the proceedings in his case and about lack of effective domestic remedies in this regard. He relied on Articles 6

§

1 and 13 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 25 December 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the violation of the applicant’s right about excessive length of the proceedings in the applicant’s case before the national courts and lack of the effective domestic remedies

.

The Government of Ukraine offer to pay to Mr Dmytro Mykolayovych Soprunov EUR 1,080 (one thousand eighty euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as any and all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Government’s declaration was sent to the applicant who was invited to submit his comments by 14 March 2014. He failed to do so. With regard to his previous negative position concerning a friendly settlement of the case, the Court considers that the applicant is not satisfied with the terms of the declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an applications under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03, 18 September 2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005; and

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no. 70767/01, §§

39-52, 6 September 2005).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Stephen Phillips

Boštjan M. Zupančič

Registrar

President