Yurik împotriva Ucrainei

A cincea secțiune decizia nr. 34674/07 Vladimir Nikolayevich YURIK împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 iulie 2007, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 11 ianuarie 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl. Vladimir Nikolayevich Yurik este un național ucrainean, care s-a născut în 1953 și trăiește în Mariupol.

Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, cel mai recent dl N. Kulchytskyy, de la Ministerul Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii sale civile. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii sale civile și s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, printr-o scrisoare de 11 Ianuarie 2011 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească 2.700 (2 mii șapte sute) de euro Volodymyr Mykolayovych Yurik. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în hryvnia ucraineană la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 15 martie 2011, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Yuryeva și Yuryev v. Ucraina, nr. 3431/03, § 54, 31 iulie 2012). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07,

4 martie 2008). Considerând art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 Partea reclamantă s-a plângut, de asemenea, de rezultatul procedurii și de neexecutarea hotărârii din 9 februarie 2006 în favoarea sa. Având în vedere toate dovezile în posesia sa, și în măsura în care are competența de a examina acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocolele sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii în cazul civil al reclamantului și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să ia parte din aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. restul cererii este inadmisibil. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 34674/07 Vladimir Nikolayevich YURIK against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 10 September 2013 as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 July 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 January 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Vladimir Nikolayevich Yurik, is a Ukrainian national, who was born in 1953 and lives in Mariupol. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, most recently Mr N. Kulchytskyy, from the Ministry of Justice. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of his civil proceedings. The part of the application concerning the length of the proceedings had been communicated to the Government . THE LAW 1. The applicant complained about the length of his civil proceedings. He relied on Article 6 § 1 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 11 January 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts. I, Valeria Lutkovska, Government Agent before the European Court of Human rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay 2,700 (two thousand seven hundred) euros to Volodymyr Mykolayovych Yurik. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Ukrainian hryvnias at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” By a letter of 15 March 2011, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Yuryeva and Yuryev v. Ukraine, no. 3431/03, § 54, 31 July 2012). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07,

4 March 2008). 2. Relying on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 the applicant party also complained about the outcome of the proceedings and non-enforcement of the judgment of 9 February 2006 given in his favour. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention concerning length of the proceedings in the applicant’s civil case and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Angelika Nußberger Deputy Registrar President