OMELCHUK v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 35103/07 Nadezhda Karpovna OMELCHUK împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezată la 24 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 iulie 2007, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 26 octombrie 2012, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Nadezhda Karpovna Omelchuk, este un național ucrainean, care s-a născut în 1936 și locuiește în Panteleymonivka, regiunea Donetsk. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Nazar Kulchytskyy. Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea procedurii interne în cazul ei (un litigiu terestru). Partea menționată din cerere a fost comunicată guvernului LEI Reclamantul s-a plâns că procedurile interne au fost nejustificabil lungi, care s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 26 de ani. Octombrie 2012 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă de examinare a cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. Guvernul Ucrainei oferă să plătească doamnei Nadezhda Karpovna Omelchuk 900 EUR (nouă sute de euro). Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” O copie a declarației unilaterale de mai sus a fost trimisă reclamantului pentru observații. Cu toate acestea, după cum rezultă din scrisoarea sa din 28 februarie 2013, reclamantul nu l-a primit. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Hotărârea (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006‐V; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99 , 11 octombrie 2005 , și Yuryeva și Yuryev c. Ucraina , nr. 3431/03 , § 54, 31 iulie 2012 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plângut, de asemenea, de presupusă nedreptate a procedurii interne în cazul ei. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat privind durata procedurii în temeiul art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a ataca partea cererii privind durata procedurii interne din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenție. Declară restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 35103/07

Nadezhda Karpovna OMELCHUK

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 24

September 2013 as a Committee composed of:

Angelika Nußberger,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 July 2007,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 26 October 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Nadezhda Karpovna Omelchuk, is a Ukrainian national, who was born in 1936 and lives in Panteleymonivka, Donetsk region.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Nazar Kulchytskyy.

The applicant mainly complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length the domestic proceedings in her case (a land dispute).

The aforementioned part of the application was communicated to the Government

.

THE LAW

The applicant complained that the domestic proceedings had been unreasonably lengthy. She relied on Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 26

October 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of consideration of the applicant’s case before the national courts.

The Government of Ukraine offer to pay to Ms Nadezhda Karpovna Omelchuk EUR

900 (nine hundred euros).

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

A copy of the above unilateral declaration was sent to the applicant for comments. However, as appears from her letter of 28 February 2013, the applicant did not receive it.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v. France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v. Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006‑V;

Majewski v. Poland

, no. 52690/99, 11 October 2005; and

Yuryeva and Yuryev v. Ukraine

, no. 3431/03, § 54, 31

July 2012).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant also complained of alleged unfairness of the domestic proceedings in her case.

In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected as manifestly ill-founded, pursuant to Article

35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration concerning the length of the proceedings under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the part of the application concerning the length of the domestic proceedings out of its list of cases in accordance with Article

37

§

1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Deputy Registrar

President