Comunicat la 13 octombrie 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 61295/10 Bogdan STRATE împotriva României introdusă la 11 octombrie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Bogdan Istrate, este un resortisant român născut în 1989 și rezident în Șerbanești. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o decizie din 26 mai 2010 a Tribunalului de Primă Instanță din Costești, reclamantul a fost pus în detenție provizorie, fiind acuzat de furt agravat, pentru o perioadă de douăzeci și nouă de zile, între 26 mai și 23 iunie 2010. În opinia sa, menținerea în libertate a reclamantului prezenta un pericol pentru ordinea publică. El a considerat, împreună cu indicii care permit suspecților comisiei pentru infracțiunea reprobabilă existau în dosar: declarațiile victimei și ale mai multor martori, precum și declarația reclamantului prin care acesta recunoștea că a comis furtul. Tribunalul a considerat, de asemenea, că condițiile prevăzute la art. 148 litera (f) din CPP erau îndeplinite în speță. Într-adevăr, infracțiunea imputată reclamantului era pedepsită cu o pedeapsă mai mare de patru ani de închisoare. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, Tribunalul nota că a reieșit din înscrisurile din dosarul de anchetă penală că furtul a fost comis în mijlocul zilei, într-un loc public, escaladând un gard. În plus, reclamantul era suspectat de faptul că deținea sume mari de bani și bijuterii de aur pentru o persoană pentru care a desfășurat activități remunerate de mai mulți ani, prevalorând informațiile colectate în cursul acestor activități. În cele din urmă, a menționat că reclamantul făcea obiectul unei anchete preliminare paralele a șefului de zbor. La 21 iunie 2010, reclamantul a solicitat prelungirea detenției provizorii a reclamantului. La avocatul reclamantului a avut posibilitatea de a consulta dosarul cauzei în sala de judecată, înainte de începerea ședinței publice stabilite în aceeași zi. În cursul procedurii, avocatul reclamantului a pledat pentru respingerea cererii de Parchet, susținând că reclamantul a făcut declarații în cauza în cauză, pe care le-a ajutat la recuperarea bunurilor furate și pe care nu le-a găsit în anchetă. În plus, acesta a recunoscut faptele reproșate și nu a avut antecedente penale. El a adăugat că zborul nu a avut o rezonanță semnificativă în ochii publicului și că nu a existat în acest caz un pericol concret pentru ordinea publică. În cele din urmă, el a susținut că, odată repus în libertate, reclamantul ar fi putut contribui la recuperarea integrală a prejudiciului cauzat. Printr-o decizie din aceeași zi, Tribunalul de Primă Instanță din Costești a prelungit reținerea provizorie a reclamantului în perioada 24 iunie - 23 iulie 2010, considerând că motivele care au stat la baza detenției erau în continuare valabile. La 25 iunie 2010, avocatul ales al reclamantului, invocând dispozițiile art. 5 din Convenție, cu condiția ca acestea să solicite legalitatea unei detenții, a afirmat că dispozițiile articolului 159 alineatul (1) din CPP care au afirmat că cererea de prelungire a detenției provizorii trebuie depusă de către Parchet cu cel puțin cinci zile înainte de expirarea detenției provizorii și că aceasta poate fi consultată de către avocat, au fost ignorate în speță, dat fiind că cererea de Parchet a fost depusă la 21 iunie 2010, în timp ce detenția provizorie expira doar două zile mai târziu, la 23 iunie 2010. În acest caz, el considera că sesizarea instanței era afectată, în conformitate cu art. 197 alineatul (2) din CPP, de nulitatea absolută. În conformitate cu dispozițiile articolului 159 alineatul (8) din CPP, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată prin intermediul unei căi de atac în interesul legii, recursul său împotriva deciziei din 21 iunie ar fi trebuit să fie examinat până la 23 iunie 2010, data la care a expirat reținerea provizorie inițială. Printr-o decizie definitivă din 25 iunie 2010, tribunalul județean d a respins acțiunea reclamantului și a considerat că motivele prezentate de instanța inferioară pentru prelungirea detenției erau în continuare valabile și că nu se pronunță asupra motivelor trase de reclamant cu privire la încălcarea articolului 159 1 și a articolului 8 din CPP. Detenția provizorie a reclamantului a fost prelungită în mod succesiv până la 2 decembrie 2010, data la care a fost condamnat de Tribunalul de Primă Instanță din Costești la doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare. Prin hotărârea definitivă din 15 februarie 2011, tribunalul de apel din Pitești a confirmat hotărârea din 2 decembrie 2010 a Tribunalului de Primă Instanță din Costești. GRIEF În decizia sa definitivă din 25 iunie 2010, reclamantul se plânge de acest tribunal județ d . Argeș nu a examinat motivele întemeiate pe legalitatea procedurii de prelungire a detenției provizorii. În consecință, consideră că nu a beneficiat de o cale de atac care să se pronunțe cu privire la legalitatea privării sale de libertate. Procedura prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea prelungirii detenției provizorii ordonate de Tribunalul de Primă Instanță din Costești, în decizia sa din 21 iunie 2010, era conformă cu cerințele articolului 5 alineatul (4) din convenție
Communiquée le 13 octobre 2015
Requête n
o
61295/10
Bogdan ISTRATE
contre la Roumanie
introduite le 11 octobre 2010
Le requérant, M. Bogdan Istrate, est un ressortissant roumain né en 1989 et résidant à Șerbănești.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Par une décision du 26 mai 2010 du tribunal de première instance de Costești, le requérant fut placé en détention provisoire, étant accusé de vol aggravé, pour une période vingt-neuf jours, du 26 mai au 23 juin 2010. Le tribunal fonda sa décision sur les articles 143 et 148 f) du code de procédure pénale («
CPP
»), jugeant que le maintien en liberté du requérant présentait un danger pour l’ordre public. Il estima ainsi que des indices permettant de le soupçonner de la commission du délit reproché existaient dans le dossier
: les dépositions de la victime et de plusieurs témoins, ainsi que la déclaration du requérant par laquelle celui-ci reconnaissait avoir commis le vol. Le tribunal estima en outre que les conditions exigées par l’article 148 f) du CPP étaient remplies en l’espèce. En effet, le délit imputé au requérant était puni d’une peine de plus de quatre ans d’emprisonnement. S’agissant du danger pour l’ordre public, le tribunal nota qu’il ressortait des pièces du dossier d’enquête pénale que le vol avait été commis au beau milieu de la journée, dans un lieu public, en escaladant une clôture. De plus, le requérant était soupçonné d’avoir soustrait des sommes d’argent importantes et des bijoux en or d’une personne pour laquelle il exerçait des activités rémunérées depuis plusieurs années, se prévalant des informations recueillies lors de ces activités. Enfin, il nota que le requérant faisait l’objet d’une enquête préliminaire parallèle du chef de vol.
Le requérant ne forma pas de recours contre cette décision.
Le 21 juin 2010, le parquet demanda la prolongation de la détention provisoire du requérant.
L’avocat du requérant eut l’occasion de consulter le dossier de l’affaire dans la salle, avant le début de l’audience publique fixée le même jour.
Lors de l’audience, l’avocat du requérant plaida pour le rejet de la demande du parquet, faisant valoir que le requérant avait fait des déclarations dans l’affaire, qu’il avait aidé à la récupération des biens volés et qu’il ne s’était pas soustrait à l’enquête. Qui plus est, celui-ci avait reconnu les faits reprochés et il n’avait pas des antécédents pénaux. Il ajouta que le vol n’avait pas eu une résonance importante aux yeux de l’opinion publique et qu’il n’y avait pas en l’occurrence un danger concret pour l’ordre public. Enfin, il allégua que, une fois remis en liberté, le requérant aurait pu contribuer à la récupération intégrale du préjudice causé.
Par une décision du même jour, le tribunal de première instance de Costești prolongea la détention provisoire du requérant du 24 juin au 23
juillet 2010, considérant que les raisons ayant fondé le placement en détention subsistaient.
Le requérant forma un recours contre cette décision.
Lors de l’audience tenu le 25 juin 2010, l’avocat choisi du requérant, invoquant les dispositions de l’article 5 de la Convention pour autant qu’elles exigent la légalité d’une détention, fit valoir que
:
–
les dispositions de l’article 159 § 1 du CPP qui disaient que la demande de prolongation de la détention provisoire doit être déposée par le parquet cinq jours au moins avant l’expiration de la détention provisoire et qu’elle puisse être consultée par l’avocat de l’intéressé, avaient été méconnues en l’espèce, étant donné que la demande du parquet avait été déposée le 21 juin 2010, alors que la détention provisoire expirait seulement deux jours plus tard, le 23 juin 2010. Dans ce cas, il considérait que la saisine du tribunal était frappée, conformément à l’article 197 § 2 du CPP, par la nullité absolue.
–
selon les dispositions de l’article 159 § 8 du CPP, tel qu’interprété par la décision n
o
25/2008 de la Haute Cour de cassation et de justice rendue par voie d’un recours dans l’intérêt de la loi, son recours contre la décision du 21
juin aurait dû être examiné jusqu’au 23 juin 2010, date à laquelle expirait la détention provisoire initiale.
–
que les raisons ayant fondé le placement en détention ne subsistaient plus.
Par une décision définitive du 25 juin 2010, le tribunal départemental d’Argeș rejeta le recours du requérant. Il estima que les raisons avancées par le tribunal inférieur pour prolonger la détention subsistaient. Il ne se prononça pas sur les moyens tirés par le requérant de la violation de l’article
159
§§
1et 8 du CPP.
La détention provisoire du requérant fut prolongée successivement jusqu’au 2 décembre 2010, date à laquelle il fut condamné par le tribunal de première instance de Costești à deux ans et demi de prison avec sursis.
Par un arrêt définitif du 15 février 2011, la cour d’appel de Pitești confirma le jugement du 2 décembre 2010 du tribunal de première instance de Costești.
GRIEF
Le requérant se plaint de ce le tribunal départemental d’Argeș, dans sa décision définitive du 25 juin 2010, n’a pas examiné les moyens tirés de la légalité de la procédure de prolongation de sa détention provisoire. Il estime en conséquence qu’il n’a pas bénéficié d’un recours apte à statuer sur la légalité de sa privation de liberté.
La procédure au travers de laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de la prolongation de sa détention provisoire ordonnée par le tribunal de première instance de Costești, dans sa décision du 21
juin
2010, était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention
?