SZTOJKA c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
SZTOJKA c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a treia Cerere nr. 33964/10 Laszlo SZTOJKA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 martie 2013 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, judecători și Marialena Tsirli, adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 mai 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Laszlo Sztojka, este un resortisant maghiar născut în 1980. El este în prezent deținut în închisoarea din Oradea. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 noiembrie 2008, reclamantul a fost arestat de către poliția din Baia Mare în flagrant delict de furt. El a depus o plângere penală pentru bătăi și răniri împotriva ofițerilor de poliție care au fost interpelați, cărora le reproșa că l-au atacat, încătușat și ținut la sol. La 28 septembrie 2009, Parchetul din apropierea instanței de apel a pronunțat un refuz. Din dosar nu reiese că reclamantul a contestat această ordonanță. Între timp, în ziua în care a fost arestat, reclamantul a fost pus în detenție provizorie pentru o perioadă de 30 de zile. Tribunalul de Primă Instanță din Satu Mare, după ce a analizat documentele dosarului, a considerat într-adevăr că există dovezi că reclamantul a fost acuzat în mai multe zboruri desfășurate între iulie și noiembrie 2008. litera (f) din Codul de procedură penală, acesta considerase că detenția provizorie era justificată de pedeapsa cu închisoarea (peste patru ani de închisoare) și de amenințarea pe care o constituiau activitățile delictuale pentru ordinea publică. La 11 noiembrie 2008, tribunalul departamental din Satu Mare a respins recursul formulat de reclamant împotriva acestei decizii. Acesta a confirmat motivarea Tribunalului de Primă Instanță și a adăugat că erau în curs de desfășurare proceduri penale pentru furt, că ar trebui să se producă în continuare expertiză tehnică și alte elemente de probă, că eliberarea reclamantului ar putea afecta administrarea justiției și că, având în vedere activitatea sa delicventă, reclamantul reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice. La 27 noiembrie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 de zile a reținerii provizorii a reclamantului. Prin hotărârea din 28 noiembrie 2008, tribunalul departamental din Satu Mare a confirmat această hotărâre, prin care, așa cum a făcut instanța de primă instanță, motivele prezentate la 11 noiembrie 2008. La 30 decembrie 2008, Tribunalul de Primă Instanță din Satu Mare a dispus, din aceleași motive, o nouă prelungire a detenției provizorii a recurentului pentru o perioadă de 30 de zile. La 27 ianuarie 2009, reclamantul a fost trimis înapoi în fața instanței șefului de zbor. În rechizitoriul său, procurorul a identificat, printre alte elemente de probă, înregistrări audio cu privire la solicitant, efectuate la 25 noiembrie 2008 în celula pe care o ocupa la sediul poliției departamentale din Satu Mare. 10. În aceeași zi, Tribunalul de Primă Instanță din Satu Mare, care a primit o cerere din partea Parchetului, a dispus prelungirea detenției provizorii a reclamantului până la 2 februarie 2009 11. În cadrul ședințelor din 15 februarie, 12, 26 și 31 martie, din 3, 22 și 24 iunie, din 27 iulie, 9 august, 16 septembrie, 28 octombrie și 14 octombrie, În decembrie 2010, arestarea provizorie a reclamantului a fost prelungită, iar acțiunile sale împotriva acestei măsuri privative de libertate respinse ca nefondate. Din motivarea majorității deciziilor de prelungire a detenției provizorii a reclamantului reiese că, în opinia autorităților, există suficiente dovezi privind implicarea sa în zborurile efectuate între iulie și noiembrie 2008, iar eliberarea sa ar fi pus în pericol buna desfășurare a procedurii și ar constitui o amenințare la adresa ordinii publice. Procesul penal pentru zborul 12. Între timp, printr-o hotărâre din 22 iunie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din Satu Mare îl condamnase pe reclamant la o sentință de doi ani de închisoare fermă pentru furt. Această hotărâre fusese confirmată în recurs de tribunalul departamental din Satu Mare, care a majorat pedeapsa reclamantului la patru ani de închisoare fermă. Instanțele au concluzionat că, după ce au analizat mai multe dovezi (de exemplu, mărturii, înregistrări audio, expertiză tehnică, fotografii), că, între iulie și noiembrie 2008, la mai multe zboruri a fost implicat cu o altă persoană. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestor două decizii. În fața instanței de apel, avocatul său susține că motivele celor două decizii erau contradictorii și că obținerea și utilizarea interceptărilor efectuate în celula reclamantului erau ilegale și contrare art. 8 din Convenție. 13. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel din Oradea a pronunțat cele două hotărâri de condamnare și a trimis cazul în fața primilor judecători. Într-adevăr, Comisia a considerat că procurorul care a pronunțat rechizitoriul și a sesizat instanța nu era competent să facă acest lucru și că, în orice caz, motivele celor două hotărâri erau contradictorii atât din cauza constatării, de către instanța de primă instanță, potrivit căreia reclamantul nu era implicat în toate activitățile infracționale desfășurate de coinculpatul său, cât și din cauza condamnării sale pentru aceleași fapte. Curtea de apel a criticat, de asemenea, în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private, la obținerea și utilizarea anumitor probe de către instanțe, în special a interceptărilor efectuate în celula reclamantului. Prin aceeași hotărâre, aceasta a prelungit detenția reclamantului. 14. La 30 aprilie 2010, Tribunalul de Primă Instanță din Satu Mare l-a condamnat pe reclamant la o sentință de patru ani de închisoare pentru furt. S-a considerat că dovezile tehnice științifice, cum ar fi urmele pantofilor care aparțin inculpaților de la locul jafului, și procesul verbal de flagrant delict demonstrează vinovăția reclamantului și a coinculpatului său. În ceea ce privește înregistrările audio efectuate în celula reclamantului, instanța a considerat că nu este vorba despre dovezi relevante pentru vinovăția persoanei vizate, ci doar despre discuțiile dintre cei doi bărbați cu privire la nemulțumirea lor cu privire la procedură și la flagranta infracțiune. Prin decizia din 28 octombrie 2010, tribunalul departamental din Satu a solicitat această hotărâre. 15. Mare a făcut recurs la recurs, a modificat parțial hotărârea din 30 aprilie 2010 și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șapte ani de închisoare fermă pentru furt. El a judecat că a reieșit din dovezi, inclusiv înregistrările audio efectuate în celula reclamantului, că acesta era vinovat de două furturi. Reclamantul nu a furnizat nicio informație cu privire la continuarea procedurii. Dreptul și practica internă relevante 17. Dispozițiile relevante ale Constituției și ale Codului de procedură penală în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în Hotărârile Konolos c. România 26600/02, § 19 și 24, 7 februarie 2008) și Calmanovici c. România 42250/02, § 40, 1 iulie 2008). De la modificarea sa prin Legea nr. 281/2003, publicată în Jurnalul Oficial la 1 iulie 2003, Codul de procedură penală prevede în mod expres obligația instanțelor de a verifica, la intervale regulate și pe tot parcursul procedurii, legalitatea și oportunitatea menținerii în detenție provizorie a unei persoane arestate. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit abuzuri la 7 noiembrie 2008 în timpul arestării sale de către ofițerii de poliție din Satu Mare. El a declarat că a fost atacat, încătușat și ținut la pământ de către polițiști 19. Invocând apoi art. 5 alineatul (3) din Convenție, acesta susține că reținerea sa provizorie a fost prelungită în mod abuziv timp de douăzeci și două de luni în total și că o astfel de durată este excesivă. 20. Invocând, de asemenea, art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (b) și art. 3 litera (c) din convenție, se plânge că a fost condamnat în mod greșit pentru furt, că nu a dispus întotdeauna timp și facilități necesare pentru pregătirea apărării sale și că nu a beneficiat întotdeauna de asistența avocatului său. 21. Invocând în cele din urmă art. 8 din Convenție, el reproșează ofițerilor de poliție că, la 25 noiembrie 2008, în celula pe care o avea în sediul poliției departamentale din Satu Mare, a făcut înregistrări audio care îl privesc și a afirmat că aceste înregistrări i-au încălcat dreptul la intimitate. Cu privire la motivul întemeiat pe respectarea dreptului la confidențialitate (art. 8 din Convenție) 22. Reclamantul reproșează ofițerilor de poliție că, la 25 noiembrie, În 2008, la sediul poliției departamentale din Satu Mare, a făcut înregistrări audio ale convorbirilor pe care le-a avut în celula sa, declarând că aceste înregistrări i-au încălcat dreptul la intimitate, garantat de art. 8 din Convenție. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale, a domiciliului și a corespondenței. O autoritate publică nu poate interveni în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralității sau protecția drepturilor și libertăților altei țări. 23. În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că .. ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ridicate de reclamant (punctul 18-20 de mai sus), având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea spătarului reclamantului întemeiat pe art. 8 din Convenție privind înregistrările audio ale convorbirilor sale precizează cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte