NYERLUCZ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
NYERLUCZ v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 10 iulie 2015 THIRD SECTION Cererea nr. 47170/10 Gyorgy NYERLUCZ împotriva României depusă la 10 august 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gyorgy Nyerlucz, este un național maghiar, care s-a născut în 1981 și trăiește în Szigetszentmiklos. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Prima rundă a procedurii de judecată La 27 ianuarie 2009, Procurorul Satu-Mare a inculpat reclamantul și co-acusatul său pentru furt agravat și-a trimis cazul în judecată. Oficiul Procurorului a susținut decizia sa de a inculpa reclamantul cu, printre altele, înregistrările secrete ale reclamantului și ale consiliului său Conversațiile acuzate în timpul detenției lor anterioare în celulele de arest al Departamentului de Poliție Satu-Mare. La 22 iunie 2009, Curtea de District Satu-Mare a condamnat reclamantul de furt agravat și l-a condamnat la doi ani de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. La 22 octombrie 2009, Tribunalul județului Satu-Mare a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Reclamantul a apelat la punctele (recursurile) de drept împotriva hotărârii. La 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea a permis recursul reclamantului cu privire la punctele de drept, a anulat hotărârile instanțelor inferioare și a trimis cazul de examinare la instanța de primă instanță. Printre altele, instanța judecătorească a ignorat argumentele referitoare la nulitatea unora dintre dovezi, cum ar fi înregistrarea secretă a conversațiilor reclamantului și a co-acusatului său, care au încălcat dreptul unei persoane la viață privată. La 30 aprilie 2010, Curtea de District Satu-Mare a condamnat reclamantul pentru furt agravat și l-a condamnat la trei ani și șase luni de închisoare, se bazează pe dovezi de testimonial și expert criminalist. A ținut, printre altele, faptul că înregistrările secrete ale reclamantului și ale consiliului său Conversațiile acuzate nu erau dovezi relevante care dovedeau vinovăția lor, deoarece conversațiile se refereau la nemulțumirea lor și percepțiile lor asupra procedurii de judecată și asupra modului în care au fost prinși. Reclamantul și biroul procurorului au apelat împotriva hotărârii. Reclamantul a susținut, printre altele, că înregistrarea secretă a conversațiilor sale cu co-acusat-ul său a fost ilegală și că acestea nu conțin nici o probă relevantă pentru acest caz. La 28 octombrie 2010, Tribunalul județului Satu-Mare a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii instanței de primă instanță și a susținut condamnarea sa, se bazează pe dovezile disponibile, inclusiv înregistrarea secretă a conversațiilor sale. De asemenea, au conținut informații relevante pentru examinarea cazului. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. El a susținut, printre altele, că înregistrarea secretă a conversațiilor sale a încălcat drepturile garantate de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, în măsura în care instanța de a doua instanță a folosit înregistrarea secretă ca probă suplimentară, a trebuit să fie eliminată din dosar înainte de a putea fi stabilită circumstanțele factuale ale cauzei. Prin hotărârea finală din 15 februarie 2011 Curtea de Apel a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. Condamnarea acuzată nu a fost, în general, nici exclusiv, bazată pe înregistrările secrete ale conversațiilor lor. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Constituției și ale fostului Cod de Procedură Penală din România sunt descrise în Konolos c. România (n. 26600/02, §§ 19 și 24, 7 februarie 2008) și Calmanovici c. România (n. 42250/02, § 40, 1 iulie 2008). COMPLAINT Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 8 din Convenția, de încălcarea dreptului său de a respecta viața sa privată după înregistrarea secretă ilegală de către agentii de stat a conversațiilor sale cu co-acusarea sa în timpul detenției anterioare în arestul Departamentului de Poliție Satu-Mare. În plus, el susține că înregistrările nu conțin dovezi care sprijină acuzațiile aduse împotriva lui și a făcut doar discuții publice care privesc aspectele vieții sale private. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată în sensul articolului 8 § 1 din Convenție din cauza înregistrării secrete a conversațiilor sale cu co-acusat în arestarea Departamentului de Poliție Satu-Mare în timpul detenției anterioare? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2?