NORRIS v. ROMANIA

Publicat la 26 ianuarie 2026 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 16810/24 Benjamin John NORRIS împotriva României depusă la 6 iunie 2024 comunicat la 6 ianuarie 2026 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile de returnare a unui copil (A) în Regatul Unit din România, depuse în fața instanțelor române în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”). Reclamantul, un național britanic, este tatăl A. A s-a născut în 2014 în Regatul Unit, de la căsătoria reclamantului la Y, un național român. A nu este un reclamant în fața Curții. După divorțul reclamantului și al lui Y, Curtea de Familie de la Bristol a ordonat ca A să locuiască cu reclamantul, în timp ce Y a fost acordată drepturi de contact nesupravegheate și permisiunea de a lua A în străinătate pentru sărbători. Nici un părinte nu a fost autorizat altfel să îndepărteze copilul din jurisdicție fără acordul cealaltă parte sau autorizația instanței. La 14 decembrie 2022 Y și A, cu consimțământul reclamantului, au călătorit în România pentru sărbătorile de Crăciun. La 27 decembrie 2022 Y a informat reclamantul că a refuzat să returneze A în Regatul Unit. Reclamantul a depus o procedură de returnare în fața Curții de District din București („Curtea de District”) în temeiul Convenției de la Haga. La 13 aprilie 2023 (decizie redactată la 27 aprilie 2023), Curtea de District a respins procedurile din motive că, deși retenția A în România a fost ilegală, excepția de returnare prevăzută la art. 13 litera (b) din Convenția de la Haga a fost depusă. La 20 iunie 2023, Curtea de Apel din București („Curtea de Apel”) a anulat hotărârea de primă instanță și a reținut cazul de reexaminare. La 8 august 2023, în timp ce procedura de returnare era pe calea Curții de Apel, reclamantul a informat faptul că Y refuza să-i permită să-l vadă A și a solicitat să-i autorizezeze contactul. Avocatul lui Y a susținut că A a fost bolnav și, prin urmare, nu a putut vedea reclamantul. Reclamantul a susținut că a încercat să ajungă la A prin telefon, dar nu a putut face acest lucru. Curtea de Apel nu a ordonat nicio măsură. La 14 noiembrie 2023, după cererea reclamantului, Curtea de Apel a remarcat că, în temeiul articolului 12 § 1 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției de la Haga, are competența de a ordona măsuri privind protecția copilului și contactul dintre copilul și persoana care solicită returnarea copilului în timp ce procedura de returnare era în așteptare. În consecință, a ordonat Y să permită reclamantului contact zilnic cu A între 24 și 27 noiembrie 2023. La 27 februarie 2024 (decizie redactată la 15 martie 2024), Curtea de Apel a respins procedura de returnare, constatând că a fost înființată excepția de returnare prevăzută la art. 13 din Convenția de la Haga. În conformitate cu art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii de returnare și a afirmat că autoritățile interne nu și-au asigurat contactul cu fiica în timp ce aceste proceduri erau în așteptare în fața instanțelor interne. În temeiul articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns în legătură cu lungimea excesivă a procedurii de returnare. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, din cauza deciziilor adoptate de instanțele române în cadrul procedurii încurcate (a se vedea, în special, X v. Letonia [GC], nr. 27853/09, §§§ 93-108, CEDH 2013)? Curtea română a evaluat în mod corect interesul copilului, având în vedere excepțiile prevăzute la art. 13 din Convenția de la Haga, atunci când a determinat cererea de returnare (a se vedea, în special, Letonia , citată mai sus, §§ 95-97, 101, 106-07)? A fost asigurat dreptul de acces al reclamantului la copilul în cadrul procedurii impușite în conformitate cu cerințele articolului 8 din Convenție (a se vedea, în special, G.N. c. Polonia , nr. 2171/14, § 75, 19 iulie 2016 și K.J. c. Polonia , nr. 30813/14, §§ 77-78, 1 martie 2016)? A fost efectuată prompt, după cum prevede art. 8 din Convenția (a se vedea, în special, Adžić v. Croația , nr. 22643/14 , §§ 94 95, 12 martie 2015; Rinau v. Lituania , nr. 10926/09 , § 194, 14 ianuarie 2020; Iosub Caras v. România , nr. 7198/04 , §§ 38-40, 27 iulie 2006 și Monory v. România și Ungaria , nr. 7199/01, § 82, 5 aprilie 2005)?

Published on 26 January 2026

FOURTH SECTION

Application no. 16810/24

Benjamin John NORRIS

against Romania

lodged on 6 June 2024

communicated on 6 January 2026

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns proceedings for the return of a child (A) to the United Kingdom from Romania, lodged before the Romanian courts under the Hague Convention of 25 October 1980 on the Civil Aspects of International Child Abduction (“the Hague Convention”).

The applicant, a British national, is the father of A. A was born in 2014 in the United Kingdom, from the applicant’s marriage to Y, a Romanian national. A is not an applicant before the Court.

Following the applicant’s and Y’s divorce, the Family Court at Bristol ordered that A should reside with the applicant, while Y was granted unsupervised contact rights and permission to take A abroad for holidays. Neither parent was otherwise allowed to remove the child from the jurisdiction without the other party’s consent or the court’s authorisation.

On 14 December 2022 Y and A, with the applicant’s consent, travelled to Romania for the Christmas holidays.

On 27 December 2022 Y informed the applicant that she refused to return A to the United Kingdom.

The applicant lodged return proceedings before the Bucharest District Court (“the District Court”) under the Hague Convention.

On 13 April 2023 (decision drafted on 27 April 2023), the District Court dismissed the proceedings on the grounds that, although A’s retention in Romania had been wrongful, the exception to return provided for under Article

13 (b) of the Hague Convention had been made out.

On 20 June 2023 the Bucharest Court of Appeal (“the Court of Appeal”) quashed the first-instance decision and retained the case for re-examination.

On 8 August 2023 while the return proceedings were pending before the Court of Appeal, the applicant informed that court that Y was refusing to allow him to see A and requested that it order her to permit contact. Y’s lawyer submitted that A had been ill and thus unable to see the applicant. The applicant maintained that he had attempted to reach A by telephone but had been unable to do so. The Court of Appeal did not order any measures.

On 14 November 2023, following a request by the applicant, the Court of Appeal noted that, pursuant to Article 12 § 1 of Law no. 369/2004 on the application of the Hague Convention, it had jurisdiction to order measures relating to the protection of the child and contact between the child and the person seeking the child’s return while the return proceedings were pending. It accordingly ordered Y to allow the applicant daily contact with A between 24 and 27 November 2023.

On 27 February 2024 (decision drafted on 15 March 2024), the Court of Appeal dismissed the return proceedings, finding that the exception to return provided for under Article 13 of the Hague Convention had been established.

Under Article 8 of the Convention, the applicant complained about the outcome of the return proceedings and alleged that the domestic authorities had failed to secure his contact with his daughter while those proceedings were pending before the domestic courts.

Under Article 6 of the Convention, the applicant complained about the excessive length of the return proceedings.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention, on account of the decisions adopted by the Romanian courts in the impugned proceedings (see, notably,

X v. Latvia

[GC], no. 27853/09, §§ 93-108, ECHR 2013)?

2.

Have the Romanian courts correctly evaluated the best interests of the child, in the light of the exceptions provided for by Article 13 of the Hague Convention, when determining the request for her return (see, notably,

X

v.

Latvia

, cited above, §§ 95-97, 101, 106-07)?

3.

Was the applicant’s right of access to the child ensured during the impugned proceedings in compliance with the requirements of Article 8 of the Convention (see, notably,

G.N. v. Poland

, no. 2171/14, § 75, 19 July 2016 and

K.J. v. Poland

, no. 30813/14, §§ 77-78, 1 March 2016)?

4.

Were the impugned proceedings conducted expeditiously, as required by Article 8 of the Convention (see, notably,

Adžić v. Croatia

, no.

22643/14, §§ 94

‑

95, 12 March 2015;

Rinau v. Lithuania

, no. 10926/09, § 194, 14

January 2020;

Iosub Caras v. Romania

, no. 7198/04, §§ 38-40, 27

July 2006 and

Monory v. Romania and Hungary

, no. 71099/01, § 82, 5

April 2005)?