Sari la conținut
CtEDO 14.10.2015 Auto

JAFAROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
14.10.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Comunicată guvernului
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
JAFAROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 octombrie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 27309/14 Rasul JAFAROV și alții împotriva Azerbaidjanului depusă la 18 martie 2014 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Reclamanții sunt reprezentați de dna R. Remezaite, avocat practicant în Lituania. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Clubul pentru Drepturile Omului (HRC) este o organizație neguvernamentală, neprofit, nepolitică și nereligiosă înființată la 10 Decembrie 2010 în Azerbaidjan. Acesta a fost fondat de trei apărători azerbaezi ai drepturilor omului, dl Rasul Jafarov, dl Emin Huseynov și dl Sabuhi Gafarov, care sunt reclamanții în acest caz.

Dl Rasul Jafarov este președintele său. La 26 iulie 2011, reclamanții au depus Ministerului Justiției o cerere de înregistrare a HRC în calitate de entitate juridică, astfel cum prevede legislația internă, împreună cu documentele necesare. În timp ce dreptul intern nu a impus ca ONG-urile să fie înregistrate oficial, operarea efectivă a unei ONG, inclusiv capacitatea de a primi și de a înregistra subvenții, conturile bancare deschise și așa mai departe, a fost condiționată să obțină statutul unei entități juridice. La 12 septembrie 2011, Ministerul Justiției a returnat documentele de înregistrare reclamanților fără a lua o decizie privind înregistrarea statului, menționând că, în conformitate cu cerințele articolului 5.4.4 din Legea privind înregistrarea statului și Registrul statului de entități juridice și („Legea privind înregistrarea statului”), fondatorii HRC nu au reușit să prezinte copii ale documentelor lor de identificare.

La 23 septembrie 2011, reclamanții au reintrodus cererea de înregistrare a statului, înscrisă în documentele suplimentare necesare. La 4 noiembrie 2011, Ministerul Justiției a returnat din nou documentele de înregistrare, după ce a constatat că, în conformitate cu art. 5.4.1 din Legea privind înregistrarea statului, hotărârea privind înființarea HRC nu a fost semnată de cei trei fondatori. La 15 noiembrie 2011, reclamanții au reintrodus cererea de înregistrare a statului pentru a treia dată, după ce au rectificat presupusele deficiențe constatate de Ministerul Justiției. La 28 decembrie 2011, Ministerul Justiției a returnat pentru a treia dată documentele de înregistrare, după ce a constatat că, în conformitate cu art. 5.4.1 din Legea privind înregistrarea de stat, competențele unui reprezentant autorizat nu au fost specificate în decizia privind înființarea HRC și adoptarea chartei sale.

La 16 ianuarie 2012, reclamanții au depus o acțiune împotriva Ministerului Justiției la Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1, susținând că Ministerul a evitat ilegal înregistrarea HRC. În special, ei au susținut că numirea unui reprezentant autorizat a fost opțională în temeiul articolului 5.4.1 din Legea privind înregistrarea de stat și, întrucât nu a fost niciodată numită de către fondatorii, ultima decizie a Ministerului Justiției din 28 decembrie 2011 a fost ilegală și nefondată. În plus, reclamanții au citat art. 8 din Legea privind înregistrarea de stat, care impune identificarea imediat a tuturor deficiențelor în documentele de înregistrare și notificarea reclamanților. Reclamanții au solicitat instanței să recunoască faptul că refuzul de înregistrare a HRC a constituit o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 58 din Constituție și al articolului 11 din Convenție și să ordone Ministerului Justiției să înregistreze HRC.

La 14 februarie 2012, Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a declarat că plângerea este inadmisibilă din cauza faptului că doi dintre fondatori (doamnul Emin Huseynov și domnul Sabuhi Gafarov) nu au prezentat dovezi care au solicitat Ministerului Justiției. La 2 martie 2012, reclamanții au apelat împotriva deciziei respective, argumentând că constatarea instanței de primă instanță a fost greșită. La 13 aprilie 2012, Curtea de Apel Baku a acordat recursul reclamanților și a remis cazul de examinare în fond. Prin decizia din 25 septembrie 2012 Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a încheiat procedura, declarând că reclamația ar trebui retrasă din cauză că reclamanții nu au apar la ședințe preliminare din 19 iulie și 25 septembrie 2012. La 7 noiembrie 2012, reclamanții au prezentat instanței o cerere de informații, cerând dovada că au fost informați cu privire la ședințele preliminare.

În loc de a răspunde la cererea de informații, prin decizia de 6 Decembrie 2012 Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a reintegrat procedura, constatand că reclamanții nu au primit notificările privind momentul și locul audițiilor preliminare din 19 iulie și 25 septembrie 2012 și, prin urmare, plângerea lor nu a putut fi retrasă. Prin hotărârea din 19 februarie 2013 Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a respins plângerea reclamanților, constatând că acțiunile Ministerului Justiției au fost legale. Hotărârea nu a abordat în mod specific argumentele reclamanților cu privire la ilegalitatea acțiunilor Ministerului în temeiul articolelor 5.4.1 și 8 din Legea privind înregistrarea statului.

La 5 aprilie 2013, reclamanții au apelat împotriva hotărârii din prima instanță. Prin hotărârea din 15 mai 2013, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței din prima instanță. La 12 iunie 2013, reclamanții au apelat la Curtea Supremă. Prin decizia din 18 septembrie 2013, a trimis reclamanților la 14 octombrie 2013, Curtea Supremă a respins recursul și a susținut hotărârea Curții de Apel ale lui Baku. Între timp, HRC și-a desfășurat activitățile ca ONG neregistrată și a desfășurat o serie de proiecte care au primit o atenție și sprijin larg atât la nivel național, cât și la nivel internațional. În august 2014 dl Rasul Jafarov a fost arestat pe baza acuzațiilor de întreprindere ilegală, de evaziune fiscală la scară largă și de abuz de putere, în legătură cu primirea de subvenții și donații presupus neregistrate, inclusiv pentru diferite proiecte HRC.

Cererea sa separată nr. 69981/14, privind diferite plângeri legate de arestarea și detenția sa, este în prezent în așteptarea Curții. La 16 aprilie 2015 a fost condamnat și condamnat la șase ani și jumătate de închisoare. Legea internă relevantă art. 5.4.1 din Legea privind înregistrarea de stat, în vigoare la momentul material (înainte de modificarea la 24 ianuarie 2012), cu condiția ca: „5.4. Următoarele documente să fie atașate cererii [pentru înregistrarea de stat]: 5.4.1.

Documentele de fondare – Carta organizației care doresc să obțină statutul entității juridice aprobate de fondatorul său (fondatorii) sau de reprezentantul său (i) autorizat, decizia privind stabilirea organizației și adoptarea chartei sale (decizia include intenția fondatorilor săi de a institui organizația care dorește să obțină statutul entității juridice, termenii de reorganizare a unei noi entități juridice stabilite prin fuziune, separare sau diviziune, adoptarea chartei, [informație privind] reprezentantul autorizat, dacă este desemnat, și competențele sale, precum și alte aspecte considerate necesare de fondatorii, iar această decizie este semnată de toți fondatorii); ...” art. 8 din Legea privind înregistrarea de stat, prevăzută după cum urmează, în partea relevantă: „8.3 ... Deficiențe [în documentele de înregistrare] care nu pot servi drept motiv de refuz [înregistrare de stat] trebuie identificate și notificate reclamantului pentru rectificare întocmai o dată.” Reclamanții se plâng în temeiul articolului 11 din Convenție că restituirile repetate ale cererilor lor de înregistrare a statului au determinat o întârziere semnificativă a înregistrării HRC și incapacitatea sa de a funcționa în mod corespunzător fără statutul de entitate juridică și, prin urmare, a constituit o ingerință în dreptul lor la libertatea de asociere.

Acestea susțin că interferența nu este „predeterminată prin lege”, deoarece acțiunile și argumentările Ministerului Justiției justificând refuzul înregistrării de stat nu au avut nicio bază în legislația internă, în special în legea privind înregistrarea de stat. A existat vreo interferență cu libertatea de asociere a reclamanților, în sensul articolului 11 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost că interferența prevăzută de lege în temeiul articolului 11 § 2? În special, acțiunile Ministerului Justiției și motivele furnizate de acesta pentru redarea documentelor de înregistrare respectă cerințele Legii privind înregistrarea de stat și Registrul de stat al Entităților Legii și al altor cerințe ale legislației interne?

În cazul în care a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Apendice Rasul Agahasan oglu Jafarov este un național azerian născut în 1984 și locuiește în Baku. Emin Rafik oglu Huseynov este un național azerian născut în 1979 și trăiește în Baku. Sabuhi Nazir oglu Gafarov este un național azerian născut în 1974 și trăiește în Mingachevir. Clubul drepturilor omului este o organizație neguvernamentală înființată în Baku în 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-09-20
0,94
ALIZADE v. AZERBAIJAN
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 2733/05 de către Akif ALIZADE împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Kovle
CtEDO 2023-02-23
0,94
CASE OF MAHMUDOV AND OTHERS v. AZERBAIJAN
Prima secțiune CAUZĂ DE MAHMUDOV ȘI ALȚII c. AZERBAIJAN (Aplicații nr. 73088/13 și 47154/14) JUDGMENT STRASBOURG 23 februarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mahmudov și alții c. Azerba
CtEDO 2017-12-05
0,94
NOVRUZOVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN
A cincea secțiune DECIZIE Cereri nr. 28884/14 și 33892/14 Lalandar Shabuddin Gizi NOVRUZOVA împotriva Azerbaidjanului și Sabuhi Yagub Oglu BAYRAMOV și Rashad Najmaddin Oglu GURBANLI împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor O
CtEDO 2016-10-11
0,94
KHALILOV v. AZERBAIJAN and 15 other applications
registrarea de stat a unei entități care solicită obținerea statutului de entitate juridică... poate fi refuzată numai în următoarele cazuri: 11.3.1 în cazul în care documentele prezentate [pentru înregistrare] organismului executiv relevan
CtEDO 2023-02-23
0,93
CASE OF BASHIRLI AND OTHERS v. AZERBAIJAN
Prima secțiune a BASHIRLI ȘI ALȚII v. AZERBAIJAN (Aplicații nr. 18555/15 și 34068/15) JUDGMENT STRASBOURG 23 februarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bashirli și alții v. Azerbaidjan,
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă