ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 14.10.2015 Auto

JAFAROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN

RESPONDENT

AZE

HOTĂRÂRE

14.10.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Communicated

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

JAFAROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Comunicat la 14 octombrie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 27309/14 Rasul JAFAROV și alții împotriva Azerbaidjanului depusă la 18 martie 2014 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Reclamanții sunt reprezentați de dna R. Remezaite, avocat practicant în Lituania. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Clubul pentru Drepturile Omului (HRC) este o organizație neguvernamentală, neprofit, nepolitică și nereligiosă înființată la 10 Decembrie 2010 în Azerbaidjan. Acesta a fost fondat de trei apărători azerbaezi ai drepturilor omului, dl Rasul Jafarov, dl Emin Huseynov și dl Sabuhi Gafarov, care sunt reclamanții în acest caz. Dl Rasul Jafarov este președintele său. La 26 iulie 2011, reclamanții au depus Ministerului Justiției o cerere de înregistrare a HRC în calitate de entitate juridică, astfel cum prevede legislația internă, împreună cu documentele necesare. În timp ce dreptul intern nu a impus ca ONG-urile să fie înregistrate oficial, operarea efectivă a unei ONG, inclusiv capacitatea de a primi și de a înregistra subvenții, conturile bancare deschise și așa mai departe, a fost condiționată să obțină statutul unei entități juridice. La 12 septembrie 2011, Ministerul Justiției a returnat documentele de înregistrare reclamanților fără a lua o decizie privind înregistrarea statului, menționând că, în conformitate cu cerințele articolului 5.4.4 din Legea privind înregistrarea statului și Registrul statului de entități juridice și („Legea privind înregistrarea statului”), fondatorii HRC nu au reușit să prezinte copii ale documentelor lor de identificare. La 23 septembrie 2011, reclamanții au reintrodus cererea de înregistrare a statului, înscrisă în documentele suplimentare necesare. La 4 noiembrie 2011, Ministerul Justiției a returnat din nou documentele de înregistrare, după ce a constatat că, în conformitate cu art. 5.4.1 din Legea privind înregistrarea statului, hotărârea privind înființarea HRC nu a fost semnată de cei trei fondatori. La 15 noiembrie 2011, reclamanții au reintrodus cererea de înregistrare a statului pentru a treia dată, după ce au rectificat presupusele deficiențe constatate de Ministerul Justiției. La 28 decembrie 2011, Ministerul Justiției a returnat pentru a treia dată documentele de înregistrare, după ce a constatat că, în conformitate cu art. 5.4.1 din Legea privind înregistrarea de stat, competențele unui reprezentant autorizat nu au fost specificate în decizia privind înființarea HRC și adoptarea chartei sale. La 16 ianuarie 2012, reclamanții au depus o acțiune împotriva Ministerului Justiției la Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1, susținând că Ministerul a evitat ilegal înregistrarea HRC. În special, ei au susținut că numirea unui reprezentant autorizat a fost opțională în temeiul articolului 5.4.1 din Legea privind înregistrarea de stat și, întrucât nu a fost niciodată numită de către fondatorii, ultima decizie a Ministerului Justiției din 28 decembrie 2011 a fost ilegală și nefondată. În plus, reclamanții au citat art. 8 din Legea privind înregistrarea de stat, care impune identificarea imediat a tuturor deficiențelor în documentele de înregistrare și notificarea reclamanților. Reclamanții au solicitat instanței să recunoască faptul că refuzul de înregistrare a HRC a constituit o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 58 din Constituție și al articolului 11 din Convenție și să ordone Ministerului Justiției să înregistreze HRC. La 14 februarie 2012, Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a declarat că plângerea este inadmisibilă din cauza faptului că doi dintre fondatori (doamnul Emin Huseynov și domnul Sabuhi Gafarov) nu au prezentat dovezi care au solicitat Ministerului Justiției. La 2 martie 2012, reclamanții au apelat împotriva deciziei respective, argumentând că constatarea instanței de primă instanță a fost greșită. La 13 aprilie 2012, Curtea de Apel Baku a acordat recursul reclamanților și a remis cazul de examinare în fond. Prin decizia din 25 septembrie 2012 Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a încheiat procedura, declarând că reclamația ar trebui retrasă din cauză că reclamanții nu au apar la ședințe preliminare din 19 iulie și 25 septembrie 2012. La 7 noiembrie 2012, reclamanții au prezentat instanței o cerere de informații, cerând dovada că au fost informați cu privire la ședințele preliminare. În loc de a răspunde la cererea de informații, prin decizia de 6 Decembrie 2012 Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a reintegrat procedura, constatand că reclamanții nu au primit notificările privind momentul și locul audițiilor preliminare din 19 iulie și 25 septembrie 2012 și, prin urmare, plângerea lor nu a putut fi retrasă. Prin hotărârea din 19 februarie 2013 Curtea Economică Administrativă Baku nr. 1 a respins plângerea reclamanților, constatând că acțiunile Ministerului Justiției au fost legale. Hotărârea nu a abordat în mod specific argumentele reclamanților cu privire la ilegalitatea acțiunilor Ministerului în temeiul articolelor 5.4.1 și 8 din Legea privind înregistrarea statului. La 5 aprilie 2013, reclamanții au apelat împotriva hotărârii din prima instanță. Prin hotărârea din 15 mai 2013, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței din prima instanță. La 12 iunie 2013, reclamanții au apelat la Curtea Supremă. Prin decizia din 18 septembrie 2013, a trimis reclamanților la 14 octombrie 2013, Curtea Supremă a respins recursul și a susținut hotărârea Curții de Apel ale lui Baku. Între timp, HRC și-a desfășurat activitățile ca ONG neregistrată și a desfășurat o serie de proiecte care au primit o atenție și sprijin larg atât la nivel național, cât și la nivel internațional. În august 2014 dl Rasul Jafarov a fost arestat pe baza acuzațiilor de întreprindere ilegală, de evaziune fiscală la scară largă și de abuz de putere, în legătură cu primirea de subvenții și donații presupus neregistrate, inclusiv pentru diferite proiecte HRC. Cererea sa separată nr. 69981/14, privind diferite plângeri legate de arestarea și detenția sa, este în prezent în așteptarea Curții. La 16 aprilie 2015 a fost condamnat și condamnat la șase ani și jumătate de închisoare. Legea internă relevantă art. 5.4.1 din Legea privind înregistrarea de stat, în vigoare la momentul material (înainte de modificarea la 24 ianuarie 2012), cu condiția ca: „5.4. Următoarele documente să fie atașate cererii [pentru înregistrarea de stat]: 5.4.1. Documentele de fondare – Carta organizației care doresc să obțină statutul entității juridice aprobate de fondatorul său (fondatorii) sau de reprezentantul său (i) autorizat, decizia privind stabilirea organizației și adoptarea chartei sale (decizia include intenția fondatorilor săi de a institui organizația care dorește să obțină statutul entității juridice, termenii de reorganizare a unei noi entități juridice stabilite prin fuziune, separare sau diviziune, adoptarea chartei, [informație privind] reprezentantul autorizat, dacă este desemnat, și competențele sale, precum și alte aspecte considerate necesare de fondatorii, iar această decizie este semnată de toți fondatorii); ...” art. 8 din Legea privind înregistrarea de stat, prevăzută după cum urmează, în partea relevantă: „8.3 ... Deficiențe [în documentele de înregistrare] care nu pot servi drept motiv de refuz [înregistrare de stat] trebuie identificate și notificate reclamantului pentru rectificare întocmai o dată.” Reclamanții se plâng în temeiul articolului 11 din Convenție că restituirile repetate ale cererilor lor de înregistrare a statului au determinat o întârziere semnificativă a înregistrării HRC și incapacitatea sa de a funcționa în mod corespunzător fără statutul de entitate juridică și, prin urmare, a constituit o ingerință în dreptul lor la libertatea de asociere. Acestea susțin că interferența nu este „predeterminată prin lege”, deoarece acțiunile și argumentările Ministerului Justiției justificând refuzul înregistrării de stat nu au avut nicio bază în legislația internă, în special în legea privind înregistrarea de stat. A existat vreo interferență cu libertatea de asociere a reclamanților, în sensul articolului 11 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost că interferența prevăzută de lege în temeiul articolului 11 § 2? În special, acțiunile Ministerului Justiției și motivele furnizate de acesta pentru redarea documentelor de înregistrare respectă cerințele Legii privind înregistrarea de stat și Registrul de stat al Entităților Legii și al altor cerințe ale legislației interne? În cazul în care a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Apendice Rasul Agahasan oglu Jafarov este un național azerian născut în 1984 și locuiește în Baku. Emin Rafik oglu Huseynov este un național azerian născut în 1979 și trăiește în Baku. Sabuhi Nazir oglu Gafarov este un național azerian născut în 1974 și trăiește în Mingachevir. Clubul drepturilor omului este o organizație neguvernamentală înființată în Baku în 2010.

Communicated on 14 October 2015

FIRST SECTION

Application no. 27309/14

Rasul JAFAROV and others

against Azerbaijan

lodged on 18 March 2014

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. The applicants are represented by Ms R. Remezaite, a lawyer practicing in Lithuania.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The Human Rights Club (HRC) is a non-governmental, non-profit, non

‑

political and non-religious human rights organisation established on 10

December 2010 in Azerbaijan. It was founded by three prominent Azerbaijani human rights defenders, Mr Rasul Jafarov, Mr Emin Huseynov and Mr Sabuhi Gafarov, who are the applicants in the present case. Mr

Rasul Jafarov is its chairman.

On 26 July 2011 the applicants submitted an application to the Ministry of Justice for state registration of HRC as a legal entity, as required by the domestic legislation, together with the required documents. While domestic law did not require NGOs to be officially registered, effective operation of an NGO, including an ability to receive and register grants, open bank accounts and so on, was contingent on obtaining the status of a legal entity.

On 12 September 2011 the Ministry of Justice returned the registration documents to the applicants without taking a decision on state registration, noting that, contrary to the requirements of Article 5.4.4 of the Law on State Registration and State Register of Legal Entities and (“the Law on State Registration”), the founders of HRC had failed to submit copies of their identification documents.

On 23 September 2011 the applicants re-submitted the state registration request, enclosing the required additional documents.

On 4 November 2011 the Ministry of Justice returned the registration documents again, having found that, contrary to Article 5.4.1 of the Law on State Registration, the decision on the establishment of HRC was not signed by all three founders.

On 15 November 2011 the applicants re-submitted the state registration request for the third time, having rectified the alleged deficiencies found by the Ministry of Justice.

On 28 December 2011 the Ministry of Justice returned the registration documents for the third time, having found that, contrary to Article 5.4.1 of the Law on State Registration, the powers of an authorised representative were not specified in the decision on the establishment of HRC and adoption of its charter.

On 16 January 2012 the applicants lodged an action against the Ministry of Justice with the Baku Administrative Economic Court No. 1, arguing that the Ministry had unlawfully avoided registering HRC. In particular, they argued that appointment of an authorised representative was optional under Article 5.4.1 of the Law on State Registration and, since no such representative had ever been appointed by the founders, the Ministry of Justice’s latest decision of 28 December 2011 had been unlawful and unsubstantiated. Moreover, the applicants cited Article 8 of the Law on State Registration, which required that all deficiencies in the registration documents should be identified at once and notified to applicants. The applicants asked the court to recognise that the denial of state registration to HRC had constituted a violation of their rights under Article 58 of the Constitution and Article 11 of the Convention and to order the Ministry of Justice to register HRC.

On 14 February 2012 the Baku Administrative Economic Court No. 1 declared the complaint inadmissible on the ground that two of the founders (Mr Emin Huseynov and Mr Sabuhi Gafarov) had failed to submit evidence that they had applied to the Ministry of Justice.

On 2 March 2012 the applicants appealed against that decision, arguing that the first-instance court’s finding had been wrong.

On 13 April 2012 the Baku Court of Appeal granted the applicants’ appeal and remitted the case for examination on the merits.

By a decision of 25 September 2012 the Baku Administrative Economic Court No. 1 terminated the proceedings, finding that the complaint should be considered withdrawn because the applicants had failed to appear at the preliminary hearings of 19 July and 25 September 2012.

On 7 November 2012 the applicants submitted an information request to the court, requesting proof that they had been informed of the preliminary hearings.

Instead of replying to the information request, by a decision of 6

December 2012 the Baku Administrative Economic Court No. 1 reinstated the proceedings, finding that the applicants had not received the notifications about the time and place of the preliminary hearings of 19 July and 25 September 2012 and, therefore, their complaint could not be considered withdrawn.

By a judgment of 19 February 2013 the Baku Administrative Economic Court No. 1 dismissed the applicants’ complaint, finding that the Ministry of Justice’s actions had been lawful. The judgment did not specifically address the applicants’ arguments concerning the unlawfulness of the Ministry’s actions under Articles 5.4.1 and 8 of the Law on State Registration.

On 5 April 2013 the applicants appealed against the first-instance judgment.

By a judgment of 15 May 2013 the Baku Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the first-instance court’s judgment.

On 12 June 2013 the applicants appealed to the Supreme Court.

By a decision of 18 September 2013, sent to the applicants on 14 October 2013, the Supreme Court dismissed the appeal and upheld the Baku Court of Appeal’s judgment.

In the meantime, HRC conducted its activities as an unregistered NGO and carried out a number of projects that received wide attention and support both on national and international level.

In August 2014 Mr Rasul Jafarov was arrested on charges of illegal entrepreneurship, large-scale tax evasion and abuse of power, in connection with receiving allegedly unregistered grants and donations, including those received for various HRC projects. His separate application no. 69981/14, concerning various complaints related to his arrest and detention, is currently pending before the Court. On 16 April 2015 he was convicted and sentenced to six and a half years’ imprisonment.

Relevant domestic law

Article 5.4.1 of the Law on State Registration, as in force at the material time (before it was amended on 24 January 2012), provided as follows:

“5.4.

The following documents shall be attached to the application [for state registration]:

5.4.1.

Founding documents – the charter of the organisation wishing to obtain the status of the legal entity approved by its founder (founders) or his (their) authorised representative, the decision on the establishment of the organisation and adoption of its charter (the decision shall include the intention by its founders to establish the organisation wishing to obtain the status of the legal entity, terms of reorganisation of a new legal entity established by way of merger, separation or division, adoption of the charter, [information on] the authorised representative, if appointed, and his powers, as well as other issues considered necessary by the founders, and this decision shall be signed by all the founders); ...”

Article 8 of the Law on State Registration provided as follows, in the relevant part:

“8.3.

... Deficiencies [in the registration documents] that cannot serve as a ground for refusal [of state registration] must be identified and notified to the applicant for rectification all at once.”

COMPLAINT

The applicants complain under Article 11 of the Convention that the repeated returns of their applications for state registration resulted in a significant delay in registration of HRC and its inability to function properly without the legal entity status and, therefore, constituted an interference with their right to freedom of association. They argued that the interference was not “prescribed by law”, because the Ministry of Justice’s actions and argumentation justifying the denial of state registration had no basis in the domestic law, in particular the Law on State Registration.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicants’ freedom of association, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law in terms of Article 11 § 2? In particular, did the actions of the Ministry of Justice and the reasons given by it for returning the registration documents comply with the requirements of the Law on State Registration and State Register of Legal Entities and other requirements of the domestic law? If so, was the interference necessary in terms of Article 11 § 2?