SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 35131/13 Lukas MANETAS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 20 octombrie 2015 într-un comitet compus din Khanlar Hajiyev, președinte, Linos-Alelui Sicilianos, Dmitry Dedov, judecători și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 28 mai 2013, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Lukas Manetas, este un resortisant grec născut în 1933 și rezident în Volos. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A. Vulgaris, avocat în baroul Volos. Guvernul elen ( A fost reprezentat de delegatul agentului său, dl Skorila, reprezentantul judiciar pe lângă Consiliul juridic al statului. Cererea a fost comunicată guvernului la 29 august 2013. Contextul cauzei Legile nr. 2838/2000 și 3016/2002 prevăd o creștere a salariilor ofițerilor forțelor armate, ale poliției elene, ale poliției portuare și ale corpului pompierilor. Această cerere se referă la procedura inițiată de solicitant, în vederea obținerii unei reajustări și a unei creșteri a pensiei sale în conformitate cu dispozițiile acestor legi. Procedura în cauză La o dată nespecificată, reclamantul sesizează 44 divizia contabilității generale a statului membru al unei cereri de reajustări a cuantumului pensiei sale. La 17 decembrie 2002, Contabilitatea generală a statului a respins cererea sa. La 12 mai 2003, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului (Επιτ La 12 mai 2003 (Decizia nr. 4457/2004). 10. La 17 februarie 2006, reclamantul a înaintat Curții de Conturi o acțiune împotriva respingerii opoziției sale. 11. La 25 septembrie 2013, Curtea de Conturi și-a publicat hotărârea nr. 3414/2013. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 22 noiembrie 2013 dreptul intern relevant 12. Legea nr. 4239/2014, intitulată "O satisfacție echitabilă pentru depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi" a intrat în vigoare la februarie 2014. Această lege introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața Curții de Conturi. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) GRIEFS 13. Reclamantul susține că durata procedurii în fața Curții de Conturi a fost excesivă. În plus, acesta se plânge de existența oricărei instanțe interne competente pentru a cunoaște plângeri în această privință. El invocă articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, ale căror părți relevante în speță sunt formulate după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul susține în primul rând că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important. 15. Curtea nu consideră necesar să se pronunțe asupra excepției impuse de guvern, în măsura în care, în orice caz, obiecțiile întemeiate pe art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție sunt inadmisibile din următoarele motive. 16. În ceea ce privește procedura în fața Curții de Conturi, Curtea constată că, astfel cum reiese din dosar, hotărârea nr. 3414/2013 a instanței respective a fost publicată la 25 septembrie 2013, și anume mai puțin de șase înainte de 20 februarie 2014, data intrării în vigoare a legii nr. 4239/2014, care introduce, printre altele, în beneficiul justițiabililor într-o procedură în fața Curții de Conturi, o nouă acțiune de despăgubire care urmează să fie exercitată în termen de șase luni de la publicarea unei decizii definitive a unui tribunal în fața căruia durata procedurii ar fi fost rezonabilă (a se vedea punctul 12 de mai sus). În consecință, reclamantul putea exercita acțiunea prevăzută de legea menționată pentru a se plânge de durata procedurii în cauză. În lumina jurisprudenței sale în cauza Xynos, în special a considerațiilor Curții cu privire la eficacitatea acțiunii de despăgubire în cauză (a se vedea Xynos c. Grecia (dec.), 30226/09, 9 octombrie 2014, §§ 40-51), Curtea concluzionează că reclamanții erau obligați prin art. 35 alineatul (1) din Convenția de utilizare a acestei căi de atac (Xynos, citată anterior, §§ 57-58). Pe de altă parte, Curtea constată că Õ nicio împrejurare excepțională de natură să scutească reclamantul de obligația de a epuiza această cale de atac nu a fost identificată în speță 17. Prin urmare, litigiul recurentului din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție privind durata procedurii în fața Curții de Conturi trebuie respins pentru a nu epuiza căile de atac interne în temeiul articolului 35 § 1 și al articolului 4 din Convenție. 18. În ceea ce privește cauza Xynos menționată anterior (a se vedea 59), precum și considerațiile anterioare (punctul 16 de mai sus), art. 13 din convenție privind procedura în fața instanței menționate anterior este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. 19. În plus, presupunând că reclamantul se plânge de partea din procedură în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului, Curtea constată că acțiunea în fața Comitetului respectiv a fost un demers indispensabil pentru a sesiza Curtea de Conturi. În această privință, Comisia reamintește că, atunci când un reclamant trebuie să epuizeze o procedură administrativă prealabilă înainte de a recurge la o instanță, procedura în fața organului administrativ trebuie inclusă în calculul duratei procedurii civile în scopul aplicării articolului 6 (a se vedea în acest sens Paskhalidis și alții c. Grecia, 19 martie 1997, § 33, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997 II, Ichtigiaroglou c. Grecia, n 12045/06, § 38, 19 iunie 2008). Acesta este cazul procedurii, care a început la 12 mai 2003, data la care reclamantul, înainte de a sesiza Curtea de Conturi, a introdus o opoziție în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. Această procedură s-a încheiat la o dată nespecificată în Prin urmare, Curtea poate concluziona că procedura în cauză a durat cel mult un an și șapte luni. În ceea ce privește durata procedurii menționate, Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri s.n. apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Mavredaki c. Grecia , nr 10696/10, 24 octombrie 2013). 21. În acest sens, Curtea consideră că nu prezenta nicio dificultate specială în cauza în cauză și că durata maximă de un an și șapte luni nu este în sine rezonabilă pentru o instanță (a se vedea Zacharis c. Grecia (dec.), nr 32228/3/02, 14 decembrie 2004, Karambatsou c. Grecia (dec.), 40138/09, 27 martie 2012). În cele din urmă, Curtea nu face referire la nicio perioadă de inactivitate sau de încetinire nejustificată care ar putea fi atribuită comportamentului autorităților naționale competente 22. Prin urmare, un Ö sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție privind durata procedurii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului trebuie să fie respins ca fiind vădit nefondat în conformitate cu art. 35 Õ§ 3 (a) și 4 din Convenție. 4239/2014 nu ar acoperi procedura nejudiciară în fața Comitetului menționat anterior, Curtea constată că, având în vedere concluziile sale sus-menționate cu privire la litigiul întemeiat pe art. 6 alineatul (1), reclamantul nu are niciun motiv întemeiat (Pasaris c. Grecia (dec.), nr 5334/07, 24 septembrie 2009). Prin urmare, este necesar ca art. 13 să fie respins ca fiind în mod vădit nefondat în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, să declare cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 noiembrie 2015.
Requête n
o
35131/13
Loukas MANETAS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 20 octobre 2015 en un comité composé de
:
Khanlar Hajiyev,
président,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Dmitry Dedov,
juges,
et de André Wampach,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 mai 2013,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Loukas Manetas, est un ressortissant grec né en 1933 et résidant à Volos. Il a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par la déléguée de son agent, M
me
M. Skorila, mandataire judiciaire auprès du Conseil juridique de l’État.
3.
La requête a été communiquée au Gouvernement le 29 août 2013.
A.
Le contexte de l’affaire
4.
Les lois n
os
2838/2000 et 3016/2002 prévoyaient une augmentation des salaires des officiers des forces armées, de la police hellénique, de la police des ports et du corps des pompiers.
5.
La présente requête porte sur la procédure engagée par le requérant, en vue d’obtenir le réajustement et l’augmentation du montant de sa pension conformément aux dispositions de ces lois.
B.
La procédure en cause
6.
À une date non précisée, le requérant saisit la 44
e
division de la Comptabilité générale de l’État d’une demande tendant à obtenir le réajustement du montant de sa retraite.
7.
Le 17 décembre 2002, la Comptabilité générale de l’État rejeta sa demande.
8.
Le 12 mai 2003, le requérant forma une opposition contre cette décision devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État (
Επιτροπή Ελέγχου Πράξεων Κανονισμού Συντάξεων)
.
9.
À une date non précisée, le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État rejeta l’opposition du requérant datée du 12 mai 2003 (décision n
o
4457/2004).
10.
Le 17 février 2006, le requérant saisit la Cour des comptes d’un recours contre le rejet de son opposition.
11.
Le 25 septembre 2013, la Cour des comptes publia son arrêt n
o
3414/2013. Cet arrêt fut notifié au requérant le 22 novembre 2013.
C.
Le droit interne pertinent
12.
La loi n
o
4239/2014, intitulée «
satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le
20
février
2014.Cette loi introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable pour le préjudice moral causé par la prolongation injustifiée d’une procédure devant la Cour des comptes. L’article 3 § 1 dispose:
Article 3
«
Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...)
».
13.
Le requérant allègue que la durée de la procédure devant la Cour des comptes a été excessive. De plus, il se plaint de l’inexistence d’une quelconque juridiction interne compétente pour connaître des plaintes à ce sujet. Il invoque les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, dont les parties pertinentes en l’espèce sont libellées comme suit
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
Sur la recevabilité
14.
Le Gouvernement prétend d’abord que le requérant n’a pas subi de préjudice important.
15.
La Cour n’estime pas nécessaire de se prononcer sur l’exception soulevée par le Gouvernement, dans la mesure où, en tout état de cause, les griefs tirés des articles 6 § 1 et 13 de la Convention sont irrecevables pour les raisons suivantes.
16.
En ce qui concerne la procédure devant la Cour des comptes, la Cour observe que, comme il ressort du dossier, l’arrêt n
o
3414/2013 de ladite juridiction a été publié le 25 septembre 2013, à savoir moins de six moins avant le 20 février 2014, date de l’entrée en vigueur de la loi n
o
4239/2014, qui introduit, entre autres, au bénéfice des justiciables dans une procédure devant la Cour des comptes, un nouveau recours indemnitaire à exercer dans les six mois de la publication d’une décision définitive d’un tribunal devant lequel la durée de la procédure aurait été déraisonnable (voir paragraphe 12 ci-dessus). Il s’ensuit que le requérant pouvait exercer le recours prévu par ladite loi pour se plaindre de la durée de la procédure en cause. À la lumière de sa jurisprudence dans l’affaire
Xynos
et notamment des considérations de la Cour sur l’effectivité du recours indemnitaire en cause (voir
Xynos c.
Grèce (déc.),
n
o
30226/09, 9
octobre 2014, §§ 40-51), la Cour conclut que les requérant était tenu par l’article 35 § 1 de la Convention d’utiliser ce recours (
Xynos
, précitée, §§ 57-58). Par ailleurs, elle note qu’aucune circonstance exceptionnelle de nature à dispenser le requérant de l’obligation d’épuiser cette voie de recours n’a été décelée en l’occurrence.
17.
Par conséquent, le grief du requérant sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention concernant la durée de la procédure devant la Cour des comptes doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
18.
Quant au grief tiré de l’article 13 de la Convention concernant la procédure devant ladite juridiction, au vu de l’affaire
Xynos
précitée (voir
§
59), ainsi que des considérations précédentes (paragraphe 16 ci-dessus), il est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
19.
En outre, à supposer que le requérant se plaigne de la partie de la procédure devant le Comité de contrôle de la comptabilité général de l’État, la Cour note que le recours devant ledit Comité était une démarche indispensable afin de saisir la Cour des comptes. À cet égard, elle rappelle que lorsqu’en vertu de la législation nationale, un requérant doit épuiser une procédure administrative préalable avant d’avoir recours à un tribunal, la procédure devant l’organe administratif doit être incluse dans le calcul de la longueur de la procédure civile aux fins de l’application de l’article 6 (voir, en ce sens,
Paskhalidis et autres c. Grèce
, 19 mars 1997, §
33,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
II,
Ichtigiaroglou c. Grèce
, n
o
12045/06, § 38, 19
juin 2008). Tel est le cas de la procédure, qui a commencé le 12 mai 2003, date à laquelle le requérant, avant de saisir la Cour des comptes, a introduit une opposition devant le Comité de contrôle de la comptabilité générale de l’État. Cette procédure s’est terminée à une date non précisée en
2004, avec la publication de l’arrêt n
o
4457/2004 dudit Comité. La Cour peut dès lors en conclure que la procédure en cause a duré au maximum un an et sept mois.
20.
Quant à l’éventuel grief concernant la durée de ladite procédure, la Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier, la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Mavredaki c. Grèce
, n
o
10966/10, 24 octobre 2013).
21.
En l’occurrence, la Cour considère que l’affaire ne présentait pas de difficulté particulière et que la durée maximale d’un an et sept mois n’est pas en soi déraisonnable pour une instance (voir
Zacharis c. Grèce
(déc.), n
o
32228/3/02, 14 décembre 2004,
Karambatsou c.
Grèce
(déc.), n
o
40138/09, 27 mars 2012). Enfin, la Cour ne relève aucune période d’inactivité ou de lenteur injustifiée qui serait imputable au comportement des autorités nationales compétentes.
22.
Par conséquent, un grief sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention concernant la durée de la procédure devant le Comité de contrôle de la comptabilité générale de l’État doit être rejeté comme manifestement mal fondé en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
S’agissant de l’article 13, dans la mesure où la loi n
o
4239/2014 ne couvrirait pas la procédure non judiciaire devant ledit Comité, la Cour note que, compte tenu de ses conclusions précitées pour le grief tiré de l’article 6 § 1, le requérant n’a aucun grief défendable (
Passaris c. Grèce
(déc.), n
o
5334/07, 24
septembre
2009). Il s’ensuit qu’un grief sous l’angle de l’article 13 doit être rejeté comme manifestement mal fondé en vertu de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 12 novembre 2015.
André Wampach
Khanlar Hajiyev
Greffier adjoint
Président