SECȚIUNEA I Cerere nr. 47943/10 Ioannis KANTAS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 26 noiembrie 2013 într-un comitet compus din Elisabeth Steiner, președinte, Linos-Aleksandr Sicilianos, Ksenija Turković, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 12 august 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT 1. Reclamantul, domnul Ioannis Kantas, este un resortisant grec născut în 1938 și rezident în Marousi. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Anagnostopoulos și A. Psycha, avocați în Baroul de Stat. 2. Guvernul elen ( a fost reprezentată de delegațiile agentului său, domnule Paraskevopoulou, care se ocupă de Consiliul Juridic de la (4) Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Legile nr. 2838/2000 și 3016/2002 prevăd o creștere a salariilor ofițerilor forțelor armate, ale poliției elene, ale poliției portuare și ale corpului pompierilor. Această cerere se referă la procedura inițiată de solicitant, în scopul de a obține reajustarea și majorarea pensiei sale în conformitate cu dispozițiile acestor legi. La 3 decembrie 2001, reclamantul sesizează 44 divizia contabilității generale a statului membru ( La 16 februarie 2004, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a lapului (Επιτ 10. La 6 iulie 2004, în absența unui răspuns din partea Comitetului menționat anterior, reclamantul sesizează Curtea de Conturi cu privire la refuzul tacit al administrației de a da curs cererii sale. 11. La 20 aprilie 2005, Comitetul a respins opoziția sa (Decizia nr. 1847/2005). 12. La 19 ianuarie 2007, Curtea de Conturi a dat câștig de cauză reclamantului și a trimis cauza la administrație (hotărârea nr. 41/2007). 13. La 16 martie 2007, la 16 martie 2007, statul a luat măsuri pentru a se pronunța împotriva hotărârii nr. 41/2007. 14. La 15 februarie 2008, Contabilitatea generală a la ë t ă t ă ț ii ă ă ă ă ă ă ă un nou act de retragere a reclamantului și i-a alocat sumele la care avea dreptul, retroactiv de la 1 februarie 2005. 15. La 2 decembrie 2009, formarea plenară a Cu r ț ii de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 3438/2009). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la februarie 2010. La art. 60 alineatul (1) din Codul pensiilor civile și militare (decretul prezidențial nr. 166/2000) prevede următoarele: nu este permisă recunoașterea retroactivă, în detrimentul veniturilor publice, a creanțelor rezultate din pensii pentru o perioadă mai mare de trei ani din prima zi a lunii în cursul căreia este luată actul sau decizia privind această pensie. În ceea ce privește încălcarea în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție 17. Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 18. Guvernul susține că cererea ar trebui declarată inadmisibilă în conformitate cu noul criteriu prevăzut la art. 14, conform căreia Curtea poate declara o cerere inadmisibilă atunci când În acest sens, guvernul a declarat că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important. În special, acesta constată că contabilitatea generală a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . guvernul a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește fondul plângerii, guvernul procedează la o analiză cronologică a procedurii în cauză și consideră că cauza a fost judecată într-un termen rezonabil. 19. Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe asupra excepției impuse de guvern, în măsura în care cererea este în orice caz inadmisibilă ca vădit nefondată din următoarele motive. 20. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). 21. Comisia observă că reclamantul, înainte de a sesiza Curtea de Conturi, a introdus o opoziție în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. Această acțiune a fost un demers indispensabil, astfel încât să se poată sesiza Curtea de Conturi. În această privință, Curtea amintește că, atunci când un reclamant trebuie să epuizeze o procedură administrativă prealabilă înainte de a recurge la o instanță, procedura în fața organului administrativ trebuie inclusă în calculul duratei procedurii civile în scopul aplicării articolului 6 (a se vedea, în acest sens, Paskhalidis și alții c. Grecia , 19 martie 1997, § 33, Rec., 1997, Ichtigiaroglou c. Grecia, n 12045/06, § 38, 19 iunie 2008). Prin urmare, în speță, procedura în litigiu a început la februarie 2004, cu opoziția pe care recurentul a introdus-o în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului și s-a încheiat la 2 decembrie 2009 cu hotărârea nr. 3438/2009 al formării plenare a Curții de Conturi și, prin urmare, a durat aproximativ cinci ani și zece luni pentru trei grade de jurisdicție. 22. Curtea consideră că cauza nu prezenta dificultăți speciale și că întreaga procedură este extinsă pe o perioadă de cinci ani și zece luni în total, ceea ce, în sine, nu este nejustificat pentru trei grade de jurisdicție (a se vedea, Zacharis c. Grecia (dec.), nr 32283/02, 14 decembrie 2004, Axioglou și alții (c. Grecia (dec.), nr 45145/06, 12 martie 2009 și Karambatsou c. Grecia (dec.), nr 40138/09, 27 martie 2012). În cele din urmă, Curtea nu face obiectul niciunei perioade din activitate sau al unor întârzieri nejustificate care ar putea fi imputate comportamentului autorităților judiciare. Curtea constată că procedura a durat doi ani și șapte luni în fața celei de-a treia Camere a Curții de Conturi și doi ani și aproximativ nouă luni în fața formării plenare a instanței respective. În plus, Curtea constată că ritmul procedurii în fața ultimului grad de jurisdicție, ca și în fața tuturor celorlalte, a fost susținut. Prin urmare, Curtea constată că procedura în cauză a răspuns la cerința termenului rezonabil 23. În consecință, aceasta trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție 24. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 25. Curtea reamintește că art. 13 a fost interpretat ca necesitând o acțiune în dreptul intern că, în ceea ce privește obiecțiile care pot fi considerate ca fiind reprobabile, conform Convenției (a se vedea, printre altele, Boyle și Rice Regatul Unit, 21 iunie 1988, § 52, seria A n 131). 26. Ținând cont de concluziile sale menționate anterior pentru iar art. 1, Curtea consideră că reclamantul nu are niciun motiv întemeiat (Pasaris c. Grecia (dec.), nr. 5334/07, 24 septembrie 2009). 27. Prin urmare, acest lucru trebuie, de asemenea, respins ca vădit nefondat, în aplicarea articolului 35 alineatul (3) litera (a) și a articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. André Wampach Elizabeth Steiner Adjunct Președintele
Requête n
o
47943/10
Ioannis KANTAS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 26 novembre 2013 en un comité composé de
:
Elisabeth Steiner,
présidente,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Ksenija Turković,
juges,
et de André Wampach,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 août 2010,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.Le requérant, M. Ioannis Kantas, est un ressortissant grec né en 1938 et résidant à Marousi. Il a été représenté devant la Cour par M
es
N.
Anagnostopoulos et A. Psycha, avocats au barreau d’Athènes.
2.Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par les déléguées de son agent, M
mes
K.
Paraskevopoulou, assesseure auprès du Conseil juridique de l’Etat et M. Vergou, auditrice auprès du Conseil juridique de l’Etat.
3.Le Gouvernement s’oppose à l’examen de la requête par un Comité. Après avoir examiné l’objection du Gouvernement, la Cour la rejette.
A.
Les circonstances de l’espèce
4.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
5.
Les lois n
os
2838/2000 et 3016/2002 prévoyaient une augmentation des salaires des officiers des forces armées, de la police hellénique, de la police des ports et du corps des pompiers.
6.
La présente requête porte sur la procédure engagée par le requérant, en vue d’obtenir le réajustement et l’augmentation du montant de sa pension conformément aux dispositions de ces lois.
7.
Le 3 décembre 2001, le requérant saisit la 44
e
division de la Comptabilité générale de l’Etat (
Γεvικό Λoγιστήριo τoυ Κράτoυς
) d’une demande tendant à obtenir le réajustement du montant de sa retraite.
décembre 2002, la Comptabilité générale de l’Etat rejeta sa demande.
9.Le 16 février 2004, le requérant forma une opposition contre cette décision devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’Etat (
Επιτροπή Ελέγχου Πράξεων Κανονισμού Συντάξεων)
.
10.Le 6 juillet 2004, à défaut d’une réponse de la part dudit Comité, le requérant saisit la Cour des comptes d’un appel contre le refus tacite de l’administration de donner suite à sa demande.
11.Le 20 avril 2005, ledit Comité rejeta son opposition (décision n
o
1847/2005).
12.Le 19 janvier 2007, la Cour des comptes donna gain de cause au requérant et renvoya l’affaire à l’administration (arrêt n
o
41/2007).
13.Le 16 mars 2007, l’Etat se pourvut en cassation contre l’arrêt n
o
41/2007.
14.Le 15 février 2008, la Comptabilité générale de l’Etat rendit un nouvel acte de mise à la retraite du requérant et lui alloua les montants auxquels il avait droit, rétroactivement depuis le 1
er
février 2005.
15.Le 2 décembre 2009, la formation plénière de la Cour des comptes rejeta le pourvoi (arrêt n
o
3438/2009). Cet arrêt fut notifié au requérant le
19
février 2010.
B.
Le droit interne pertinent
16.
L’article 60 § 1 du code des retraites civiles et militaires (décret présidentiel n
o
166/2000) dispose ce qui suit
:
«
Il n’est en aucun cas permis de reconnaître rétroactivement, au détriment de la recette publique, des créances résultant des retraites pour une période supérieure à trois ans à compter du premier jour du mois au cours duquel est pris l’acte ou la décision relative à cette retraite.
»
A.
Sur la violation alléguée de l’article 6 § 1 de la Convention
17.
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
18.Le Gouvernement soutient que la requête devrait être déclarée irrecevable en application du nouveau critère prévu par l’article
35
3.b) de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n
o
14, selon lequel la Cour peut déclarer une requête irrecevable lorsque «
le requérant n’a subi aucun préjudice important, sauf si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles exige un examen de la requête au fond et à condition de ne rejeter pour ce motif aucune affaire qui n’a pas été dûment examinée par un tribunal interne
». Le Gouvernement allègue à ce propos que le requérant n’a subi aucun préjudice important. En particulier, il note que la Comptabilité générale de l’Etat, en se conformant à l’arrêt n
o
41/2007 de la Cour des comptes, a rendu un nouvel acte de mise à la retraite et lui a alloué les montants auxquels il avait droit, rétroactivement depuis le
1
er
février 2005. En ce qui concerne le fond du grief, le Gouvernement procède à une analyse chronologique de la procédure en cause et estime que l’affaire a été jugée dans un délai raisonnable.
19.La Cour n’estime pas nécessaire de se prononcer sur l’exception soulevée par le Gouvernement, dans la mesure où la requête est en tout état de cause irrecevable comme manifestement mal fondée pour les raisons suivantes.
20.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
21.Elle note que le requérant, avant de saisir la Cour des comptes, a introduit une opposition devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’Etat. Ledit recours était une démarche indispensable afin qu’il soit possible de saisir la Cour des comptes. A cet égard, la Cour rappelle que lorsqu’en vertu de la législation nationale, un requérant doit épuiser une procédure administrative préalable avant d’avoir recours à un tribunal, la procédure devant l’organe administratif doit être incluse dans le calcul de la longueur de la procédure civile aux fins de l’application de l’article 6 (voir, en ce sens,
Paskhalidis et autres c. Grèce
, 19 mars 1997, § 33,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
II
;
Ichtigiaroglou c. Grèce
, n
o
12045/06, § 38, 19
juin 2008). Partant, en l’espèce, la procédure litigieuse a débuté le
16
février 2004, avec l’opposition que le requérant a introduit devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’Etat et s’est terminée le
2 décembre 2009 avec l’arrêt n
o
3438/2009 de la formation plénière de la Cour des comptes. Elle a donc duré cinq ans et dix mois environ pour trois degrés de juridiction.
22.
La Cour considère que l’affaire ne présentait pas de difficulté particulière et que l’ensemble de la procédure s’est étendue sur
cinq ans et dix mois au total, ce qui, en soi, n’est pas déraisonnable pour trois degrés de juridiction (voir,
Zacharis c.
Grèce
(déc.), n
o
32283/02, 14
décembre 2004,
Axioglou et autres c.
Grèce
(déc.), n
o
45145/06, 12
mars 2009 et
Karambatsou c. Grèce
(déc.), n
o
40138/09, 27 mars 2012). Enfin, la Cour ne relève aucune période d’inactivité ou de lenteur injustifiées qui serait imputable au comportement des autorités judiciaires. La Cour note que la procédure a duré deux ans et sept mois environ devant la troisième Chambre de la Cour des comptes et deux ans et neuf mois environ devant la formation plénière de ladite juridiction. De plus, elle observe que le rythme de la procédure devant le dernier degré de juridiction, comme devant tous les autres, était soutenu. Partant, la Cour constate que la procédure en cause a répondu à l’exigence du «
délai raisonnable
».
23.
Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article
35
§§
3 et
4 de la Convention.
B.
Sur la violation alléguée de l’article 13 de la Convention
24.
Le requérant se plaint également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Il invoque l’article 13 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
25.
La Cour rappelle que l’article 13 a été interprété comme n’exigeant un recours en droit interne que s’agissant de griefs pouvant passer pour «
défendables
» selon la Convention (voir, entre autres,
Boyle et Rice
c.
Royaume-Uni
, 21 juin 1988, § 52, série A n
o
131).
26.
Compte tenu de ses conclusions précitées pour le grief tiré de l’article
6
§
1, la Cour estime que le requérant n’a aucun grief défendable (
Passaris c. Grèce
(déc.), n
o
5334/07, 24 septembre 2009).
27.
Il s’ensuit que ce grief doit être également rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
André Wampach
Elisabeth Steiner
Greffier adjoint
Présidente