ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 20.10.2015 Auto

P.F. c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

20.10.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Affaire communiquée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

P.F. c. BELGIQUE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Comunicat la 20 octombrie 2015 Secțiunea a doua Cerere nr. 70759/12 P.F. împotriva Belgiei introdusă la 2 noiembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, P.F., este un resortisant belgian născut în 1971 și rezident în Walhain. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul, avocat de formare și funcționar public, a participat de mai multe ori la concursul (de recrutare externă) organizat de Consiliul Superior al Justiției pentru accesul la stagiatura judiciară, etapă prealabilă numirii în funcția de magistrat, dar nu a reușit niciodată să facă acest lucru. Recurentul a introdus trei acțiuni în anulare în fața Consiliului de Stat, printre care o acțiune introdusă prin apel la 25 august 2009, împotriva rezultatului unei probe, a clasificării candidaților și a procesului-verbal al concursului de judecată din 2008-2009 și a unei acțiuni introduse prin apel la 25 august 2010, împotriva rezultatului unei probe, a clasificării candidaților și a procesului-verbal al concursului de admitere la stagiul judiciar din anul judiciar 2009-2010. În cadrul acțiunii introduse ca urmare a concursului din anul judiciar 2008-2009, Consiliul de Stat, prin Hotărârea din 16 decembrie 2010, sesizează Curtea Constituțională cu privire la o întrebare preliminară privind conformitatea cu art. 14 alineatul (1), 2 din Legea privind Consiliul de Stat, coordonată la 12 ianuarie 1973 ( În conformitate cu articolele 10 și 11 din Constituție, care garantează egalitatea și nediscriminarea. Consiliul de Stat a constatat într-adevăr că actele atacate nu făceau parte din actele de limitare enumerate de Consiliul Superior al Justiției pentru care Consiliul de Stat este competent, în timp ce alți candidați la o funcție publică au dreptul la o cale de atac în fața sa. Prin hotărârea din 20 octombrie 2011, Curtea Constituțională a constatat că candidații care se prezintă la concursul de admitere la stagiile judiciare [sunt] privați de o acțiune în anulare împotriva deciziilor luate în această privință de Consiliul Superior al Justiției și ajunge la concluzia unei încălcări a principiului egalității și nediscriminării. contrar a ceea ce a fost a quo, discriminarea nu își are originea în art. 14 [legile coordonate privind Consiliul de Stat], ci într-o lacună a legislației, și anume lipsa de organizare a unei acțiuni în anulare a deciziilor luate de Consiliul Superior al Justiției cu privire la candidații care prezintă concursul de admitere la stagiul judiciar Prin două hotărâri din 8 mai 2012, hotărând cu privire la cele două acțiuni ale recurentului și având în vedere hotărârea pronunțată de Curtea Constituțională, Consiliul de Stat a respins acțiunile reclamantului. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, Consiliul de Stat și-a exprimat punctul de vedere după cum urmează: (i) În consecință, Consiliul de Stat nu este competent să se pronunțe asupra legalității actelor atacate; (...) Pe de altă parte, în cazul în care reclamantul, pentru a determina Consiliul de Stat să se declare competent, mai exact la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și faptul că nici un judecător, chiar și cel judiciar, nu este competent în Belgia să cunoască o problemă ridicată de un concurs de admitere la stagiile judiciare, aceste argumente nu pot avea drept consecință transformarea Consiliului de Stat într-un judecător rația Materiae fiind strict definită de art. 14 alin. (1) din legile coordonate din 12 ianuarie 1973; nici Consiliul de Stat nu mai este implicat în atribuțiile exclusive ale legiuitorului prin crearea unor căi de atac pe care legea nu le prevede până în prezent (...). Dreptul intern relevant La art. 7 din Legea privind Consiliul de Stat, coordonată la 12 ianuarie 1973, se prevede următoarele: Secțiunea din jurisdicția administrativă se pronunță prin hotărâre, în cazurile prevăzute de prezenta lege și de legile speciale. În momentul introducerii acțiunii reclamantului în fața Consiliului de Stat, art. 14 alineatul (1) din Legea privind Consiliul de Stat, coordonat la data de 12 ianuarie 1973, a fost formulat după cum urmează: Secțiunea (jurisdicția administrativă) hotărăște prin hotărâri judecătorești asupra acțiunilor în anulare pentru încălcarea formelor fie substanțiale, fie abia prevăzute pentru nulitate, exces sau deturnare de putere, formulate împotriva actelor și regulamentelor: diverse autorități administrative; adunări legislative sau ale organelor acestora, inclusiv mediatorii stabiliți pe lângă aceste adunări, Curtea de Conturi și Curtea Constituțională, Consiliul de Stat și instanțele administrative, precum și organismele judiciare și ale Consiliului Superior al Justiției privind achizițiile publice și membrii personalului acestora. La art. 159 din Constituție se aplică, de asemenea, actelor și regulamentelor menționate la art. 2 Versiunea actuală a articolului 14 alineatul (1) din Legea privind Consiliul de Stat, astfel cum a fost modificată prin legile din 21 februarie 2010 și 20 ianuarie 2014, se citește după cum urmează: În cazul în care nu este atribuit prin lege unei alte instanțe, secțiunea se pronunță prin acțiuni în anulare pentru încălcarea formelor, fie în mod substanțial, fie cu condiția de a nu denumi, a excesului sau a abuzului de putere, formulate împotriva actelor și regulamentelor: diverse autorități administrative; adunări legislative sau ale organelor acestora, inclusiv mediatorii stabiliți pe lângă aceste adunări, Curtea de Conturi și Curtea Constituțională, Consiliul de Stat și instanțele administrative, precum și organele judiciare și ale Consiliului Superior al Justiției, referitoare la achizițiile publice, membrii personalului acestora, precum și la recrutarea, numirea, numirea într-o funcție publică sau măsurile disciplinare. Neregulile menționate la alin. (1) nu conduc la o anulare decât dacă au fost susceptibile de a exercita, în speță, o influență asupra sensului deciziei luate, au privat părțile interesate de o garanție sau au ca efect de a afecta competența autorului actului. În cadrul Codului judiciar, la momentul respectiv, regele dispunea de fapte în pasajele sale relevante, după cum urmează, alineatul (1). Pentru fiecare an judiciar, Regele stabilește, prin decret deliberat în Consiliul de Miniștri, numărul de locuri vacante de stagiar judiciar în rolurile lingvistice franceze și olandeze. Ministrul Justiției numește candidații laureați ai concursului de admitere la stagiile judiciare și desemnează locul în care se desfășoară stagiul, ținând cont de prioritatea acordată clasificării acestuia. În momentul înscrierii lor, candidații care s-au înscris trebuie să fie doctori sau concediați în drept și să fi exercitat, în cursul celor trei ani care precedă înregistrarea și activitatea profesională principală de cel puțin un an, un stagiu în barou sau alte funcții juridice. Câștigătorii concursului de admitere la stagiile judiciare pot fi numiți stagiari judiciari în termen de cel mult trei ani de la încheierea concursului. Între câștigătorii a două sau mai multe concursuri de admitere la stagiul judiciar, se acordă prioritate câștigătorilor concursului al cărui proces-verbal a fost încheiat la data cea mai veche. Candidaturile la concursul de admitere la stagiul judiciar trebuie depuse în termen de o lună de la publicarea cererii pentru candidații la supravegherea belgiană. § (2) Stagiile care oferă acces la funcția de magistrat al sediului sau al procuraturii publice au o durată de trei ani. Acesta include o formare teoretică constând într-un ciclu de cursuri organizat (de către institutul de formare judiciară) și o formare practică care se desfășoară în mai multe etape succesive: (...) GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de absența accesului la o instanță pentru a se putea plânge de deciziile luate de Consiliul Superior al Justiției în cadrul concursului de judecată. Mai precis, acțiunea în fața Consiliului de Stat se referă la un drept de caracter civil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție (Jarlan c. Franța, n 62274/00, § 10, 15 aprilie 2003, Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], n 63235/00, § 61 CEDH 2007 II, și Klauscker c. Germania (dec.), n 415/07, § 51, 6 ianuarie 2015) În acest sens, reclamantul a avut acces la un Instanța de judecată, așa cum se prevede în art. 6 alin. (1) din Convenție

Communiquée le 20 octobre 2015

DEUXIÈME SECTION

Requête n

70759/12

P.F. contre la Belgique

introduite le 2 novembre 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, P.F., est un ressortissant belge né en 1971 et résidant à Walhain.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant, juriste de formation et fonctionnaire public, participa à plusieurs reprises au concours (de recrutement externe) organisé par le Conseil supérieur de la justice pour l’accès au stage judiciaire, étape préalable à la nomination à la fonction de magistrat. Il ne réussit cependant jamais à cet examen.

Le requérant introduisit trois recours en annulation devant le Conseil d’État, dont un recours, introduit par requête du 25 août 2009, contre le résultat d’une épreuve, le classement des candidats et le procès-verbal du concours d’admission au stage judiciaire de l’année judiciaire 2008-2009, et un recours, introduit par requête du 25 août 2010, contre le résultat d’une épreuve, le classement des candidats et le procès-verbal du concours d’admission au stage judiciaire de l’année judiciaire 2009-2010.

Dans le cadre du recours introduit suite au concours de l’année judiciaire 2008-2009, le Conseil d’État, par arrêt du 16 décembre 2010, saisit la Cour constitutionnelle d’une question préjudicielle, relative à la conformité de l’article 14 § 1, 2

des lois sur le Conseil d’État, coordonnées le 12 janvier 1973 («

lois coordonnées sur le Conseil d’État

») avec les articles 10 et 11 de la Constitution, qui garantissent l’égalité et la non-discrimination. Le Conseil d’État constata en effet que les actes attaqués ne faisaient pas partie des actes limitativement énumérés du Conseil supérieur de la Justice pour lesquels le Conseil d’État est compétent, et ce alors que d’autres candidats à une fonction publique disposaient d’un recours devant lui.

Par arrêt du 20 octobre 2011, la Cour constitutionnelle observa «

que les candidats qui se présentent au concours d’admission au stage judiciaire [sont] privés d’un recours en annulation contre les décisions prises à cet égard par le Conseil supérieur de la justice

» et conclut à une violation du principe d’égalité et de non-discrimination. Elle fit cependant observer que «

contrairement à ce qu’affirme l’arrêt

a quo

, la discrimination ne trouve pas son origine dans l’article 14 [des lois coordonnées sur le Conseil d’État], mais dans une lacune de la législation, à savoir le défaut d’organisation d’un recours en annulation des décisions prises par le Conseil supérieur de la justice à l’égard des candidats qui présentent le concours d’admission au stage judiciaire

».

Par deux arrêts du 8 mai 2012, statuant sur les deux recours du requérant, et au vu de l’arrêt rendu par la Cour constitutionnelle, le Conseil d’État rejeta les recours du requérant. En ce qui concerne le grief tiré de la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, le Conseil d’État s’exprima comme suit

Considérant qu’il s’ensuit que le Conseil d’État n’est pas compétent pour statuer sur la légalité des actes attaqués; (...)

; que, par ailleurs, si le requérant, pour amener le Conseil d’État à se déclarer compétent, invoque l’article 6 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales et le fait qu’aucun juge, même judiciaire, n’est compétent en Belgique pour connaître d’un « problème posé par un concours d’admission au stage judiciaire », ces arguments ne peuvent avoir pour conséquence de faire du Conseil d’État un juge «par défaut», sa compétence

ratione materiae

étant strictement définie par l’article 14, § 1

, des lois coordonnées du 12 janvier 1973; qu’il n’appartient pas davantage au Conseil d’État de s’immiscer dans les attributions exclusives du législateur en créant des voies de recours que la loi ne prévoit pas à ce jour (...).

Le droit interne pertinent

L’article 7 des lois sur le Conseil d’État, coordonnées le 12 janvier 1973, prévoit ce qui suit

La section du contentieux administratif

statue par voie d’arrêts, dans les cas prévus par la présente loi et les lois particulières.

Au moment de l’introduction du recours du requérant devant le Conseil d’État, l’article 14 §1 des lois sur le Conseil d’État, coordonnées le 12

janvier 1973, était formulé comme suit :

La section (du contentieux administratif) statue par voie d’arrêts sur les recours en annulation pour violation des formes soit substantielles, soit prescrites à peine de nullité, excès ou détournement de pouvoir, formés contre les actes et règlements :

des diverses autorités administratives;

des assemblées législatives ou de leurs organes, en ce compris les médiateurs institués auprès de ces assemblées, de la Cour des comptes et de la Cour constitutionnelle, du Conseil d’État et des juridictions administratives ainsi que des organes du pouvoir judiciaire et du Conseil supérieur de la Justice relatifs aux marchés publics et aux membres de leur personnel.

L’article 159 de la Constitution s’applique également aux actes et règlements visés au 2

La version actuelle de l’article 14 §1 des lois sur le Conseil d’État, tel que modifié par des lois du 21 février 2010 et du 20 janvier 2014, se lit comme suit

« Si le contentieux n’est pas attribué par la loi à une autre juridiction, la section statue par voie d’arrêts sur les recours en annulation pour violation des formes soit substantielles, soit prescrites à peine de nullité, excès ou détournement de pouvoir, formés contre les actes et règlements :

des diverses autorités administratives;

des assemblées législatives ou de leurs organes, en ce compris les médiateurs institués auprès de ces assemblées, de la Cour des comptes et de la Cour constitutionnelle, du Conseil d’État et des juridictions administratives ainsi que des organes du pouvoir judiciaire et du Conseil supérieur de la Justice, relatifs aux marchés publics, aux membres de leur personnel, ainsi qu’au recrutement, à la désignation, à la nomination dans une fonction publique ou aux mesures ayant un caractère disciplinaire.

Les irrégularités visées à l’alinéa 1

ne donnent lieu à une annulation que si elles ont été susceptibles d’exercer, en l’espèce, une influence sur le sens de la décision prise, ont privé les intéressés d’une garantie ou ont pour effet d’affecter la compétence de l’auteur de l’acte.

L’article 159 de la Constitution s’applique également aux actes et règlements visés à l’alinéa 1

, 2

L’article 259

octies

du code judiciaire disposait à l’époque des faits en ses passages pertinents ce qui suit

er. Pour chaque année judiciaire, le Roi détermine, par arrêté délibéré en Conseil des ministres, le nombre de places de stagiaire judiciaire vacantes dans les rôles linguistiques français et néerlandais.

Le Ministre de la Justice nomme les candidats lauréats du concours d’admission au stage judiciaire et désigne l’arrondissement dans lequel le stage est accompli, compte tenu de la priorité attachée à son classement.

Les candidats qui s’inscrivent au concours d’admission au stage judiciaire doivent, au moment de leur inscription, être docteurs ou licenciés en droit et avoir, au cours des trois années qui précèdent l’inscription et à titre d’activité professionnelle principale depuis au moins une année, soit accompli un stage au barreau, soit avoir exercé d’autres fonctions juridiques.

Les lauréats du concours d’admission au stage judiciaire peuvent être nommés stagiaires judiciaires au plus tard trois ans après la clôture du concours. Entre lauréats de deux ou plusieurs concours d’admission au stage judiciaire, la priorité est donnée aux lauréats du concours dont le procès-verbal a été clôturé à la date la plus ancienne.

Les candidatures au concours d’admission au stage judiciaire doivent être introduites dans un délai d’un mois après la publication de l’appel aux candidats au Moniteur belge.

. Le stage qui donne accès à la fonction de magistrat du siège ou du ministère public a une durée de trois ans. Il comprend une formation théorique consistant en un cycle de cours organisé (par l’Institut de formation judiciaire), et d’une formation pratique qui se déroule en plusieurs stades successifs : (...)

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’accès à un tribunal pour pouvoir se plaindre des décisions prises par le Conseil supérieur de la justice dans le cadre du concours d’admission au stage judiciaire.