E.D. c. BELGIQUE

Comunicat la 18 decembrie 2014 DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 74814/13 E.D. împotriva Belgiei introdusă la 27 noiembrie 2013 EXPOSE DE FAPTĂ Reclamantul, dl E.D. este un resortisant belgian născut în 1965 și rezident în Fosses-la-Ville. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Poelaert, avocat la Namur. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a făcut obiectul unui mandat de arestare la data de 5 august 2010 și a fost acuzat de indecență și viol. A fost eliberat la 22 septembrie 2010, după 47 de zile de detenție preventivă. Camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Namur a emis la 6 mai 2011 o ordonanță de nejudiciare cu privire la aceasta, constatând că Prevăzând că infracțiunile se bazează exclusiv pe declarațiile lui S. L. Că nu a fost niciodată acuzat că este vorba de cuvântul contra cuvântului Cu excepția faptului că camera consiliului din 9 august 2010 nu a fost înfățișată în țesătură și că, cu apel de la Parchet, situația nu a mai evoluat încă de la 9 august 2010; că situația s-a schimbat de la 9 august. Prin urmare, este oportun să se pronunțe necultivarea chiar dacă acuzatul a recunoscut în fața anchetatorilor că a făcut gesturi pentru cel mai puțin deplasate față de presupusa victimă, dar că este doar în confesiune cu privire la elementele materiale, punându-și la îndoială intenția de a comite infracțiunile Precis că nu există suficiente acuzații împotriva persoanei acuzate. Recurentul sesizează ministrul justiției în temeiul legii din 13 martie 1973 privind detenția preventivă inoperabilă și a primit o decizie de refuz. Împotriva acestei decizii, acesta sesizează Comisia cu privire la detenția preventivă inoperabilă, care confirmă decizia ministrului justiției în acest sens. (2) Reclamantul se plânge că cererea sa a fost respinsă de ministrul justiției cu încălcarea prezumției de nevinovăție. Această prezumție nu se referă la orice luare în considerare a comportamentului unui inculpat care a făcut obiectul unui refuz, în cadrul procedurii de despăgubire pentru detenție preventivă inocență. În ceea ce privește surplusul, în speță, decizia ministerială apreciază comportamentul reclamantului numai în cadrul acestei proceduri de despăgubire, fără a include o declarație de vinovăție, nici o motivare sau un motiv care să indice că reclamantul este considerat vinovat și nu condiționează cererea reclamantului de dovada nevinovăției sale. (3) Reclamantul a fost suspectat că a comis, la 21 iunie 2010, un atentat la pudoare cu violență sau amenințări și viol. Contrar celor afirmate de reclamant, noțiunea menționată anterior de " propriul comportament" În cazul în care persoana vizată de fapte nu este în măsură să facă acest lucru, reclamantul trebuie să se întâlnească cu persoana vizată de fapte în urma unui speed dating. Spre deosebire de declarațiile sale [...], reclamantul a fost latin, după această speed dating, de la luarea de contact [...]. Reclamantul și persoana în cauză au stabilit o întâlnire la 21 iunie 2010, la Namur, și s-au dus la Citadela lui Namur. Această persoană declară că a fost victima unui atac la pudoare cu violență sau amenințări și a unui viol comis de solicitant. La 4 august 2010, reclamantul fluctuează în declarațiile sale, pentru a recunoaște treptat anumite acte realizate între ele, susținând în același timp că persoana în cauză era de acord. 5. La confruntarea celor doi protagoniști, la 4 august 2010, reclamantul recunoaște că persoana în cauză i-a solicitat să se oprească atunci când [au fost] în mașina sa [...], pe care o deținea. Îmi pare rău că lucrurile s-au schimbat așa și am spus că n-am vrut să-l sperii și, dacă s-a speriat, regret foarte mult. Am înțeles această femeie și îmi pare rău că i-am făcut rău și, la sfârșitul confruntării, regret ceea ce am făcut. (6) Prin adoptarea rechizitoriui procuraturii publice, hotărârea de menținere a deținerii preventive din 24 august 2010 reia, de altfel, elementele menționate mai sus și menționează, de asemenea, un raport prealabil de experiență din 8 august 2010, care evidențiază o tulburare de identitate sexuala, În bilanțul medico-psihologic din 21 septembrie 2010, se menționează în special că principala problemă este o tulburare a identității sexuale pe care l-am putea descrie ca fiind imaturitate sexuală. Trebuie remarcată manipularea prin (...) o identificare a unei imagini ale cărei caracteristici dezvăluie o negare totală a oricărei eventuale defecțiuni. Personalitatea se caracterizează, de asemenea, printr-un punctilism obsesiv, care poate dezvălui dificultăți de poziționare pe plan identitar. Pericolul subiectului este o lipsă de pune sub semnul întrebării la fel de mult ca o recuperare narcisistă. Acest om trebuie să fie îngrijit și nu putem decât să susținem o îngrijire specializată în dinamica sexuală. (7) Pe de altă parte, din dosarul represiv reiese că GSM-ul reclamantului conține mesaje referitoare la întâlniri cu mai multe persoane diferite, mesaje care conțin propuneri cu caracter sexual fără echivoc și, uneori, insistând [...] - că reclamantul se întâlnea prin intermediul unor întâlniri rapide sau al unor site-uri internet, chiar dacă sigilul declară: Mă întâlnesc dar fără nicio intenție... - o femeie declară că l-a cunoscut pe reclamant la prima întâlnire, că, la prima întâlnire, reclamantul l-a sărutat și a încercat să-l pipăie, fie să-și dea jos mâna (la nivelul pieptului) Dar ea a refuzat, pe care le-au văzut uneori la Namur, în special la Citadela [...], atât de multe lucruri care ar putea fi apropiate de cele din prezenta cauză. 8. Deși este nevinovat, reclamantul a provocat, prin propriul său comportament, deținerea și menținerea sa pentru o perioadă de 49 de zile. B. Dreptul intern relevant La art. 28 din Legea din 13 martie 1973 privind executarea în caz de detenție preventivă inechitabilă prevede că alineatul (1). Poate pretinde o despăgubire pentru orice persoană care a fost deținută preventiv timp de mai mult de opt zile fără ca această detenție sau menținerea acesteia să fi fost cauzate de propriul comportament (a) dacă a fost exclusă în mod direct sau indirect printr-o hotărâre revărsată în forță de lucru judecat; (b) dacă a beneficiat de o ordonanță sau de o hotărâre de nejudiciare; (c) dacă a fost arestată sau menținută în detenție după încetarea acțiunii publice prin prescripție; (d) [...] (2) Valoarea acestei indemnizații se stabilește în echitate și ținând cont de toate circumstanțele de interes public și privat. § 3. În absența posibilității de a intenta o acțiune în despăgubire în fața instanțelor obișnuite, lit. (a) trebuie solicitată prin cerere scrisă adresată Ministrului Justiției, care hotărăște în termen de șase luni. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctul (ii), în cazul în care suma este considerată insuficientă sau în cazul în care ministrul justiției nu a luat cunoștință de aceasta în termen de șase luni de la data la care a fost depusă cererea, Comisia va putea adresa acest lucru Comisiei instituite în conformitate cu alineatul (4). În cazul unei urmăriri penale a șefului uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 147, 155 și 156 din Codul penal, săvârșite cu privire la persoana în cauză, termenul de șase luni prevăzut la alineatul precedent începe să curgă numai din ziua în care a fost pronunțată asupra acțiunii publice printr-o decizie luată în forță de lucru judecat. § (4) Se instituie o comisie care hotărăște cu privire la acțiunile împotriva deciziilor luate de Ministrul Justiției sau cu privire la cererile depuse în cazul în care, în condițiile stabilite în alin. (3), ministrul nu a luat o hotărâre. Această comisie este compusă din: - primul președinte al Curții de Casație sau, în caz de împiedicare, din președintele Curții de Casație; - al primului președinte al Consiliului de Stat sau, în caz contrar, al președintelui Consiliului de Stat; - și, în conformitate cu limba procedurii, al președintelui ordinii gratiilor francofone și germanofone sau al președintelui de l Orde van Vlaamse balies maies, desemnat în conformitate cu regulamentul de ordine internă al instituției. Funcțiile de secretar al comisiei sunt exercitate de unul sau mai mulți membri ai grefei Curții de Casație numiți de primul președinte. Regele reglementează funcționarea comisiei. § (5) Acțiunile și cererile sunt formulate prin cerere în dublu exemplar semnată de către partea sau avocatul acesteia și depuse la grefa Curții de Casație în termen de 60 de zile de la notificarea deciziei ministrului sau de la expirarea termenului în care acesta ar fi trebuit să se pronunțe. Regele soluționează procedura în fața comisiei cu ușile închise. Aceasta se pronunță pe baza avizului dat de procurorul general în fața Curții de Casație, după audierea părților în mijloacele lor. Deciziile sale sunt pronunțate în ședință publică. La cererea părților interesate, decizia comisiei este publicată prin extras către Veghetorul belgian, fără ca acest extras să poată menționa suma la care se face referire. Cheltuielile de publicare sunt suportate de Trezorerie. GRIEF Invochour la I), reclamantul se plânge de motivarea Comisiei în cazul unei detenții preventive inechitabile și de faptul că legea ar deschide calea către arbitrare și că, în esență, reclamantul este obligat să demonstreze absența vinovăției împotriva părților A fost respectată prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alin. (2) din Convenție prin raționamentul și termenii folosiți de Comisie în cazul detenției preventive inechitabile?

Communiquée le 18 décembre 2014

DEUXIEME SECTION

Requête n

o

74814/13

E.D. contre la Belgique

introduite le 27 novembre 2013

EXPOSE DES FAITS

Le requérant, M. E.D. est un ressortissant belge né en 1965 et résidant à Fosses-la-Ville. Il est représenté devant la Cour par M

e

D.

Poelaert, avocat à Namur.

A. Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant fit l’objet d’un mandat d’arrêt en date du 5 août 2010 et fut inculpé d’attentat à la pudeur et de viol.

Il fut libéré en date du 22 septembre 2010 après 47 jours de détention préventive. La chambre du conseil du tribunal de première instance de Namur rendit le 6 mai 2011 une ordonnance de non-lieu à son égard en constatant que

:

«

Attendu que les infractions reposent

exclusivement

sur les déclarations de S. L.

;

Que l’inculpé n’a jamais été en aveu

;

Que c’est parole contre parole

;

Qu’il n’y a aucun élément matériel permettant de retenir l’une des versions plutôt que l’autre

;

Que d’ailleurs la chambre du conseil dans son ordonnance du 9 août 2010 ne s’était pas trompée puisqu’elle avait libéré, avec appel du parquet certes, l’inculpé Mr.

[E.D.] pour absence d’indice

; que la situation n’a plus évolué depuis ce 9 août

;

Qu’il convient dès lors de prononcer le non-lieu même si l’inculpé a reconnu devant les enquêteurs avoir eu des gestes pour le moins déplacés à l’égard de la prétendue victime, mais qu’il est uniquement en aveux sur les éléments matériels, contestant sa volonté de commettre les infractions

Attendu qu’il n’existe pas de charges suffisantes contre l’inculpé

».

Le requérant saisit le ministre de la Justice sur base de la loi du 13 mars 1973 relative à l’indemnité en cas de détention préventive inopérante et reçut une décision de refus.

Contre cette décision, il saisit la Commission relative à l’indemnité en cas de détention préventive inopérante, qui confirma la décision du ministre de la Justice dans ces termes

:

« 2. Le requérant se plaint de ce que sa demande a été rejetée par le ministre de la Justice en violation de la présomption d’innocence.

Cette présomption n’exclut pas toute prise en compte du comportement d’un inculpé ayant fait l’objet d’un non-lieu, dans le cadre de la procédure d’indemnisation pour détention préventive inopérante.

Pour le surplus, en l’espèce, la décision ministérielle apprécie le comportement du requérant dans le seul cadre de cette procédure d’indemnisation, sans comporter une déclaration de culpabilité, ni une motivation ou un raisonnement donnant à penser que le requérant est considéré comme coupable. Elle ne conditionne pas davantage la demande du requérant à la preuve de son innocence.

Contrairement à ce que prétend le requérant, la notion précitée de «

propre comportement

» n’est pas limitée ni aux seules préventions reprochées dans le mandat d’arrêt ni aux seuls motifs se trouvant explicitement dans le mandat d’arrêt. Elle doit s’entendre de toute cause de la mise en détention ou de son maintien, qui a trait au requérant et qui ressort du dossier répressif.

speed dating.

Contrairement à ses déclarations [...], le requérant a été l’initiateur, après ce

speed dating,

de la prise de contact [...].

Le requérant et la personne concernée ont fixé un rendez-vous le 21 juin 2010, à Namur, et se sont rendus à la citadelle de Namur. Cette personne déclare alors avoir été victime d’un attentat à la pudeur avec violences ou menaces et d’un viol commis par le requérant.

Entendu le 4 août 2010, le requérant fluctue dans ses déclarations, pour reconnaître progressivement certains actes accomplis entre eux, tout en affirmant que la personne concernée était consentante.

a demandé d’arrêter quand [ils étaient] dans [sa] voiture

» [...], qu’il «

regrette que ça a tourné comme ça

» et déclare

:

«

je ne voulais pas l’effrayer et, si elle a eu peur, je le regrette fortement. Je comprends cette femme et suis désolé de lui avoir fait du mal

» et, à la fin de la confrontation, «

je regrette ce que j’ai fait

» [...].

«

un trouble de l’identité sexuelle, ‘pulsionnalité++’, ‘instinctivité+++’, (...) et nécessité d’une prise en charge psychologique

». Dans le bilan médico-psychologique du 21 septembre 2010, il est notamment indiqué que «

la problématique première est un trouble de l’identité sexuelle que l’on pourrait qualifier d’immaturité sexuelle. La sexualité est bien instinctive. Il faut noter la manipulation à travers (...) une identification à une image dont les caractéristiques révèlent un déni total de tout éventuel dysfonctionnement. L’intéressé ne se situe pas dans le contact authentique, les tests révélant un manque de sincérité. La personnalité se caractérise également par un pointillisme obsessionnel pouvant révéler des difficultés de positionnement sur le plan identitaire. La dangerosité du sujet relève d’un manque de remise en question autant que d’une valorisation narcissique. Cet homme doit être soigné et nous ne pouvons que préconiser une prise en charge spécialisée dans la dynamique sexuelle.

»

:

- que le GSM du requérant contenait des messages relatifs à des rencontres avec plusieurs personnes différentes, messages comprenant des propositions à caractère sexuel sans équivoque et, parfois, insistantes [...]

;

- que le requérant faisait des rencontres via des

speed dating

ou des sites internet, même s’il déclare

: «

je rencontre mais sans aucune intention

» [...]

;

- qu’une femme déclare avoir connu le requérant lors d’un

speed dating,

que lors du premier rendez-vous, le requérant l’a embrassé et a tenté de la «

peloter, soit de passer la main sou [ses] vêtements (au niveau de la poitrine)

» mais qu’elle a refusé, qu’ils se sont vus parfois à Namur, notamment à la citadelle [...], autant d’éléments qui pouvaient être rapprochés de ceux de la présente cause.

»

B. Droit interne pertinent

L’article 28 de la loi du 13 mars 1973 relative à l’indemnité en cas de détention préventive inopérante dispose que

«

:

a) si elle a été mise hors cause directement ou indirectement par une décision judiciaire coulée en force de chose jugée;

b) si elle a bénéficié d’une ordonnance ou d’un arrêt de non-lieu;

c) si elle a été arrêtée ou maintenue en détention après l’extinction de l’action publique par prescription;

d)[...]

L’indemnité sera allouée par le Ministre de la Justice à charge du Trésor, si les conditions prévues au § 1er sont remplies.

Si l’indemnité est refusée, si le montant en est jugé insuffisant ou si le Ministre de la Justice n’a pas statué dans les six mois de la requête, l’intéressé pourra s’adresser à la Commission instituée conformément au § 4.

En cas de poursuites judiciaires du chef d’une des infractions prévues par les articles 147, 155 et 156 du Code pénal, commises à l’égard de l’intéressé, le délai de six mois prévu à l’alinéa précédent ne commence à courir que du jour où il a été statué sur l’action publique par une décision passée en force de chose jugée.

Cette commission est composée :

- du premier président de la Cour de cassation ou, en cas d’empêchement, du président de la Cour de cassation;

- du premier président du Conseil d’État ou, en cas d’empêchement, du président du Conseil d’État;

- et, selon la langue de la procédure, du président de l’ordre des barreaux francophones et germanophones ou du président de l’

«

Orde van Vlaamse balies

», ou, en cas d’empêchement, d’un membre du conseil d’administration de l’Ordre des barreaux francophones et germanophones ou de l’

«

Orde van Vlaamse balies

», désigné conformément au règlement d’ordre intérieur de l’institution.

Les fonctions de secrétaire de la commission sont exercées par un ou plusieurs membres du greffe de la Cour de cassation désignés par le premier président.

Le Roi règle le fonctionnement de la commission.

Le Roi règle la procédure devant la commission siégeant à huis clos.

Elle statue sur l’avis donné à l’audience par le procureur général près la Cour de cassation, après avoir entendu les parties en leurs moyens.

Ses décisions sont prononcées en séance publique. Elles ne sont susceptibles d’aucun recours.

La décision de la commission est, à la demande des intéressés, publiée par extrait au Moniteur belge sans que cet extrait puisse mentionner le montant de l’indemnité allouée. Les frais de publication sont à charge du Trésor.

»

GRIEF

Invoquant l’article 6 §2 de la Convention et l’arrêt

Capeau c. Belgique

(n

o

42914/98, CEDH 2005

‑

I), le requérant se plaint de la motivation de la Commission relative à l’indemnité en cas de détention préventive inopérante et de ce que la loi ouvrirait la voie à l’arbitraire et «

impose quasiment au requérant de démontrer l’absence de culpabilité

».

QUESTIONS AUX PARTIES

La présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention a-t-elle été respectée par le raisonnement et les termes utilisés par la Commission relative à l’indemnité en cas de détention préventive inopérante

?