VAN DE CAUTER c. BELGIQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
VAN DE CAUTER c. BELGIQUE (CtEDO, 2017)
Comunicat la 27 noiembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 18918/15 Hans VAN DE CAUTER împotriva Belgiei introdusă la 15 aprilie 2015 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, Hans van de Cauter, este un resortisant belgian născut în 1973 și rezident la Bruxelles. Circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În vederea alegerilor pentru Camera Reprezentanților din 25 mai 2014, reclamantul a pus la dispoziția biroului principal al circumscripției electorale din Bruxelles-Capitala (denumit în continuare "B.U.B.") o listă electorală, însoțită de 502 de semnături ale alegătorilor belgieni validate de comunele în cauză. 449 semnaturile au fost colectate de alegătorii care își aveau reședința în aripa electorală Bruxelles-Capitală, iar 53 de semnături fuseseră colectate în Flandra de Est. Prin procesul-verbal din 1 mai 2014 care conținea încetarea definitivă a listelor de candidați, biroul principal a respins actul de prezentare a candidaților din lista B.U.B. motivul pentru care actul de prezentare nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 116 alineatul (1) din Codul electoral care prevedea că prezentarea trebuie semnată de cel puțin 500 de alegători din circumscripția electorală. La 8 mai 2014, reclamantul a introdus o acțiune în anulare și în suspendare de extremă urgență în fața Consiliului de Stat în privința acestei decizii. El a susținut că biroul principal a interpretat greșit art. 116 alineatul (1) din Codul electoral care nu prevedea în mod expres că 500 alegătorii trebuiau să aibă domiciliul în circumscripția electorală în care era depusă lista. La 12 mai 2014, Consiliul de Stat a respins cererea de suspendare de extremă urgență din cauza faptului că nu era competent să cunoască cererea și, într-adevăr, a considerat că nu există nicio dispoziție pe lângă Consiliul de Stat împotriva deciziei prin care biroul principal a hotărât definitiv listele de candidați la alegerile din camera reprezentanților. În ultimul său memoriu, reclamantul a căutat să demonstreze că Consiliul de Stat se putea declara competent în conformitate cu dispozițiile dreptului intern și că trebuia să facă acest lucru în conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1 și art. 25 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Prin hotărârea din 9 martie 2015, Consiliul de Stat a respins acțiunea în anulare în temeiul următoarelor motive, având în vedere că desfășurarea operațiunilor electorale este, în conformitate cu art. 63 alineatul (4) alineatul (1) din Constituție stabilită prin lege ; că toate acțiunile care pot fi exercitate în cursul procedurilor electorale sunt organizate în mod expres prin lege și cu termene extrem de stricte, prin derogare de la normele obișnuite de competență • că nici o cale de atac nu este deschisă în mod expres Consiliului de Stat pentru a sancționa imediat neregulile care ar fi fost comise în momentul prezentării candidaturilor și al admiterii listelor; că legiuitorul a conceput un set de mecanisme astfel încât să excludă în mod obligatoriu aplicarea unor căi de atac care nu sunt prevăzute în mod expres de legislația electorală ; că, în cazul în care, în lipsa unor norme de procedură specifice, Consiliul de Stat ar trebui să cunoască o astfel de acțiune, aceasta nu ar putea fi decât la sfârșitul unei proceduri desfășurate în conformitate cu normele obișnuite, ci că o astfel de procedură s-ar dovedi complet necorespunzătoare ;că termenul acordat reclamanților pentru a sesiza în special Consiliul de Stat nu ar putea, în conformitate cu art. 30 din legile coordonate privind Consiliul de Stat, să fie mai mic de 60 de zile; că o acțiune introdusă în acest termen ar fi, prin urmare, lipsită de niciun efect util (...) că art. 6 din Convenție se referă numai la contestațiile privind drepturile și obligațiile cu caracter civil, precum și la acuzațiile întemeiate în materie penală și că nu se aplică în instanța electorală; că dispozițiile tratatelor invocate stabilesc obligații care nu sunt definite cu precizie și lasă statelor o largă putere discreționară ; că o normă de drept internațional ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... ; în acest caz, există mai multe mijloace de a organiza alegeri astfel încât acestea să fie corecte, libere și să asigure libera exprimare a opiniei publice asupra alegerii corpului legislativ, astfel încât normele supranaționale invocate trebuie să facă obiectul unor măsuri de transpunere și nu se stabilește că acestea ar trebui să facă în mod necesar Consiliul de Stat competent să facă apel la o acțiune împotriva deciziei unui birou principal care stabilește definitiv lista candidaților; ; că astfel de norme nu sunt direct aplicabile, având în vedere că Consiliul de Stat nu este competent să facă recurs; că acesta este inadmisibil; dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul electoral se citesc după cum urmează art. 94 § 1. La sediul fiecărei circumscripții electorale pentru alegerea membrilor Camerei Reprezentanților, este constituit un birou principal al circumscripției electorale. Biroul principal al circumscripției electorale trebuie să fie constituit cu cel puțin 27 de zile înainte de alegeri și este prezidat de președintele Tribunalului de Primă Instanță sau, în absența acestuia, de magistratul care îl înlocuiește. Biroul principal al circumscripției electorale din Bruxelles este prezidat în comun de președintele Tribunalului de Primă Instanță francofonă și de președintele Tribunalului de Primă Instanță din Neerlandofon. Pentru circumscripția electorală din Bruxelles, prin "președintele biroului principal de circumscripție" se înțelege "președintele birourilor principale de circumscripție menționate la art. 94" și "președintele biroului principal": "președintele Tribunalului de Primă Instanță francofonă și președintele Tribunalului de Primă Instanță din Neerlandofon care își are sediul comun (...) Biroul principal al circumscripției electorale include, în plus față de președinte, patru membri și patru membri supleanți numiți de președinte printre alegătorii locali ai circumscripției electorale și un secretar numit în conformitate cu dispozițiile art. 100. (...) Biroul principal al circumscripției electorale este însărcinat exclusiv cu efectuarea operațiunilor preliminare ale alegerilor și ale recensământului general al voturilor. (...) art. 116 Pentru alegerea Camerei Reprezentanților, prezentarea trebuie să fie semnată fie de cel puțin 500 de alegători la ultimul recensământ, populația din circumscripția electorală este mai mare de un milion de locuitori, de cel puțin 400 de alegători atunci când populația respectivă este cuprinsă între 500 000 și 500 000. și un milion de dai și de cel puțin două sute de alegători în celelalte cazuri, fie de cel puțin trei membri care ies. (...) art. 125 (...) Deciziile biroului principal al circumscripției electorale, altele decât cele referitoare la eligibilitatea candidaților, nu sunt supuse recursului, cu excepția deciziilor luate în temeiul articolului 119b la art. 119b Codul electoral prevede că biroul principal al circumscripției îi îndepărtează pe candidații care nu au anexat la actul lor de acceptare declarația privind cheltuielile electorale. GRIFS Invochează art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de interpretarea reținută de biroul principal al art. 116 alin. (1) din Codul electoral pentru a-și respinge candidatura privându-l astfel de dreptul său de a candida la alegerile parlamentare. În plus, această decizie ar fi fost luată în absența garanțiilor procedurale împotriva arbitrarului. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 și care se referă la hotărârea Grosaru c. România 78039/01, CEDH 2010), reclamantul se plânge de inexistența oricărei acțiuni împotriva deciziei Biroului principal privind regularitatea candidaturii sale la alegerile parlamentare. Întrebări cu privire la părți Care este ultima decizie internă definitivă în sensul art. 1 din Convenție Acțiunea în anulare în fața Consiliului de Stat putea, în speță, să fie considerată o cale de atac eficientă pentru a epuiza sau, cel puțin, o acțiune a cărei introducere nu constituia o inițiativă inutilă ( Ünal Tekeli c. Turcia, nr. 29865/96, § 38, CEDH 2004 X (extracturi))) sau a fost în mod clar pronunțată la eșec (Mocanu și alte c. România [GC], n 10865/09 și 2 altele, § 259, CEDH 2014 (extrageri) Decizia Biroului principal al circumscripției electorale Bruxelles-Capitale din 1 mai 2014 a încălcat dreptul reclamantului de a participa la alegeri libere care să asigure libera exprimare a opiniei publice cu privire la alegerea corpului legislativ în sensul articolului 3 din protocol A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-a putut formula interdicția de la art. 3 din Protocolul nr (compararea Grosaru c. România, nr. 78039/01, CEDH 2010)