BOELENS ET AUTRES c. BELGIQUE

BOELENS ET AUTRES c. BELGIQUE (CtEDO, 2012)

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 20007/09 Peter BOELENS împotriva Belgiei și alte trei cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 septembrie 2012 într-o Cameră compusă din Dragoljub Popović, președinte, Françoise Tulkens, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere decizia finală a Curții din 20 martie 2012, având în vedere cererea din 20 aprilie 2012 de redeschidere a procedurii de investigare a cererilor menționate mai sus introduse în fața Curții la 6 aprilie 2009 și declarate inadmisibile la 20 martie 2012, decizia următoare este adoptată în anexa la prezenta decizie. Circumstanțele cazului În mai 2007, reclamanții au fost numiți pentru a ocupa diverse funcții (președinte, administrator sau membru al unui birou de dezmembrare) în cadrul alegerilor federale din 10 iunie 2007. Prin scrisorile recomandate, reclamanții au răspuns că au refuzat să participe la organizarea alegerilor din cauza neconstituționalității vădite a acestora. Argumentele lor se bazau pe o hotărâre a Curții a Arbitrajului (devenită Curtea Constituțională mai 2003) nr. 73/2003 din 26 mai 2003 care judecase următoarele: Prin menținerea circumscripția electorală Bruxelles-Hal-Vilvorde, legiuitorul tratează candidații din provincia Brabant flamand diferit de candidații din alte ținuturi poate fi admis faptul că repartizarea în circumscripții electorale efectuată de legea în cauză este menținută pe parcursul perioadei de patru ani prevăzute la art. 65 din Constituție, care se desfășoară la momentul stabilit de art. 105 din Codul electoral, reclamanții au fost urmăriți penal pentru a fi numiți fără a prezenta motive întemeiate Acestea au susținut în fața instanțelor interne că termenul de patru ani menționat prin hotărârea Curții Constituționale din 26 mai 2003 și au permis menținerea temporară a circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvorde a expirat înainte de alegerile federale din 10 iunie 2007. La 17 septembrie 2007, în ceea ce privește primii trei reclamanți și la 15 octombrie 2007, în ceea ce privește al patrulea reclamant, Tribunalul de Primă Instanță din Dendermonde, camera corecțională, a emis patru hotărâri. În esență, el a considerat că problema depășirii termenului de patru ani prevăzut de hotărârea Curții Constituțională era străină prezentei acțiuni, întrucât, în temeiul articolului 48 din Constituție și al articolului 23 din Codul electoral, Parlamentul belgian avea numai dreptul de a se pronunța asupra validității operațiunilor electorale. În ceea ce privește acțiunea publică, Tribunalul a constatat că reclamanții au susținut în mod activ, timp de mai mulți ani, divizarea circumscripției electorale în litigiu, Bruxelles-Hal-Vilvorde Tribunalul a considerat că această obiecție de conștiință nu le permitea efectiv să exercite în mod corect funcțiile atribuite. Tribunalul a considerat această situație ca fiind un motiv întemeiat și le-a acordat. La 17 ianuarie 2008, tribunalul judecătoresc Gand, camera corecțională, a reformat hotărârile luate și a condamnat fiecare reclamant la o amendă de 50 de euro (EUR) pe motivul că termenul stabilit de hotărârea Curții Constituționale a expirat la 19 iunie 2007, adică nouă. zile după alegeri, că obligația legală de participare la organizarea alegerilor a fost legată de obligația internațională de a organiza alegeri, pe care această obligație o depășea în orice caz punctul de vedere personal al reclamanților și că aceasta nu constituia un motiv valabil de refuz de participare, în sensul art. 95 alin. (5) din Codul electoral. La 7 octombrie 2008, Curtea de Casație a respins recursurile reclamanților pe motivul că hotărârile atacate au răspuns argumentelor reclamanților și că au fost respectate toate formalitățile impuse cu greu de nulitate. Dreptul intern relevant 10. Dispoziția aplicabilă figurează în Codul electoral: art. 95 alineatul (5) § (5) Orice persoană care s-a referit la desemnarea prevăzută în paragraful precedent fără motive întemeiate sau care va avea din vina sa, imprudența sau neglijența sa compromisă în vreun fel misiunea care i-a fost încredințată va fi pedepsită cu o amendă de 50 - 200 de franci. Parlamentul belgian a adoptat, la 13 iulie 2012, proiectul de lege care implică divizarea circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvoorde. Conform documentelor pregătitoare, aceasta urmărește următorul obiectiv [d 73/2003 al Curții Constituționale. Circulara electorală Bruxelles-Hal-Vilvoorde (BHV) este divizată, asigurând în același timp consolidarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și soluționarea dificultăților politice naționale 12. Articolele relevante din Legea din 19 iulie 2012, publicată în M.B. din 22 august 2012 de modificare a Codului electoral și a Legii din 23 martie 1989 privind alegerea Parlamentului European pentru alegerile Camerei Reprezentanților și ale Parlamentului European și de modificare a legilor coordonate din 18 iulie 1966 privind utilizarea limbilor străine în materie administrativă sunt următoarele: La art. 87 din Codul electoral se înlocuiește după cum urmează Art. 87. Alegerile pentru Camera Reprezentanților se fac prin circumscripție electorală. Fiecare provincie constituie o circumscripție electorală. În conformitate cu tabelul anexat la prezentul Cod, circumscripțiile electorale sunt compuse din unul sau mai multe districte administrative. art. 4 În același Cod se introduce un articol 89b, redactat după cum urmează: . Pentru alegerea Camerei Reprezentanților, alegătorii înscriși pe lista alegătorilor din comunele cantonului electoral Rhode-Sfânt-Genez au posibilitatea de a vota în favoarea fie a unei liste a circumscripției electorale Bruxelles-Capitală, fie a unei liste a circumscripției electorale Brabant flamant. GRIFS 13. Invocând art. 7 alin. (1) din Convenție, coroborat cu art. 1 și 14 din Convenție, reclamanții se plâng de la data arbitrară care rezultă din formularea vagă, în speță, a cuvintelor "fără motive întemeiate" utilizate în art. 95 alin. (5) din Codul electoral. 14. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng că ministerul public a omis să demonstreze absența motiv valabil 15. Invocând articolele 6 și 7 din convenție, precum și art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de faptul că neconstituționalitatea alegerilor, deși confirmată prin Hotărârea din 26 mai 2003 a Curții Constituționale, nu a fost luată în considerare în mod corespunzător. Printr-o decizie finală privind admisibilitatea din 20 martie 2012 adoptată în temeiul articolului 28 din Convenție, Curtea a declarat cererile inadmisibile și le-a respins în temeiul articolului 35 alineatul (4). Curtea a considerat că obiecțiunile reclamanților au fost invocate în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și este exprimată în acești termeni. În speță, Curtea constată că, la 14 aprilie 2009, formularul a primit prin poștă originalele formularelor de cerere completate în mod corespunzător, precum și documentele relevante. Scrisoarea care însoțește cererile este datată 6 aprilie 2009, dar învelișul care conține toate aceste documente poartă ștampila poștală din 9 aprilie 2009. Având în vedere considerațiile de mai sus și faptul că persoanele în cauză nu prezintă nicio explicație cu privire la distanța de trei zile dintre data scrisorii și data trimiterii acesteia prin poștă, Curtea consideră că data de introducere a înscrisurilor este data la care a fost depus pliantul la oficiul poștal, și anume 9 aprilie 2009. Într-o scrisoare din 20 aprilie 2012, reprezentantul reclamanților a solicitat redeschiderea procedurii de investigare a cererilor. ÎN  18. Având în vedere similitudinea cererilor privind faptele și obiecțiunile, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze într-o singură decizie. La cererea de redeschidere a procedurii de investigare a cererilor 19. Reclamanții susțin că cererile menționate anterior au fost transmise prin fax la 6 aprilie 2009. Astfel, acestea ar fi fost introduse în termen de șase luni, care a început să curgă la 7 octombrie 2008, data hotărârilor Curții de Casație. 20. Este adevărat că nici Convenția, nici regulamentul Curții nu prevăd în mod expres o procedură de redeschidere a procedurii de investigare a unei instanțe în temeiul articolelor 28 sau 29 din Convenție (Storck c. Germania (dec.), nr 61603/00, 26 octombrie 2004). Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale în care a fost comisă o eroare vădită în stabilirea împrejurărilor faptice relevante pentru cerințele de admisibilitate sau în aprecierea acestora, Curtea dispune de o putere de a redeschide, în interesul justiției, o cauză declarată inadmisibilă și de a rectifica eroarea pe care o face (a se vedea, printre altele, Gérard Morlet c. Franța, n 16981/90, Decizia Comisiei din 1 iulie 1992, nepublicată, V.S. și T.H. c. Republica Cehă, n 26347/95, Decizia Comisiei din 10 septembrie 1996, nepublicată, Pedro Garcia Sanchez c. Spania, n 37357/97, Decizia Comisiei din 1 iulie 1998, nepublicată, Sindicatul coproprietarilor din 20bd de la Mer la Dynard c. Franța (dec.), 47339/99, 22 mai 2003, Wortmann c. Germania (dec.), nr. 70929/01, 18 noiembrie 2003 și Ölmez și Ölmez c. Turcia (dec.), nr 39464/98, 5 iulie 2005). 22. Având în vedere jurisprudența menționată anterior, Curtea consideră că trebuie să caute dacă a existat, în speță, o eroare vădită cu privire la data care trebuie reținută ca dată de introducere a actelor prezentate. 23. Această eroare fiind dovedită în lumina datei primirii faxului, Curtea decide redeschiderea procedurii privind examinarea interogărilor. În ceea ce privește încălcarea articolului 6 din Convenția 24. Reclamanții invocă o încălcare a articolelor 6 și 7 din convenție, precum și a articolului 3 din Protocolul adițional din cauza urmăririi penale diligente împotriva acestora în urma refuzului lor de a participa la organizarea alegerilor federale. În special, aceștia critică lipsa de luare în considerare de către instanțele de neconstituționalitate a alegerilor. 25. Având în vedere formularea obiecțiunilor, Curtea, care este stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei, se va afla pe singurul teren al dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenție). 26. Curtea amintește că o cauză poate fi respinsă în conformitate cu criteriul admisibilității prevăzut la art. 35 alineatul (3) litera (b) din Convenție modificat prin Protocolul nr. 14, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010, și ale căror dispoziții relevante în speță se citesc după cum urmează Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul articolului 34 atunci când consideră: (...) că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită o examinare a cererii pe fond și cu condiția ca, din acest motiv, să nu se respingă nicio cauză care nu a fost examinată în mod corespunzător de o instanță internă. 14, această dispoziție se aplică de la data intrării sale în vigoare tuturor cererilor pendinte în fața Curții, cu excepția celor deja declarate admisibile. Pe de altă parte, aceasta poate fi aplicată din oficiu de către Curte, chiar dacă cererea examinată nu ar fi nici incompatibilă cu dispozițiile Convenției sau ale protocoalelor sale, nici vădit nefondată sau abuzivă (Ionescu c. România (dec.), n 36659/04, §§ 29-30, 1 iunie 2010). 28. (b) articolului 35, Curtea trebuie să verifice dacă reclamantul a suferit un prejudiciu important și, în caz contrar, să controleze dacă oricare dintre cele două clauze de salvgardare nu poate fi aplicată. 29. Noțiunea de prejudiciu important În cazul în care nu se poate stabili o cale de atac împotriva unui stat membru, statul membru în cauză trebuie să se asigure că, în cazul în care un stat membru consideră că un stat membru nu este în măsură să facă acest lucru, statul membru în cauză trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că statul membru în cauză, în cazul în care statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză sau statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în statul în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află În iulie 2010, CEDO 2010 trebuie să țină seama atât de percepția subiectivă a reclamantului, cât și de latura obiectivă a litigiului, făcând trimitere la criterii precum impactul monetar al problemei în litigiu sau la domeniul de aplicare al cauzei pentru reclamant (Ionescu, decizia menționată anterior, § 34). 30. În speță, Curtea constată că reclamanții au fost condamnați fiecare la plata unei amenzi de 50 EUR. 31. Prin urmare, prejudiciul financiar invocat de reclamanți este foarte scăzut. Dincolo de acest aspect, nu există niciun motiv pentru a stabili că condamnarea reclamanților a avut, în circumstanțele din speță, consecințe semnificative asupra situației lor personale (Rinck c. Franța (dec.), nr. 18774/09, 19 octombrie 2010). 32. Prin urmare, Curtea consideră că inculpații nu au suferit un prejudiciu important mai mare decât dreptul lor la un proces echitabil. 33. În ceea ce privește întrebarea dacă respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită să se examineze pe fond, Curtea amintește deja că a considerat deja că respectarea drepturilor omului nu necesită continuarea examinării cererii atunci când, de exemplu, legislația relevantă a fost modificată și că au fost deja soluționate probleme similare în alte cauze din fața acesteia ( Léger c. Franța (radiation) [GC], n 19324/02, § 51, 30 martie 2009). 34. În speță, Curtea constată că dispozițiile vizate de hotărârea Curții Constituționale nr. 73/2003 din 26 mai 2003 privind constituționalitatea circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvoorde și care fac obiectul acestor hotărâri au fost modificate prin Legea din 19 iulie 2012 (punctele 11 și 12). 35. În aceste condiții, având în vedere faptul că cauza nu mai prezintă decât un interes istoric (a se vedea Ionescu, decizia menționată anterior, § 39), Curtea consideră că respectarea drepturilor omului nu impune continuarea examinării acestui aspect. 36. În cele din urmă, în ceea ce privește a treia condiție a noului criteriu de admisibilitate, care impune ca Instanța internă, Curtea constată că acțiunile reclamanților au fost examinate pe fond de instanțele interne și, prin urmare, au avut posibilitatea de a-și ridica mijloacele în cadrul unei dezbateri contradictorii. 37. Întrucât cele trei condiții ale noului criteriu de admisibilitate sunt îndeplinite, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, acest litigiu trebuie declarat inadmisibil în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (b) și cu art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, decide să unească cererile decide redeschiderea procedurii de investigare a hotărârilor Declară cererile inadmisibile. Stanley Naismith Dragoljub Popović Module Președinte Anexa Cerere N Introduse Data nașterii Locul nașterii Reprezentat de 20007/09 06/04/2009 Peter BOELENS 17/03/1970 Aalst Matthias E. STORME 20019/09 06/04/2009 Kristoff HEMELINCKX 20/10/1973 Gooik Mathias E. STORME 20024/09 06/04/2009 Annick COUCK 10/11/1966 Aalst-Erembodegem Mathias E. STORME 20029/09 06/04/2009 Maeik DE VOS 07/06/1981 Serkamp-Wichelen Matthias E. STORME

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

20007/09

Peter BOELENS contre la Belgique

et 3 autres requêtes

(voir liste en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 septembre 2012 en une Chambre composée de

:

Dragoljub Popović, président,

Françoise Tulkens,

Isabelle Berro-Lefèvre,

András Sajó,

Guido Raimondi,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller, juges,

et de Stanley Naismith, greffier de section,

Vu la décision finale de la Cour du 20 mars 2012,

Vu la demande du 20 avril 2012 tendant à la réouverture de l’examen des requêtes susmentionnées introduites devant la Cour le 6 avril 2009 et déclarées irrecevables le 20 mars 2012,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

La liste des parties requérantes figure en annexe.

A.

Les circonstances de l’espèce

2.

En mai 2007, les requérants furent désignés pour occuper des fonctions diverses (président, assesseur ou assesseur suppléant d’un bureau de dépouillement) lors des élections fédérales du 10 juin 2007.

3.

Par lettres recommandées, les requérants répondirent qu’ils refusaient de participer à l’organisation des élections en raison de l’inconstitutionnalité manifeste de celles-ci. Leur argumentation était fondée sur un arrêt de la Cour d’arbitrage (devenue la «

Cour constitutionnelle

») n

o

73/2003 du 26

mai 2003 qui avait jugé ce qui suit

:

«

En maintenant la circonscription électorale de Bruxelles-Hal-Vilvorde, le législateur traite les candidats de la province du Brabant flamand différemment des candidats des autres provinces

» mais qu’«

il peut être admis que la répartition en circonscriptions électorales opérée par la loi entreprise soit maintenue pendant le délai de quatre ans prévu par l’article 65 de la Constitution prenant cours au moment déterminé par l’article 105 du code électoral

».

4.

Les requérants furent poursuivis pénalement pour s’être soustraits à leur désignation sans présenter de «

motifs valables

» (article 95 § 5 du code électoral).

5.

Ils alléguaient devant les juridictions internes que le délai de quatre

ans mentionné par l’arrêt de la Cour constitutionnelle du 26 mai 2003 et autorisant le maintien temporaire de la circonscription électorale Bruxelles-Hal-Vilvorde était venu à expiration avant les élections fédérales du 10

juin

2007.

6.

Le 17 septembre 2007, en ce qui concerne les trois premiers requérants, et le 15 octobre 2007, en ce qui concerne le quatrième requérant, le tribunal de première instance de Dendermonde, chambre correctionnelle, rendit quatre jugements.

7.

Il considéra en substance que la question du dépassement du délai de quatre ans prévu par l’arrêt de la

Cour

constitutionnelle était étrangère au présent recours puisque, sur la base de l’article 48 de la Constitution et de l’article 231 du code électoral, le Parlement belge était seul habilité à se prononcer sur la validité des opérations électorales. Concernant l’action publique, le tribunal constata que les requérants avaient activement défendu durant plusieurs années la scission de la circonscription électorale contestée – Bruxelles-Hal-Vilvorde

– et jugea que cette objection de conscience ne leur permettait effectivement pas d’exercer correctement les fonctions attribuées. Le tribunal considéra cette circonstance comme étant une raison valable et les acquitta.

8.

Le 17 janvier 2008, la cour d’appel de Gand, chambre correctionnelle, réforma les jugements entrepris et condamna chacun des requérants à une amende de cinquante euros (EUR) aux motifs que le délai fixé par l’arrêt de la Cour constitutionnelle était venu à expiration le 19 juin 2007, soit neuf

jours après les élections, que l’obligation légale de participation à l’organisation des élections résultait de l’obligation internationale d’organiser des élections, que cette obligation supplantait en tout cas le point de vue personnel divergent des requérants et qu’ainsi celle-ci ne constituait pas un motif valable de refus de participation, au sens de l’article

95 § 5 du code électoral.

9.

Le 7 octobre 2008, la Cour de cassation rejeta les pourvois des requérants aux motifs que les arrêts attaqués avaient répondu aux arguments des requérants et que toutes les formalités prescrites à peine de nullité avaient été observées.

B.

Le droit interne pertinent

10.

La disposition applicable figure dans le code électoral :

Article 95 § 5

«

»

11.

Le parlement belge a adopté, le 13 juillet 2012, le projet de loi entraînant la scission de la circonscription électorale de Bruxelles-Hal-Vilvoorde. Selon les documents préparatoires, elle poursuit le but suivant

:

«

[d’offrir] une solution aux répercussions de l’arrêt n

o

73/2003 de la Cour constitutionnelle. La circonscription électorale Bruxelles-Hal-Vilvoorde (BHV) est scindée tout en veillant à consolider les droits fondamentaux des citoyens et à résoudre les difficultés politiques nationales

».

12.

Les articles pertinents de la loi du 19 juillet 2012, publiée au

M.B.

du 22 août 2012, portant diverses modifications du code électoral et de la loi du 23 mars 1989 relative à l’élection du Parlement européen pour les élections de la Chambre des représentants et du Parlement européen et modifiant les lois coordonnées du 18 juillet 1966 sur l’emploi des langues en matière administrative, sont les suivants

:

Article 2

L’article 87 du Code électoral est remplacé comme suit

:

«

Art. 87. Les élections pour la Chambre des représentants se font par circonscription électorale. Chaque province constitue une circonscription électorale. L’arrondissement administratif de Bruxelles-Capitale constitue également une circonscription électorale. Les circonscriptions électorales sont composées d’un ou plusieurs arrondissements administratifs, conformément au tableau annexé au présent Code.

»

Article 4

Dans le même Code, il est inséré un article 89

ter

rédigé comme suit

:

«

Art. 89

ter

. Pour l’élection de la Chambre des représentants, les électeurs inscrits sur la liste des électeurs des communes du canton électoral de Rhode-Saint-Genèse ont la faculté de voter en faveur soit d’une liste de la circonscription électorale de Bruxelles-Capitale, soit d’une liste de la circonscription électorale du Brabant flamand.

»

GRIEFS

13.

Invoquant l’article 7 § 1 de la Convention, combiné avec les articles

6

§

1 et 14 de la Convention, les requérants se plaignent de l’arbitraire résultant de la formulation vague, en l’espèce des mots «

sans motifs valables

», utilisée dans l’article 95 § 5 du code électoral.

14.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent que le ministère public a omis de prouver l’absence de «

motifs valables

».

15.

Invoquant les articles 6 et 7 de la Convention ainsi que l’article 3 du Protocole n

o

1, les requérants se plaignent du fait que l’inconstitutionnalité des élections, pourtant confirmée par l’arrêt du 26 mai 2003 de la Cour constitutionnelle, n’a pas été dûment prise en considération.

LA PROCEDURE DEVANT LA COUR

16.

Par une décision finale sur la recevabilité du 20 mars 2012 prise en vertu de l’article 28 de la Convention, la Cour a déclaré les requêtes irrecevables et les a rejetées en application de l’article 35 § 4. Elle a estimé que les griefs des requérants avaient été soulevés en dehors du délai de

six

mois

prévu par l’article 35 § 1, et s’est exprimée en ces termes

:

«

En l’espèce, la Cour constate que le 14 avril 2009, le Greffe a reçu par voie postale les originaux des formulaires de requête dûment remplis ainsi que les documents pertinents. La lettre accompagnant les requêtes est datée du 6 avril 2009, mais l’enveloppe contenant tous ces documents porte le cachet postal du 9 avril 2009.

Eu égard aux considérations qui précèdent et au fait que les requérants n’apportent aucune explication quant à l’écart de trois jours existant entre la date de la lettre et celle de son envoi par la poste, la Cour considère que la date d’introduction des requêtes est celle de la date à laquelle le pli a été déposé à la poste, à savoir le 9

avril

2009.

»

17.

Dans une lettre du 20 avril 2012, le représentant des requérants a demandé la réouverture de l’examen des requêtes.

EN DROIT

18.

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et aux griefs, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner dans une seule décision.

A.

Sur la demande de réouverture de l’examen des requêtes

19.

Les requérants soutiennent que les requêtes susmentionnées ont été introduites par télécopie le 6 avril 2009. Ainsi, elles auraient été introduites dans le délai de six mois, qui commençait à courir le 7

octobre

2008, date des arrêts de la Cour de cassation.

20.

Il est vrai que ni la Convention ni le règlement de la Cour ne prévoit expressément une procédure de réouverture de l’examen d’une requête tranchée en vertu des articles 28 ou 29 de la Convention (

Storck c.

Allemagne

(déc.), n

o

61603/00, 26 octobre 2004).

21.

Toutefois, dans des circonstances exceptionnelles où une erreur manifeste a été commise dans l’établissement des circonstances factuelles pertinentes pour les exigences de recevabilité ou dans l’appréciation qui en a été faite, la Cour dispose d’un pouvoir inhérent de rouvrir, dans l’intérêt de la justice, l’examen d’une affaire déclarée irrecevable et de rectifier l’erreur dont il s’agit (voir, parmi beaucoup d’autres,

Gérard Morlet c. France

, n

o

16981/90, décision de la Commission du 1

er

juillet 1992

, non publiée,

V.S.

et T.H. c. République tchèque

, n

o

26347/95, décision de la Commission du 10

septembre 1996, non publiée,

Pedro Garcia Sanchez c. Espagne

, n

o

37357/97, décision de la Commission du 1

er

juillet 1998, non publiée,

Le

Syndicat des copropriétaires du 20 bd de la Mer à Dinard c. France

(déc.), n

o

47339/99, 22 mai 2003,

Wortmann c. Allemagne

(déc.), n

o

70929/01, 18

novembre

2003 et

Ölmez et Ölmez c. Turquie

(déc.), n

o

39464/98, 5

juillet 2005).

22.

Eu égard à la jurisprudence citée ci-dessus, la Cour estime qu’il lui faut rechercher s’il y a eu en l’espèce, comme les requérants l’allèguent, une erreur manifeste sur la date à retenir comme date d’introduction des requêtes présentées.

23.

Cette erreur étant avérée au vu de la date de réception de la télécopie, la Cour décide la réouverture de la procédure relative à l’examen des requêtes.

B.

En ce qui concerne la violation de l’article 6 de la Convention

24.

Les requérants allèguent une violation des articles 6 et 7 de la Convention ainsi que de l’article 3 du Protocole additionnel en raison des poursuites pénales diligentées contre eux à la suite de leur refus de participer à l’organisation des élections fédérales. Plus particulièrement, ils critiquent l’absence de prise en considération par les juridictions de l’inconstitutionnalité des élections.

25.

Eu égard à la formulation des griefs, la Cour, maîtresse de la qualification juridique des faits de la cause, se placera sur le seul terrain du droit à un procès équitable (article 6 de la Convention).

26.

La Cour rappelle qu’une requête peut être rejetée en application du critère de recevabilité prévu par l’article 35 § 3 b) de la Convention amendée par le Protocole n

o

14, entré en vigueur le 1

er

juin 2010, et dont les dispositions pertinentes en l’espèce se lisent comme suit

:

«

3.

La Cour déclare irrecevable toute requête individuelle introduite en application de l’article

34 lorsqu’elle estime:

(...)

b)

que le requérant n’a subi aucun préjudice important, sauf si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles exige un examen de la requête au fond et à condition de ne rejeter pour ce motif aucune affaire qui n’a pas été dûment examinée par un tribunal interne. »

27.

Aux termes de l’article 20 du Protocole n

o

14, cette disposition trouve à s’appliquer à compter de son entrée en vigueur à toutes les requêtes pendantes devant la Cour, à l’exception de celles qui ont déjà été déclarées recevables. Par ailleurs, elle peut être appliquée d’office par la Cour, quand bien même la requête examinée ne serait ni incompatible avec les dispositions de la Convention ou de ses Protocoles, ni manifestement mal fondée ou abusive (

Ionescu c. Roumanie

(déc.), n

o

36659/04, §§ 29-30, 1

er

juin 2010).

28.

Par conséquent, en application du paragraphe

3

b) de l’article 35, la Cour se doit de vérifier si le requérant a subi un «

préjudice important

» et, dans la

négative, contrôler qu’aucune des deux clauses de sauvegarde ne trouve à s’appliquer.

29.

La notion de «

préjudice important

» renvoie à l’idée que la violation d’un droit doit atteindre un seuil minimum de gravité pour justifier un examen par une juridiction internationale. L’appréciation de ce seuil est, par nature, relative et dépend des circonstances de l’espèce (

Korolev

c. Russie

(déc.), n

o

25551/05, 1

er

juillet 2010, CEDH 2010). Elle doit tenir compte tant de la perception subjective du requérant que de l’enjeu objectif du litige. Elle renvoie ainsi à des critères tels que l’impact monétaire de la question litigieuse ou l’enjeu de l’affaire pour le requérant (

Ionescu

, décision précitée, §

34).

30.

En l’espèce, la Cour constate que les requérants ont chacun été condamnés au paiement d’une amende de 50 EUR.

31.

Le préjudice financier allégué par les requérants est donc très faible. Au-delà de cet aspect, rien ne permet d’établir que la condamnation des requérants ait eu, dans les circonstances de l’espèce, des conséquences significatives sur leur situation personnelle (

Rinck c. France

(déc.), n

o

18774/09, 19 octobre 2010).

32.

Dès lors, la Cour considère que les requérants n’ont pas subi un «

préjudice important

» au regard de leur droit à un procès équitable.

33.

S’agissant de la question de savoir si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles exige d’examiner la requête au fond, la Cour rappelle qu’elle a déjà jugé que le respect des droits de l’homme n’exige pas la poursuite de l’examen de la requête lorsque, par exemple, la législation pertinente a été modifiée et que des questions similaires ont déjà été résolues dans d’autres affaires portées devant elle (

Léger c. France

(radiation) [GC], n

o

19324/02, § 51, 30 mars 2009).

34.

En l’espèce, la Cour observe que les dispositions visées par l’arrêt de la Cour constitutionnelle n

o

73/2003 du 26

mai 2003 concernant la constitutionnalité de la circonscription électorale de Bruxelles-Hal-Vilvoorde et faisant l’objet des présentes requêtes ont été modifiées par la loi du 19 juillet 2012 (paragraphes 11 et 12).

35.

Dans ces conditions, compte tenu du fait que l’affaire ne présente plus qu’un intérêt historique (voir

Ionescu,

décision précitée, §

39), la Cour estime que le respect des droits

de l’homme n’exige pas la poursuite de l’examen de ce grief.

36.

Enfin, s’agissant de la troisième condition du nouveau critère de recevabilité, qui exige que l’affaire ait été «

dûment examinée

» par un

tribunal interne, la Cour constate que les actions des requérants ont été examinées sur le fond par les juridictions internes. Dès

lors, ils ont eu la possibilité de soulever leurs moyens dans le cadre d’un débat contradictoire.

37.

Les trois conditions du nouveau critère de recevabilité étant réunies, la Cour estime que, dans les circonstances de l’espèce, ce grief doit être déclaré irrecevable conformément à l’article

35 §§ 3 b) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Décide

la réouverture de l’examen des requêtes

;

Déclare

les requêtes irrecevables.

Stanley Naismith

Dragoljub Popović

Greffier

Président

Annexe

N

o

Requête N

o

Introduite le

Requérant

Date de naissance

Lieu de résidence

Représenté par

20007/09

06/04/2009

Peter BOELENS

17/03/1970

Aalst

Matthias E. STORME

20019/09

06/04/2009

Kristoff HEMELINCKX

20/10/1973

Gooik

Matthias E. STORME

20024/09

06/04/2009

Annick COUCK

10/11/1966

Aalst-Erembodegem

Matthias E. STORME

20029/09

06/04/2009

Maeike DE VOS

07/06/1981

Serskamp-Wichelen

Matthias E. STORME