Boelens și alții împotriva Belgiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 20007/09 Peter BOELENS împotriva Belgiei și alte trei cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 septembrie 2012 într-o Cameră compusă din Dragoljub Popović, președinte, Françoise Tulkens, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere decizia finală a Curții din 20 martie 2012, având în vedere cererea din 20 aprilie 2012 de redeschidere a procedurii de investigare a cererilor menționate mai sus introduse în fața Curții la 6 aprilie 2009 și declarate inadmisibile la 20 martie 2012, decizia următoare este adoptată în anexa la prezenta decizie.

Circumstanțele cazului În mai 2007, reclamanții au fost numiți pentru a ocupa diverse funcții (președinte, administrator sau membru al unui birou de dezmembrare) în cadrul alegerilor federale din 10 iunie 2007. Prin scrisorile recomandate, reclamanții au răspuns că au refuzat să participe la organizarea alegerilor din cauza neconstituționalității vădite a acestora.

Argumentele lor se bazau pe o hotărâre a Curții a Arbitrajului (devenită Curtea Constituțională mai 2003) nr. 73/2003 din 26 mai 2003 care judecase următoarele: Prin menținerea circumscripția electorală Bruxelles-Hal-Vilvorde, legiuitorul tratează candidații din provincia Brabant flamand diferit de candidații din alte ținuturi poate fi admis faptul că repartizarea în circumscripții electorale efectuată de legea în cauză este menținută pe parcursul perioadei de patru ani prevăzute la art. 65 din Constituție, care se desfășoară la momentul stabilit de art. 105 din Codul electoral, reclamanții au fost urmăriți penal pentru a fi numiți fără a prezenta motive întemeiate Acestea au susținut în fața instanțelor interne că termenul de patru ani menționat prin hotărârea Curții Constituționale din 26 mai 2003 și au permis menținerea temporară a circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvorde a expirat înainte de alegerile federale din 10 iunie 2007. La 17 septembrie 2007, în ceea ce privește primii trei reclamanți și la 15 octombrie 2007, în ceea ce privește al patrulea reclamant, Tribunalul de Primă Instanță din Dendermonde, camera corecțională, a emis patru hotărâri.

În esență, el a considerat că problema depășirii termenului de patru ani prevăzut de hotărârea Curții Constituțională era străină prezentei acțiuni, întrucât, în temeiul articolului 48 din Constituție și al articolului 23 din Codul electoral, Parlamentul belgian avea numai dreptul de a se pronunța asupra validității operațiunilor electorale. În ceea ce privește acțiunea publică, Tribunalul a constatat că reclamanții au susținut în mod activ, timp de mai mulți ani, divizarea circumscripției electorale în litigiu, Bruxelles-Hal-Vilvorde Tribunalul a considerat că această obiecție de conștiință nu le permitea efectiv să exercite în mod corect funcțiile atribuite. Tribunalul a considerat această situație ca fiind un motiv întemeiat și le-a acordat.

La 17 ianuarie 2008, tribunalul judecătoresc Gand, camera corecțională, a reformat hotărârile luate și a condamnat fiecare reclamant la o amendă de 50 de euro (EUR) pe motivul că termenul stabilit de hotărârea Curții Constituționale a expirat la 19 iunie 2007, adică nouă. zile după alegeri, că obligația legală de participare la organizarea alegerilor a fost legată de obligația internațională de a organiza alegeri, pe care această obligație o depășea în orice caz punctul de vedere personal al reclamanților și că aceasta nu constituia un motiv valabil de refuz de participare, în sensul art. 95 alin. (5) din Codul electoral. La 7 octombrie 2008, Curtea de Casație a respins recursurile reclamanților pe motivul că hotărârile atacate au răspuns argumentelor reclamanților și că au fost respectate toate formalitățile impuse cu greu de nulitate.

Dreptul intern relevant 10. Dispoziția aplicabilă figurează în Codul electoral: art. 95 alineatul (5) § (5) Orice persoană care s-a referit la desemnarea prevăzută în paragraful precedent fără motive întemeiate sau care va avea din vina sa, imprudența sau neglijența sa compromisă în vreun fel misiunea care i-a fost încredințată va fi pedepsită cu o amendă de 50 - 200 de franci. Parlamentul belgian a adoptat, la 13 iulie 2012, proiectul de lege care implică divizarea circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvoorde. Conform documentelor pregătitoare, aceasta urmărește următorul obiectiv [d 73/2003 al Curții Constituționale. Circulara electorală Bruxelles-Hal-Vilvoorde (BHV) este divizată, asigurând în același timp consolidarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și soluționarea dificultăților politice naționale 12. Articolele relevante din Legea din 19 iulie 2012, publicată în M.B.

din 22 august 2012 de modificare a Codului electoral și a Legii din 23 martie 1989 privind alegerea Parlamentului European pentru alegerile Camerei Reprezentanților și ale Parlamentului European și de modificare a legilor coordonate din 18 iulie 1966 privind utilizarea limbilor străine în materie administrativă sunt următoarele: La art. 87 din Codul electoral se înlocuiește după cum urmează Art. 87. Alegerile pentru Camera Reprezentanților se fac prin circumscripție electorală. Fiecare provincie constituie o circumscripție electorală. În conformitate cu tabelul anexat la prezentul Cod, circumscripțiile electorale sunt compuse din unul sau mai multe districte administrative.

art. 4 În același Cod se introduce un articol 89b, redactat după cum urmează: . Pentru alegerea Camerei Reprezentanților, alegătorii înscriși pe lista alegătorilor din comunele cantonului electoral Rhode-Sfânt-Genez au posibilitatea de a vota în favoarea fie a unei liste a circumscripției electorale Bruxelles-Capitală, fie a unei liste a circumscripției electorale Brabant flamant. GRIFS 13. Invocând art. 7 alin. (1) din Convenție, coroborat cu art. 1 și 14 din Convenție, reclamanții se plâng de la data arbitrară care rezultă din formularea vagă, în speță, a cuvintelor "fără motive întemeiate" utilizate în art. 95 alin. (5) din Codul electoral.

14. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng că ministerul public a omis să demonstreze absența motiv valabil 15. Invocând articolele 6 și 7 din convenție, precum și art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de faptul că neconstituționalitatea alegerilor, deși confirmată prin Hotărârea din 26 mai 2003 a Curții Constituționale, nu a fost luată în considerare în mod corespunzător. Printr-o decizie finală privind admisibilitatea din 20 martie 2012 adoptată în temeiul articolului 28 din Convenție, Curtea a declarat cererile inadmisibile și le-a respins în temeiul articolului 35 alineatul (4). Curtea a considerat că obiecțiunile reclamanților au fost invocate în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și este exprimată în acești termeni.

În speță, Curtea constată că, la 14 aprilie 2009, formularul a primit prin poștă originalele formularelor de cerere completate în mod corespunzător, precum și documentele relevante. Scrisoarea care însoțește cererile este datată 6 aprilie 2009, dar învelișul care conține toate aceste documente poartă ștampila poștală din 9 aprilie 2009. Având în vedere considerațiile de mai sus și faptul că persoanele în cauză nu prezintă nicio explicație cu privire la distanța de trei zile dintre data scrisorii și data trimiterii acesteia prin poștă, Curtea consideră că data de introducere a înscrisurilor este data la care a fost depus pliantul la oficiul poștal, și anume 9 aprilie 2009. Într-o scrisoare din 20 aprilie 2012, reprezentantul reclamanților a solicitat redeschiderea procedurii de investigare a cererilor.

ÎN Â 18. Având în vedere similitudinea cererilor privind faptele și obiecțiunile, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze într-o singură decizie. La cererea de redeschidere a procedurii de investigare a cererilor 19. Reclamanții susțin că cererile menționate anterior au fost transmise prin fax la 6 aprilie 2009. Astfel, acestea ar fi fost introduse în termen de șase luni, care a început să curgă la 7 octombrie 2008, data hotărârilor Curții de Casație.

20. Este adevărat că nici Convenția, nici regulamentul Curții nu prevăd în mod expres o procedură de redeschidere a procedurii de investigare a unei instanțe în temeiul articolelor 28 sau 29 din Convenție (Storck c. Germania (dec.), nr 61603/00, 26 octombrie 2004). Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale în care a fost comisă o eroare vădită în stabilirea împrejurărilor faptice relevante pentru cerințele de admisibilitate sau în aprecierea acestora, Curtea dispune de o putere de a redeschide, în interesul justiției, o cauză declarată inadmisibilă și de a rectifica eroarea pe care o face (a se vedea, printre altele, Gérard Morlet c. Franța, n 16981/90, Decizia Comisiei din 1 iulie 1992, nepublicată, V.S.

și T.H. c. Republica Cehă, n 26347/95, Decizia Comisiei din 10 septembrie 1996, nepublicată, Pedro Garcia Sanchez c. Spania, n 37357/97, Decizia Comisiei din 1 iulie 1998, nepublicată, Sindicatul coproprietarilor din 20bd de la Mer la Dynard c. Franța (dec.), 47339/99, 22 mai 2003, Wortmann c. Germania (dec.), nr. 70929/01, 18 noiembrie 2003 și Ölmez și Ölmez c. Turcia (dec.), nr 39464/98, 5 iulie 2005). 22. Având în vedere jurisprudența menționată anterior, Curtea consideră că trebuie să caute dacă a existat, în speță, o eroare vădită cu privire la data care trebuie reținută ca dată de introducere a actelor prezentate. 23. Această eroare fiind dovedită în lumina datei primirii faxului, Curtea decide redeschiderea procedurii privind examinarea interogărilor.

În ceea ce privește încălcarea articolului 6 din Convenția 24. Reclamanții invocă o încălcare a articolelor 6 și 7 din convenție, precum și a articolului 3 din Protocolul adițional din cauza urmăririi penale diligente împotriva acestora în urma refuzului lor de a participa la organizarea alegerilor federale. În special, aceștia critică lipsa de luare în considerare de către instanțele de neconstituționalitate a alegerilor. 25. Având în vedere formularea obiecțiunilor, Curtea, care este stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei, se va afla pe singurul teren al dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenție).

26. Curtea amintește că o cauză poate fi respinsă în conformitate cu criteriul admisibilității prevăzut la art. 35 alineatul (3) litera (b) din Convenție modificat prin Protocolul nr. 14, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010, și ale căror dispoziții relevante în speță se citesc după cum urmează Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul articolului 34 atunci când consideră: (...) că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită o examinare a cererii pe fond și cu condiția ca, din acest motiv, să nu se respingă nicio cauză care nu a fost examinată în mod corespunzător de o instanță internă.

14, această dispoziție se aplică de la data intrării sale în vigoare tuturor cererilor pendinte în fața Curții, cu excepția celor deja declarate admisibile. Pe de altă parte, aceasta poate fi aplicată din oficiu de către Curte, chiar dacă cererea examinată nu ar fi nici incompatibilă cu dispozițiile Convenției sau ale protocoalelor sale, nici vădit nefondată sau abuzivă (Ionescu c. România (dec.), n 36659/04, §§ 29-30, 1 iunie 2010). 28. (b) articolului 35, Curtea trebuie să verifice dacă reclamantul a suferit un prejudiciu important și, în caz contrar, să controleze dacă oricare dintre cele două clauze de salvgardare nu poate fi aplicată.

29. Noțiunea de prejudiciu important În cazul în care nu se poate stabili o cale de atac împotriva unui stat membru, statul membru în cauză trebuie să se asigure că, în cazul în care un stat membru consideră că un stat membru nu este în măsură să facă acest lucru, statul membru în cauză trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că statul membru în cauză, în cazul în care statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză sau statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză,

statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în statul în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află În iulie 2010,

CEDO 2010 trebuie să țină seama atât de percepția subiectivă a reclamantului, cât și de latura obiectivă a litigiului, făcând trimitere la criterii precum impactul monetar al problemei în litigiu sau la domeniul de aplicare al cauzei pentru reclamant (Ionescu, decizia menționată anterior, § 34). 30. În speță, Curtea constată că reclamanții au fost condamnați fiecare la plata unei amenzi de 50 EUR. 31. Prin urmare, prejudiciul financiar invocat de reclamanți este foarte scăzut. Dincolo de acest aspect, nu există niciun motiv pentru a stabili că condamnarea reclamanților a avut, în circumstanțele din speță, consecințe semnificative asupra situației lor personale (Rinck c. Franța (dec.), nr. 18774/09, 19 octombrie 2010). 32. Prin urmare, Curtea consideră că inculpații nu au suferit un prejudiciu important mai mare decât dreptul lor la un proces echitabil.

33. În ceea ce privește întrebarea dacă respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită să se examineze pe fond, Curtea amintește deja că a considerat deja că respectarea drepturilor omului nu necesită continuarea examinării cererii atunci când, de exemplu, legislația relevantă a fost modificată și că au fost deja soluționate probleme similare în alte cauze din fața acesteia ( Léger c. Franța (radiation) [GC], n 19324/02, § 51, 30 martie 2009). 34. În speță, Curtea constată că dispozițiile vizate de hotărârea Curții Constituționale nr. 73/2003 din 26 mai 2003 privind constituționalitatea circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvoorde și care fac obiectul acestor hotărâri au fost modificate prin Legea din 19 iulie 2012 (punctele 11 și 12). 35. În aceste condiții, având în vedere faptul că cauza nu mai prezintă decât un interes istoric (a se vedea Ionescu, decizia menționată anterior, § 39), Curtea consideră că respectarea drepturilor omului nu impune continuarea examinării acestui aspect.

36. În cele din urmă, în ceea ce privește a treia condiție a noului criteriu de admisibilitate, care impune ca Instanța internă, Curtea constată că acțiunile reclamanților au fost examinate pe fond de instanțele interne și, prin urmare, au avut posibilitatea de a-și ridica mijloacele în cadrul unei dezbateri contradictorii. 37. Întrucât cele trei condiții ale noului criteriu de admisibilitate sunt îndeplinite, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, acest litigiu trebuie declarat inadmisibil în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (b) și cu art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, decide să unească cererile decide redeschiderea procedurii de investigare a hotărârilor Declară cererile inadmisibile.

Stanley Naismith Dragoljub Popović Module Președinte Anexa Cerere N Introduse Data nașterii Locul nașterii Reprezentat de 20007/09 06/04/2009 Peter BOELENS 17/03/1970 Aalst Matthias E. STORME 20019/09 06/04/2009 Kristoff HEMELINCKX 20/10/1973 Gooik Mathias E. STORME 20024/09 06/04/2009 Annick COUCK 10/11/1966 Aalst-Erembodegem Mathias E. STORME 20029/09 06/04/2009 Maeik DE VOS 07/06/1981 Serkamp-Wichelen Matthias E. STORME

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 20007/09 Peter BOELENS contre la Belgique et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 septembre 2012 en une Chambre composée de : Dragoljub Popović, président, Françoise Tulkens, Isabelle Berro-Lefèvre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu la décision finale de la Cour du 20 mars 2012, Vu la demande du 20 avril 2012 tendant à la réouverture de l’examen des requêtes susmentionnées introduites devant la Cour le 6 avril 2009 et déclarées irrecevables le 20 mars 2012, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT

LA PROCEDURE DEVANT LA COUR

16. Par une décision finale sur la recevabilité du 20 mars 2012 prise en vertu de l’article 28 de la Convention, la Cour a déclaré les requêtes irrecevables et les a rejetées en application de l’article 35 § 4. Elle a estimé que les griefs des requérants avaient été soulevés en dehors du délai de six mois prévu par l’article 35 § 1, et s’est exprimée en ces termes : « En l’espèce, la Cour constate que le 14 avril 2009, le Greffe a reçu par voie postale les originaux des formulaires de requête dûment remplis ainsi que les documents pertinents.

La lettre accompagnant les requêtes est datée du 6 avril 2009, mais l’enveloppe contenant tous ces documents porte le cachet postal du 9 avril 2009. Eu égard aux considérations qui précèdent et au fait que les requérants n’apportent aucune explication quant à l’écart de trois jours existant entre la date de la lettre et celle de son envoi par la poste, la Cour considère que la date d’introduction des requêtes est celle de la date à laquelle le pli a été déposé à la poste, à savoir le 9 avril 2009. »