Boelens și alții împotriva Belgiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 20007/09 Peter BOELENS împotriva Belgiei și alte trei cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 20 martie 2012 într-un comitet compus din: Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 9 aprilie 2009, După ce au deliberat, pronunță următoarea decizie: DE FAPT Reclamanții sunt de naționalitate belgiană și sunt reprezentați în fața Curții de către dl E. Storme, avocat la Bruxelles. În mai 2007, reclamanții au fost numiți pentru a ocupa diverse funcții (președinte, administrator sau membru supleant al unui birou de jupuire) în cadrul alegerilor federale din 10 iunie 2007. Prin scrisorile recomandate, reclamanții au răspuns că au refuzat să participe la organizarea alegerilor din cauza neconstituționalității vădite a acestora.

Argumentele lor se bazau pe o hotărâre a Curții a Arbitrajului (devenită Curtea Constituțională mai 2003) nr. 73/2003 din 26 mai 2003 care judecase următoarele: Prin menținerea circumscripția electorală Bruxelles-Hal-Vilvorde, legiuitorul tratează candidații din provincia Brabant flamand diferit de candidații din alte ținuturi poate fi admis faptul că repartizarea în circumscripții electorale efectuată de legea în cauză este menținută pe parcursul perioadei de patru ani prevăzute la art. 65 din Constituție, care se desfășoară la momentul stabilit la art. 105 din Codul electoral. Reclamanții au susținut că acest termen de patru ani a expirat, însă au fost acuzați penal pentru că au fost numiți fără un motiv întemeiat [art. 95 alineatul (5) din Codul electoral].

La 17 septembrie 2007, în ceea ce privește primii trei reclamanți și la 15 octombrie 2007, în ceea ce o privește pe a patra reclamantă, Tribunalul de Primă Instanță din Dendermonde, camera corecțională, a pronunțat patru hotărâri și a considerat, în esență, că problema depășirii termenului de patru ani prevăzut de hotărârea Curții Constituțională era străină prezentei acțiuni, întrucât, în temeiul articolului 48 din Constituție și al articolului 23 din Codul electoral, Parlamentul belgian avea numai dreptul de a se pronunța asupra validității operațiunilor electorale. În ceea ce privește acțiunea publică, Tribunalul a constatat că reclamanții au apărat activ, timp de mai mulți ani, divizarea circumscripției electorale contestate Bruxelles Hal Vilvorde și a considerat că această obiecție de conștiință nu le permitea efectiv să exercite în mod corect funcțiile atribuite.

Tribunalul a considerat această circumstanță ca fiind un motiv valabil și le-a prezentat. La 17 ianuarie 2008, instanța de judecată a lui Gand, camera corecțională, a reformat hotărârile luate și i-a condamnat pe toți reclamanții la o amendă de cincizeci de euro ( Pe baza celor de mai sus, Curtea Constituțională a Uniunii Europene a decis că, în conformitate cu art. 95 alineatul (5) din Codul electoral, Curtea Constituțional a decis să nu ia în considerare termenul limită stabilit prin hotărârea Curții Constituționale la 19 iunie 2007, adică la nouă zile după alegeri, că obligația legală de participare la organizarea alegerilor se referea la obligația internațională de a organiza alegeri, pe care această obligație o deținea, în orice caz, de a lua în considerare competența personală a reclamanților și că aceasta nu constituia un motiv valabil de refuz de participare, în sensul art. 95 alin. (5) din Codul electoral.

La 7 octombrie 2008, Curtea de Casație a respins recursurile reclamanților pe motivul că hotărârile atacate au răspuns argumentelor reclamanților și că au fost respectate toate formalitățile impuse cu greu de nulitate. Dreptul intern relevant Dispoziția aplicabilă figurează în codul electoral: art. 95 alineatul (5) § (5) Orice persoană care s-a referit la desemnarea prevăzută la alineatul precedent fără motive întemeiate sau care va avea din vina sa, imprudența sau neglijența sa compromisă în orice fel misiunea care i-a fost încredințată va fi pedepsită cu o amendă de 50-200 de franci. GRIFS Invocând art. 7 alineatul (1) din Convenție, coroborat cu articolele 1 și 14 din Convenție, reclamanții se plâng de la data arbitrară care rezultă din formularea vagă, în speță a cuvintelor "fără motive întemeiate," utilizată în art. 95 alin. (5) din Codul electoral.

Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng că procurorul public a omis să demonstreze absența unor motive valabile. Invocând articolele 6 și 7 din convenție, precum și art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de faptul că neconstituționalitatea alegerilor, totuși confirmată prin Hotărârea din 26 mai 2003 a Curții Constituționale, nu a fost luată în considerare în mod corespunzător. Constatând că cererile menționate anterior își au originea în aceleași fapte, Curtea apreciază, în circumstanțele cauzei, că ar trebui să li se alăture în aplicarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții susțin în principal o încălcare a articolelor 6 și 7 din convenție în legătură cu condamnarea lor la o amendă pentru că nu au participat la organizarea alegerilor federale.

Cu toate acestea, într-o primă etapă, Curtea trebuie să examineze dacă cererile au fost depuse în termen de șase luni de la decizia internă definitivă, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, așa cum este auzită în conformitate cu principiile dreptului internațional general recunoscute, și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. Orice cerere formulată în temeiul articolelor 33 sau 34 din Convenție trebuie formulată în scris și semnată de reclamant sau de reprezentantul său. La art. 47 alineatul (5) din Regulamentul Curții se citește după cum urmează: În sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, cererea este considerată, în general, depusă la data primei comunicări a reclamantului Õ chiar și pe scurt, cu condiția ca un formular de cerere completat în mod corespunzător să fi fost prezentat în termenele stabilite de Curte.

În cazul în care consideră că este justificată, Curtea poate totuși să decidă să rețină o altă dată. Curtea amintește că regula celor șase luni urmărește să asigure securitatea dreptului și să se asigure că cauzele în litigiu în temeiul convenției sunt examinate într-un termen rezonabil. În plus, regula urmărește, de asemenea, să protejeze autoritățile și alte persoane vizate de incertitudinea în care acestea ar lăsa curgerea prelungită a timpului. În cele din urmă, regula permite asigurarea faptelor cauzei care altfel ar dispărea în timp și ar face practic imposibilă examinarea echitabilă a problemei în litigiu (a se vedea recent, printre altele, Kevuako c. Țările de Jos , dec., n 65938/09 , § 20). În speță, Curtea constată că, la 14 aprilie 2009, formularul a primit prin poștă originalele formularelor de cerere completate în mod corespunzător, precum și documentele relevante.

Scrisoarea care însoțește cererile este datată 6 aprilie 2009, dar învelișul care conține toate aceste documente poartă ștampila poștală din 9 aprilie 2009. Având în vedere considerațiile de mai sus și faptul că persoanele în cauză nu prezintă nicio explicație cu privire la distanța de trei zile dintre data scrisorii și data trimiterii acesteia prin poștă, Curtea consideră că data de introducere a înscrisurilor este data la care a fost depus pliantul la oficiul poștal, și anume 9 aprilie 2009. Întrucât termenul de șase luni a început să curgă la 7 octombrie 2008, Comisia concluzionează că cererile sunt tardive în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție (a se vedea mutatis mutandis Arslan c. Turcia (dec.), nr. 36747/02, 21 noiembrie 2002). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile ; Declară Francoise Elens-Passos Isabelle Berro- Lefevre Grefier Adjunct Președinte ANEXA 20019/09 HEMELINCKX c. Belgia 20024/09 COUCK c. Belgia 20029/09 DE VOS c. Belgia

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 20007/09 Peter BOELENS contre la Belgique et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 mars 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu les requêtes susmentionnées introduites le 9 avril 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont de nationalité belge et sont représentés devant la Cour par M e M. E. Storme, avocat à Bruxelles.

A. Les circonstances de l’espèce En mai 2007, les requérants furent désignés pour occuper des fonctions diverses (président, assesseur ou assesseur suppléant d’un bureau de dépouillement) lors des élections fédérales du 10 juin 2007. Par lettres recommandées, les requérants répondirent qu’ils refusaient de participer à l’organisation des élections en raison de l’inconstitutionnalité manifeste de celles-ci.

Leur argumentation était fondée sur un arrêt de la Cour d’arbitrage (devenue la « Cour constitutionnelle ») n o 73/2003 du 26 mai 2003 qui avait jugé ce qui suit : « En maintenant la circonscription électorale de Bruxelles-Hal-Vilvorde, le législateur traite les candidats de la province du Brabant flamand différemment des candidats des autres provinces » mais qu’« il peut être admis que la répartition en circonscriptions électorales opérée par la loi entreprise soit maintenue pendant le délai de quatre ans prévu par l’article 65 de la Constitution prenant cours au moment déterminé par l’article 105 du code électoral ». Les requérants alléguaient que ce délai de quatre ans était venu à expiration.

Ils furent toutefois poursuivis pénalement pour s’être soustraits à leur désignation sans motif valable (article 95 § 5 du code électoral). Le 17 septembre 2007, en ce qui concerne les trois premiers requérants, et le 15 octobre 2007, en ce qui concerne la quatrième requérante, le tribunal de première instance de Dendermonde, chambre correctionnelle, rendit quatre jugements. Il considéra en substance que la question du dépassement du délai de quatre ans prévu par l’arrêt de la Cour constitutionnelle était étrangère au présent recours puisque, sur la base de l’article 48 de la Constitution et de l’article 231 du code électoral, le Parlement belge était seul habilité à se prononcer sur la validité des opérations électorales.

Concernant l’action publique, le tribunal constata que les requérants avaient activement défendu durant plusieurs années la scission de la circonscription électorale contestée ‑ Bruxelles ‑ Hal ‑ Vilvorde ‑ et jugea que cette objection de conscience ne leur permettait effectivement pas d’exercer correctement les fonctions attribuées. Le tribunal considéra cette circonstance comme une raison valable et les acquitta.

Le 17 janvier 2008, la cour d’appel de Gand, chambre correctionnelle, réforma les jugements entrepris et condamna chacun des requérants à une amende de cinquante euros (« EUR ») aux motifs que le délai fixé par l’arrêt de la Cour constitutionnelle était venu à expiration le 19 juin 2007, soit neuf jours après les élections, que l’obligation légale de participation à l’organisation des élections résultait de l’obligation internationale d’organiser des élections, que cette obligation supplantait en tout cas l’objection de conscience personnelle des requérants et qu’ainsi celle-ci ne constituait pas un motif valable de refus de participation, au sens de l’article 95 § 5 du code électoral. Le 7 octobre 2008, la Cour de cassation rejeta les pourvois des requérants aux motifs que les arrêts attaqués avaient répondu aux arguments des requérants et que toutes les formalités prescrites à peine de nullité avaient été observées.

B. Le droit interne pertinent La disposition applicable figure dans le code électoral : Article 95 § 5 « § 5. Toute personne qui se sera soustraite à la désignation prévue au paragraphe précédent sans motifs valables ou qui aura par sa faute, son imprudence ou sa négligence compromis de quelque manière que ce soit la mission qui lui a été confiée sera punie d’une amende de cinquante à deux cents francs. » GRIEFS Invoquant l’article 7 § 1 de la Convention, combiné avec les articles 6 § 1 et 14 de la Convention, les requérants se plaignent de l’arbitraire résultant de la formulation vague, en l’espèce des mots « sans motifs valables », utilisée dans l’article 95 § 5 du code électoral.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent que le ministère public a omis de prouver l’absence de « motifs valables ». Invoquant les articles 6 et 7 de la Convention ainsi que l’article 3 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent du fait que l’inconstitutionnalité des élections, pourtant confirmée par l’arrêt du 26 mai 2003 de la Cour constitutionnelle, n’a pas été dûment prise en considération. EN DROIT Constatant que les requêtes susmentionnées trouvent leur origine dans les mêmes faits, la Cour estime, dans les circonstances de la cause, qu’il y a lieu de les joindre en application de l’article 42 § 1 de son règlement. Les requérants allèguent principalement une violation des articles 6 et 7 de la Convention en lien avec leur condamnation à une amende pour ne pas avoir participé à l’organisation des élections fédérales.

Dans un premier temps, la Cour doit toutefois examiner si les requêtes ont été introduites dans un délai de six mois à compter de la décision interne définitive, conformément à l’article 35 § 1 de la Convention. L’article 35 § 1 de la Convention se lit comme suit : « 1. La Cour ne peut être saisie qu’après l’épuisement des voies de recours internes, tel qu’il est entendu selon les principes de droit international généralement reconnus, et dans un délai de six mois à partir de la date de la décision interne définitive. » L’article 45 § 1 du Règlement de la Cour se lit comme suit : « 1. Toute requête formulée en vertu des articles 33 ou 34 de la Convention doit être présentée par écrit et signée par le requérant ou son représentant.

» L’article 47 § 5 du Règlement de la Cour se lit comme suit : « 5. Aux fins de l’article 35 § 1 de la Convention, la requête est en règle générale réputée introduite à la date de la première communication du requérant exposant – même sommairement – son objet, à condition qu’un formulaire de requête dûment rempli ait été soumis dans les délais fixés par la Cour. Si elle l’estime justifié, la Cour peut toutefois décider de retenir une autre date. » La Cour rappelle que la règle des six mois vise à assurer la sécurité du droit et à veiller à ce que les affaires litigieuses au regard de la Convention soient examinées dans un délai raisonnable. En outre, la règle vise aussi à protéger les autorités et autres personnes concernées de l’incertitude où les laisserait l’écoulement prolongé du temps.

Enfin, la règle permet de s’assurer des faits de la cause qui autrement, s’estomperaient avec le temps et rendraient quasiment impossible l’examen équitable de la question en litige (voir récemment, parmi d’autres, Kemevuako c. Pays-Bas , déc., n o 65938/09, § 20). En l’espèce, la Cour constate que le 14 avril 2009, le Greffe a reçu par voie postale les originaux des formulaires de requête dûment remplis ainsi que les documents pertinents.

La lettre accompagnant les requêtes est datée du 6 avril 2009, mais l’enveloppe contenant tous ces documents porte le cachet postal du 9 avril 2009. Eu égard aux considérations qui précèdent et au fait que les requérants n’apportent aucune explication quant à l’écart de trois jours existant entre la date de la lettre et celle de son envoi par la poste, la Cour considère que la date d’introduction des requêtes est celle de la date à laquelle le pli a été déposé à la poste, à savoir le 9 avril 2009. Le délai de six mois ayant commencé à courir le 7 octobre 2008, elle conclut que les requêtes sont tardives au sens de l’article 35 § 1 de la Convention et doivent être rejetées, conformément à son article 35 § 4 (voir, mutatis mutandis , Arslan c. Turquie (déc.), n o 36747/02, 21 novembre 2002). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes irrecevables.

Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente ANNEXE 20019/09 HEMELINCKX c. Belgique 20024/09 COUCK c. Belgique 20029/09 DE VOS c. Belgique