SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 20022/09 Gunther Edith Joseph MIGNON împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 iunie 2012 într-o cameră compusă din Dragoljub Popović, președinte, Françoise Tulkens, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos; graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 aprilie 2009, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, recurentul, dl Gunther Edith Joseph Mignon, este un cetățean belgian, născut în 1970 și rezident în Belgia. El este reprezentat în fața Curții de către domnul E. Storme, avocat la Bruxelles.
Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În mai 2007, reclamantul a fost desemnat să ocupe funcția de reprezentant al biroului de vot din Lennik, care face parte din circumscripția electorală Bruxelles-Hal-Vilvorde, în vederea alegerilor federale din 10 iunie 2007. Prin scrisoarea recomandată din 15 mai 2007, reclamantul a răspuns că, din motive de conștiență, refuza să participe la organizarea alegerilor care nu respectă repartizarea țării în regiuni lingvistice prin transmiterea de liste de candidați francofoni și bruxellezi alegătorilor din regiunea lingvistică olandeză. El a subliniat că nu se putea aștepta ca el să participe la alegeri neconstituționale.
Argumentul său a fost întemeiat pe o hotărâre a Curții de Arbitraj (devenită Curtea Constituțională) nr. 73/2003 din 26 mai 2003 care judecase după cum urmează: Prin menținerea circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvorde, legiuitorul tratează candidații din provincia Brabant flamand diferit de candidații din alte ținuturi, dar care pot fi admiși ca distribuția în circumscripții electorale efectuată de legea în cauză să fie menținută pe parcursul perioadei de patru ani în conformitate cu art. 65 din Constituție, care se află în curs la momentul stabilit de art. 105 din Codul electoral. Reclamantul a fost acuzat penal pentru a fi desemnat fără a prezenta motive valabile mai întâi [art. 95 alineatul (5) din Codul electoral].
Acesta susținea în fața instanțelor interne că termenul de patru ani menționat prin hotărârea Curții Constituționale din 26 mai 2003 și de autorizare a menținerii temporare a circumscripției electorale Bruxelles-Hal-Vilvorde a expirat înainte de alegerile federale din 10 iunie 2007. La 28 februarie 2008, Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, camera corecțională, a constatat că termenul stabilit prin hotărârea Curții Constituționale a început la 19 iunie 2003 și a expirat la patru ani după 19 iunie 2007, adică nouă zile după alegerile federale din 10 iunie 2007. În ceea ce privește existența unui motiv valabil în sensul articolului 95 alineatul (5) din Codul electoral, Tribunalul a considerat că nu putea fi admis în mod rezonabil că voința pârâtului a fost în vreun fel absentă, că inculpatul a fost influențat de o forță irezistibilă sau că pârâtul a fost într-o situație de urgență.
În plus, nu a fost rolul pârâtului să se pronunțe asupra validității alegerilor sau a conformității lor cu Constituția (art. 231 din Codul electoral). [...] După ce alegerile au avut loc, pârâtul trebuia să utilizeze acțiunile introduse de lege în acest scop astfel încât convingerea subiectivă a reclamantului nu putea fi acceptată ca motiv valabil În sensul articolului 95 alineatul (5) din Codul electoral.
Prin urmare, instanța l-a condamnat pe reclamant la 75 de euro d … La data de 6 ianuarie 2009, Curtea de Casație a decis și a constatat, în ceea ce privește existența motivului valabil, următoarele: Motivele valabile în sensul [art. 95 alineatul (5) din Codul electoral] sunt toate cauzele de justificare recunoscute de lege sau de drept, cum ar fi statul de urgență, forța majoră, constrângerea sau eroarea invincibilă care fac ca exercitarea funcției de asezonare sau de asezonare să fie absolut imposibilă pentru persoana în cauză 11. Or, potrivit Curții de Casație, instanța de recurs nu a constatat că există o cauză de justificare care face imposibilă desemnarea contestată de către reclamant.
L continuarea infracțiunilor și infracțiunilor prevăzute de Codul electoral a fost prevăzută după șase luni de la data comiterii acestora (art. 204 din Codul electoral), a constatat prescrierea acțiunii publice și a considerat că a fost în interesul societății să nu judece faptele prescrise. Dreptul intern relevant 13. Dispozițiile aplicabile figurează în Codul electoral art. 95 alineatul (5). Orice persoană care s-a retras de la desemnarea prevăzută la alineatul anterior fără motive întemeiate sau care va avea din vina sa, imprudență sau neglijență compromisă în orice fel misiunea care i-a fost încredințată va fi pedepsită cu o amendă de 50-200 de franci.art. 204 Continuarea infracțiunilor și infracțiunilor prevăzute de prezentul Cod și acțiune civilă vor fi prevăzute după șase luni de la data comiterii infracțiunilor și a infracțiunilor.
GRIEFS 14. Invocând art. 7 alin. fără motive întemeiate, utilizate în art. 95 alineatul (5) din Codul electoral. 15. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că procurorul public a omis să demonstreze absența unor motive valabile 16. Invocând articolele 6 și 7 din Convenție, coroborate cu art. 3 din Protocolul adițional la Convenție; reclamantul se plânge de faptul că neconstituționalitatea alegerilor, deși confirmată prin hotărârea din 26 mai 2003 a Curții Constituționale, nu a fost luată în considerare în mod corespunzător. Recurentul invocă o încălcare a articolelor 6, 7 și 14 din convenție, precum și a articolului 3 din Protocolul adițional din cauza urmăririi penale diligente împotriva sa ca urmare a refuzului său de a participa la organizarea alegerilor federale.
În special, acesta critică lipsa de luare în considerare de către instanțele de neconstituționalitate a alegerilor 18. Având în vedere formularea obiecțiunilor, Curtea, amanta calificării juridice a faptelor cauzei, se va plasa pe singurul teren al dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenție). 19. Cu toate acestea, într-o primă etapă, Curtea trebuie să examineze dacă reclamantul se mai poate pretinde încă victimă, în conformitate cu art. 34 din Convenție, care se citește după cum urmează: Curtea poate fi sesizată de orice persoană fizică, de orice organizație guvernamentală sau de orice grup de particulari care se declară victima unei încălcări de către una dintre părțile înalte contractante a drepturilor recunoscute în convenție sau în protocoalele sale.
Înalții părți contractante se angajează să nu mai facă acest drept prin nicio măsură la exercitarea eficientă a acestui drept. 20. Curtea constată că urmărirea penală în cauză a fost închisă prin hotărârea Tribunalului din 23 septembrie 2009 din cauza depășirii termenului de prescripție prevăzut la art. 204 din Codul electoral. Curtea consideră că o persoană nu mai poate pretinde că este victimă a unei încălcări a dreptului său la un proces echitabil protejat prin art. 6 din Convenție, care, în opinia sa, a avut loc în cursul unei proceduri în care aceaceasta a fost efectuată sau întreruptă (X. c. Regatul Unit, nr. 8083/77, Decizia Comisiei din 13 martie 1980, și E 31312/96, Decizia Comisiei din 21 octombrie 1998). 22. Curtea constată că procedura împotriva reclamantului a fost adoptată ca urmare a prescrierii acțiunii publice.
Astfel, reclamantul nu este afectat mai mult de viciile de procedură pe care se plânge în fața Curții. 23. În consecință, potrivit Curții, în cazul de față reclamantul nu poate pretinde că este victima unei încălcări a dreptului său la un proces echitabil și că cererea trebuie considerată incompatibilă cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) (a se vedea Bouriau c. Franța, nr 39523/98, Decizia Comisiei din 9 septembrie 1998 și Contarino c. Italia (dec.), nr. 46383/99, 24 octombrie 2000). Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte
DÉCISION Requête n o 20022/09 Gunther Edith Joseph MIGNON contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 juin 2012 en une chambre composée de : Dragoljub Popović, président, Françoise Tulkens, Isabelle Berro-Lefèvre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 6 avril 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
1.Le requérant, M. Gunther Edith Joseph Mignon, est un ressortissant belge, né en 1970 et résidant en Belgique. Il est représenté devant la Cour par M e M. E. Storme, avocat à Bruxelles. A. Les circonstances de l’espèce
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.En mai 2007, le requérant fut désigné pour occuper la fonction d’assesseur du bureau de vote de Lennik, commune faisant partie de la circonscription électorale Bruxelles-Hal-Vilvorde, en vue des élections fédérales du 10 juin 2007.
4.Par lettre recommandée du 15 mai 2007, le requérant répondit que pour des raisons de conscience il refusait de participer à l’organisation de toute élection ne respectant pas la répartition du pays en régions linguistiques en soumettant des listes de candidats francophones et bruxellois à des électeurs de la région linguistique de langue néerlandaise. Il souligna qu’on ne pouvait attendre de lui de participer à des élections inconstitutionnelles. Son argumentation était fondée sur un arrêt de la Cour d’arbitrage (devenue la Cour constitutionnelle) n o 73/2003 du 26 mai 2003 qui avait jugé comme suit : « En maintenant la circonscription électorale de Bruxelles-Hal-Vilvorde, le législateur traite les candidats de la province du Brabant flamand différemment des candidats des autres provinces » mais qu’« il peut être admis que la répartition en circonscriptions électorales opérée par la loi entreprise soit maintenue pendant le délai de quatre ans prévu par l’article 65 de la Constitution prenant cours au moment déterminé par l’article 105 du code électoral. »
5.Le requérant fut poursuivi pénalement pour s’être soustrait à sa désignation sans présenter de « motifs valables » (article 95 § 5 du code électoral).
6.Il alléguait devant les juridictions internes que le délai de quatre ans mentionné par l’arrêt de la Cour constitutionnelle du 26 mai 2003 et autorisant le maintien temporaire de la circonscription électorale Bruxelles-Hal-Vilvorde était venu à expiration avant les élections fédérales du 10 juin 2007.
7.Le 28 février 2008, le tribunal de première instance de Bruxelles, chambre correctionnelle, constata que le délai fixé par l’arrêt de la Cour constitutionnelle avait débuté le 19 juin 2003 et était venu à expiration quatre ans plus tard le 19 juin 2007, soit neuf jours après les élections fédérales du 10 juin 2007. Concernant l’existence d’un motif valable au sens de l’article 95 § 5 du code électoral, le tribunal releva ce qui suit : « Il ne [pouvait] raisonnablement être admis que la volonté du prévenu ait été d’une quelconque manière absente, que le prévenu ait été influencé par une force irrésistible ou que le prévenu ait été dans une situation d’urgence. De plus, ce n’était pas le rôle du prévenu de se prononcer sur la validité des élections ou leur conformité avec la Constitution (article 231 du code électoral). [...] Le prévenu [...] devait, après que les élections avaient eu lieu, utiliser les recours mis en place par la loi à cet effet ».
8.Ainsi, la conviction subjective du requérant ne pouvait être acceptée comme « motif valable » au sens de l’article 95 § 5 du code électoral. Par conséquent, le tribunal condamna le requérant à 75 euros d’amende, augmentée des décimes additionnels.
9.Le 20 mai 2008, la cour d’appel de Bruxelles, chambre correctionnelle, réforma le jugement entrepris. Elle annula l’amende, considérant que le requérant avait fait part de « motifs valables » en envoyant la lettre recommandée en date du 15 mai 2007, et l’acquitta.
10.Le 6 janvier 2009, la Cour de cassation cassa l’arrêt et constata, concernant l’existence des « motifs valables », ce qui suit : « Les motifs valables au sens de [l’article 95 § 5 du code électoral] sont toutes les causes de justification reconnues par la loi ou le droit, telles l’état d’urgence, la force majeure, la contrainte ou l’erreur invincible qui rendent l’exercice de la fonction d’assesseur ou d’assesseur suppléant absolument impossible pour la personne concernée ».
11.Or, selon la Cour de cassation, la cour d’appel n’avait pas constaté l’existence d’une cause de justification rendant impossible la désignation contestée par le requérant. L’arrêt fut donc cassé et la cause renvoyée devant la cour d’appel d’Anvers.
12.Le 23 septembre 2009, la cour d’appel d’Anvers nota que la poursuite des crimes et délits prévus par le code électoral était prescrite après six mois révolus à partir du jour où ils avaient été commis (article 204 du code électoral), constata la prescription de l’action publique et considéra qu’il était dans l’intérêt de la société de ne pas juger des faits prescrits. B. Le droit interne pertinent
13.Les dispositions applicables figurent dans le code électoral : Article 95 § 5 « § 5. Toute personne qui se sera soustraite à la désignation prévue au paragraphe précédent sans motifs valables ou qui aura par sa faute, son imprudence ou sa négligence compromis de quelque manière que ce soit la mission qui lui a été confiée sera punie d’une amende de cinquante à deux cents francs. » Article 204 « La poursuite des crimes et délits prévus par le présent Code et l’action civile seront prescrites après six mois révolus à partir du jour où les crimes et délits ont été commis. » GRIEFS
14.Invoquant l’article 7 § 1 de la Convention, combiné avec les articles 6 § 1 et 14 de la Convention, le requérant se plaint de l’arbitraire résultant de la formulation vague, en l’espèce des mots « sans motifs valables », utilisée dans l’article 95 § 5 du code électoral.
15.Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint que le ministère public a omis de prouver l’absence de « motifs valables ».
16.Invoquant les articles 6 et 7 de la Convention, en liaison avec l’article 3 du Protocole additionnel à la Convention, le requérant se plaint du fait que l’inconstitutionnalité des élections, pourtant confirmée par l’arrêt du 26 mai 2003 de la Cour constitutionnelle, n’a pas été dûment prise en considération. EN DROIT
17.Le requérant allègue une violation des articles 6, 7 et 14 de la Convention ainsi que de l’article 3 du Protocole additionnel en raison des poursuites pénales diligentées contre lui à la suite de son refus de participer à l’organisation des élections fédérales. Plus particulièrement, il critique l’absence de prise en considération par les juridictions de l’inconstitutionnalité des élections.
18.Eu égard à la formulation des griefs, la Cour, maîtresse de la qualification juridique des faits de la cause, se placera sur le seul terrain du droit à un procès équitable (article 6 de la Convention).
19.Dans un premier temps, la Cour doit toutefois examiner si le requérant peut encore se prétendre victime, conformément à l’article 34 de la Convention qui se lit comme suit : « La Cour peut être saisie d’une requête par toute personne physique, toute organisation non gouvernementale ou tout groupe de particuliers qui se prétend victime d’une violation par l’une des Hautes Parties contractantes des droits reconnus dans la Convention ou ses Protocoles. Les Hautes Parties contractantes s’engagent à n’entraver par aucune mesure l’exercice efficace de ce droit. »
20.La Cour constate que les poursuites pénales mises en cause furent clôturées par l’arrêt de la cour d’appel d’Anvers du 23 septembre 2009 en raison du dépassement du délai de prescription prévu par l’article 204 du code électoral.
21.La Cour considère qu’une personne ne peut plus se prétendre victime d’une violation de son droit à un procès équitable protégé par l’article 6 de la Convention qui, selon elle, eut lieu pendant une procédure où celle-ci fut acquittée ou qui fut interrompue ( X. c. le Royaume-Uni , n o 8083/77, décision de la Commission du 13 mars 1980, et Eğinlioğlu c. Turquie , n o 31312/96, décision de la Commission du 21 octobre 1998).
22.La Cour note que la procédure à l’encontre du requérant fut arrêtée en raison de la prescription de l’action publique. Le requérant n’est donc plus affecté par les vices de procédure dont il se plaint devant la Cour.
23.Il s’ensuit, selon la Cour, que dans le cas présent le requérant ne peut se prétendre victime d’une violation de son droit à un procès équitable et que la requête doit être considérée comme incompatible ratione personae avec les dispositions de la Convention, au sens de l’article 35 § 3 a) (voir Bouriau c. France , n o 39523/98, décision de la Commission du 9 septembre 1998, et Contarino c. Italie (déc.), n o 46383/99, 24 octobre 2000). Par ces motifs, la Cour, à la majorité, Déclare la requête irrecevable. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président