CtEDO 06.09.2011 Auto

N.I. c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
06.09.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
N.I. c. BELGIQUE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 51599/08 prezentată de N.I. împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 septembrie 2011 într-o cameră compusă din Danutė Jočienė, președinte, Françoise Tulkens, Dragoljub Popović, Giorgio Malinverni, András Sajó, Ișul Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Françoise Elens-Passos, greffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 29 octombrie 2008, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant, Având în vedere observațiile prezentate de părțile terțe, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl N.I., este un resortisant afgan. Președintele care acționează în funcție de secțiunea căreia i-a fost atribuită cauza, a acceptat cererea sa de nedivulgare a identității sale [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. La 27 noiembrie 2009 și 2 februarie 2010, președintele a fost reprezentat de agentul său, dl Tysebaert, consilier general, serviciu public federal de justiție. La 27 noiembrie 2009 și la 2 februarie 2010, președintele funcționând în funcție de secțiunea căreia i-a fost atribuită cauza, a acordat guvernului britanic și Centrului de consultanță privind drepturile persoanelor ( Aria Centre ) și Amnesty International la autorizarea de a se implica în calitate de părți terțe în procedură. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În februarie 2008, reclamantul a părăsit Afganistanul cu ajutorul unor trecători și a tranzitat Iranul, Turcia, Grecia și Italia pentru a ajunge în Belgia la 24 martie 2008. La 25 martie 2008, acesta a depus o cerere de azil la Oficiul Străinilor ( S-a arătat că amprentele digitale au fost prelevate în Grecia la 8 februarie 2008, dar că nu a depus nici o cerere de azil. În timpul interviului său a lucrat în calitate de tâmplar timp de doi ani în timpul regimului taliban, precum și pentru două companii din cadrul Ministerului Apărării afgane. În cadrul funcțiilor sale, a primit în repetate rânduri amenințări din partea talibanilor, deoarece și-a exprimat dezaprobarea de a lucra pentru regimul taliban. În 2008, autoritățile belgiene au făcut o cerere de preluare a cererii de azil autorităților elene în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (l La 12 septembrie 2008, la 12 septembrie 2008, la 12 septembrie 2008, la Luxemburg a luat o decizie de refuzare a șederii și a eliberat un ordin de părăsire a teritoriului belgian. La 17 septembrie 2008, la 17 septembrie 2008, reclamantul a depus o cerere de suspendare de urgență a ordinului de părăsire a teritoriului în fața Consiliului de soluționare a litigiilor străinilor ( A invocat articolele 2 și 3 din Convenție și a fost respinsă printr-o hotărâre din 18 septembrie 2008 pe motiv că urgența nu a fost demonstrată. La 28 septembrie 2008, reclamantul a introdus o acțiune în casarea hotărârii CCE în fața Consiliului de Stat. La 29 octombrie 2008, reclamantul a înaintat Curții o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, în vederea obținerii suspendării expulzării sale către Grecia. În aceeași zi, Curtea a decis că a fost de dorit să nu-l deporteze pe reclamant în Grecia înainte de 22 decembrie 2008 și, în așteptarea rezultatului acțiunii în fața Consiliului de Stat la 19 decembrie 2008, măsura a fost prelungită până la sfârșitul procedurii în fața Consiliului de Stat. La 5 noiembrie 2009, aceaceasta a fost prelungită pe durata procedurii în fața Curții. La 8 decembrie 2009, Consiliul de Stat a declarat recursul în casarea reclamantului inadmisibil pe motiv că reclamantul nu a demonstrat că condițiile de admisibilitate sunt disproporționate sau că acestea fac imposibilă accesul la o instanță. GRIEF Invocând articolele 2 și 3 din convenție, reclamantul susține că, în caz de expulzare către Grecia, riscă să fie trimis înapoi în Afganistan, unde pretinde că se teme pentru viața și libertatea sa, fără a examina temeinicia temerilor sale. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că expulzarea sa către Grecia implică un risc de tratament care contravine acestei dispoziții, ținând cont de condițiile de primire a reclamanților de azil din această țară, în special în centrele de detenție. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de o acțiune efectivă în fața CCE pentru a-și exprima obiecțiile întemeiate pe articolele 2 și 3 din Convenție. În orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că litigiul a fost soluționat. (...) Pentru a stabili dacă este necesar să se aplice această dispoziție în speță, Curtea trebuie să răspundă succesiv la două întrebări : în primul rând, dacă circumstanțele care au fost direct incriminate de reclamant continuă să existe și în al doilea rând dacă efectele unei posibile încălcări a Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost readuse (El Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos (radiație) [GC], n 25525/03, § 30, 20 decembrie 2007 și Lame c. Regatul Unit (dec., radiații); 30739/08, 11 mai 2010). Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă refuzul de a lua în considerare cererea de azil adresată de la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , în care au fost examinate de Curte obiecțiuni similare celor invocate de reclamant. În această hotărâre, Curtea a concluzionat în ceea ce privește Belgia cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție pe motiv că, prin retrimiterea reclamantului în Grecia, autoritățile belgiene au fost expuse unor riscuri care rezultă din eșecul procedurii de azil în acest stat (§ 344-359) și din condițiile de detenție și de existență în acest stat contrar acestui articol (§ 362-368). Curtea a concluzionat, de asemenea, încălcarea de către Belgia a articolului din Convenția combinată cu art. 3 pe motiv că reclamantul nu a avut acces la o cale de atac eficientă împotriva ordinului de expulzare (§ 385-397). În plus, aceasta a decis că Într-o scrisoare din 9 martie 2011, Curtea a întrebat guvernul belgian ce consecințe practice intenționa să tragă din hotărârea M.S.S. citat anterior în ceea ce privește prezenta cauză. Într-o scrisoare din 6 aprilie 2011, guvernul a informat Curtea că autoritățile belgiene au preluat prelucrarea cererii de azil a reclamantului. Într-o scrisoare din 26 aprilie 2011, reclamantul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a-și menține cererea, în special pentru a obține repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Curtea constată că autoritățile belgiene și-au asumat angajamentul de a examina ele însele cererea de azil a reclamantului. În practică, acesta din urmă nu va fi trimis înapoi în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin. Curtea consideră că, în acest fel, obiecțiunile reclamantului au fost retrimise într-un mod adecvat și suficient. În concluzie, Curtea consideră că cele două condiții care permit aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție sunt îndeplinite. În prezent, litigiul dintre reclamant și guvernul pârât poate fi considerat ca fiind soluționat. În plus, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n În cele din urmă, Curtea consideră că este important să se sublinieze că: în aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Convenție, Curtea poate decide reinscrierea la rolul unei instanțe în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest lucru. În plus, Comisia reamintește că reclamantul va avea posibilitatea, dacă este cazul, de a introduce o nouă cerere în fața Curții, inclusiv posibilitatea de a solicita măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură. Recurentul solicită 20 040 EUR (EUR) pentru repararea prejudiciului său moral. Curtea reamintește că art. 41 din Convenție nu îi permite să acorde o satisfacție echitabilă părții În acest caz, nu a încălcat Convenția sau Protocoale. În consecință, nu se poate da nici un răspuns la cerere. În ceea ce privește aplicarea art. 43 alin. (4) din Regulamentul Curții, art. 43 alin. (4) din Regulamentul Curții este astfel formulat atunci când o cerere a fost retrasă din rol, cheltuielile sunt lăsate la latitudinea Curții. (...) În revendicările sale în temeiul articolului 41 din convenție, reclamantul solicită rambursarea cheltuielilor generate pentru apărarea sa în fața instanțelor belgiene și în fața Curții. L 114 50 EUR calculate pe baza unui tarif orar de 75 EUR. 11 639 50 EUR sunt solicitate pentru procedura în fața instanțelor belgiene și 5 475 EUR pentru procedura în fața Curții împotriva Belgiei. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere. Acesta arată că reclamantul avea dreptul la asistență juridică gratuită și la asistență judiciară pentru cheltuielile de judecată. Prin urmare, acesta nu ar trebui să fi angajat niciun fel de cheltuieli. Avocatul său poate obține despăgubiri pentru cheltuielile suportate în fața instanțelor belgiene și în fața Curții, în conformitate cu dispozițiile privind ajutorul juridic care figurează în Codul judiciar. Avocatul reclamantului confirmă că a fost numit avocat din oficiu de către statul belgian, dar numai pentru apărarea reclamantului în fața Consiliului de judecată al străinilor. Pentru celelalte proceduri, acesta a convenit cu reclamantul că acesta va efectua o rambursare în temeiul tarifului orar menționat anterior în ipoteza în care a obținut câștig de cauză în fața Curții. Curtea amintește că principiile generale care reglementează rambursarea cheltuielilor în temeiul articolului 43 alineatul (4) din regulament sunt, în esență, identice cu cele aplicate în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea Pisano c. Italia [GC] (radiație), nr. 36732/97, §§ 53-54, 24 octombrie 2002, El Majjaoui și Stichting Touba Moskee, citată anterior, § 39-40). Cu alte cuvinte, cheltuielile și cheltuielile de judecată nu pot fi rambursate în temeiul articolului 41 din convenție decât în cazul în care este stabilit că au fost efectiv expuse, că au fost conforme cu o necesitate și că sunt rezonabile în ceea ce privește rata lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată sau presupusă (a se vedea, printre altele, Sanoma Uitgevers B.V. c. Țările de Jos [GC], n 38224/03, § 109, 14 septembrie 2010). Curtea examinează în primul rând cheltuielile și cheltuielile aferente procedurilor în fața instanțelor belgiene. Ea constată că documentele depuse nu îi permit să determine exact în ce măsură cheltuielile legate de acuzațiile de încălcare a articolului 3 din convenție au sau ar putea fi acoperite de ajutorul juridic. Din cauza acestei lipse de claritate (a se vedea, mutatis mutandis Musiałc. Polonia [GC], n 24557/94, § 61, CEDH 1999-II, M.S.S. c. Belgia și Grecia [GC], citată anterior, § 419), Curtea respinge aceste pretenii. Examinând apoi cheltuielile și onorariile aferente procedurii în fața acesteia, Curtea constată că avocatul reclamantului este același cu cel din cauza M.S.S. și că argumentele prezentate de acest avocat sunt similare în ambele cauze. Ea amintește că, în cauza M.S.S. guvernul belgian a fost obligat să ramburseze cheltuielile și cheltuielile de judecată în cadrul procedurii în fața Curții în valoare de 6 075 EUR (§ 415-420). , Curtea nu poate judeca stabilit că reclamantul a expus efectiv cheltuielile pe care le revendică rambursarea Õil a convenit cu reprezentantul său o rambursare în ipoteza în care a obținut câștig de cauză, ceea ce nu este cazul în speță. În aceste condiții, Curtea consideră că este necesar să se respingă cererea de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide, de a ridica măsura provizorie decisă să respingă cererea pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decise să elimine cererea de rol. Françoise Elens-Passos Danutė Jočienė Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-09-06
0,96
GHARIBZADEH ET AUTRES c. BELGIQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 7295/09 présentée par Zikria GHARIBZADEH et autres contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 septembre 2011 en une chambre composée de : Danutė Jočien
CtEDO 2011-09-20
0,96
S.A. ET H.A. c. BELGIQUE ET GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 47364/09 présentée par S.A. and H.A. contre la Belgique et la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 septembre 2011 en une chambre composée de : Danutė Jočienė
CtEDO 2011-09-20
0,96
A.c. c. BELGIQUE ET GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22823/09 présentée par A.C. contre la Belgique et la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 septembre 2011 en une chambre composée de : Danutė Jočienė, préside
CtEDO 2011-09-20
0,95
I.B. c. BELGIQUE ET GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 62772/09 présentée par I.B. contre la Belgique et la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 septembre 2011 en une chambre composée de : Danutė Jočienė, préside
CtEDO 2011-09-20
0,95
ZALMAY c. BELGIQUE ET GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 65534/09 présentée par Ajmal ZALMAY contre la Belgique et la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 septembre 2011 en une chambre composée de : Danutė Jočienė,
Sursă