CtEDO 27.11.2017 AI

VERZIN ET AUTRES c. BELGIQUE et 3 autres affaires

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
27.11.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VERZIN ET AUTRES c. BELGIQUE et 3 autres affaires (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicată pe 27 noiembrie 2017

Cerere nr. 77940/14

Georges VERZIN și alții împotriva Belgiei

și 3 alte cereri

(a se vedea lista în anexă)

Reclamanții sunt toți candidații sau partidele politice care au participat la alegerile legislative federale și regionale din 25 mai 2014, în cursul cărora aceștia susțin că au avut loc un anumit număr de nereguli. Lista completă a părților reclamante se află în anexă.

A.

Circumstanțele fiecărei cauze

Faptele, așa cum au fost expuse de reclamante, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Cauza nr. 77940/14, introdusă pe 9 decembrie 2014

Reclamanții sunt D. Georges Verzin, născut pe 2 martie 1949, D. Yvan de Beauffort născut pe 10 mai 1975, și D. Saït Köse născut pe 3 ianuarie 1969. Toți trei locuiesc la Bruxelles. Sunt reprezentați în fața Curții de D-na J. Bourtembourg.

Ei s-au prezentat ca și candidați pentru alegerea deputaților parlamentului regiunii Bruxelles-Capitală (în continuare, „parlamentul bruxellois") din 25 mai 2014 în circumscripția electorală Schaerbeek. Primii doi reclamante s-au prezentat pe lista Mișcării Reformatoare (MR), al treilea pe lista Federaliștilor Democrați Francofoni (FDF).

În circumscripția electorală Bruxelles-Capitală, totalitatea alegătorilor folosesc votul electronic organizat conform legii care organizează votul automatizat din 11 aprilie 1994. În cantonul electoral Schaerbeek, se utilizează sistemul de vot automatizat fără dovezi pe hârtie.

a)

Numărarea voturilor și rezultatele

Potrivit reclamanților, pe 25 mai 2014, au apărut mai multe probleme în cursul operației de importare a voturilor exprimate prin cale electronică în anumite cantonuri electorale, inclusiv în cel al Schaerbeek. La totalizarea rezultatelor, s-a constatat că doar anumite dischete erau citibile de software-ul de totalizare pus la dispoziție de compania privată S., desemnată de Serviciul Public Federal al Interiorului (în continuare, „SPF Interior") pentru gestionarea alegerilor. Celelalte dischete au fost respinse din cauza inconsecvențelor între diferitele tipuri de voturi pentru anumite liste.

Continuarea operațiilor de totalizare în birourile de canton în cauză s-a dovedit imposibilă, iar totalizarea a continuat de la distanță din sediile SPF Interior cu ajutorul unei echipe de informaticieni din compania S.

Astfel, reclamanții explică că anumite voturi nu ar fi fost corect înregistrate pe cardurile magnetice ale alegătorilor din cauza unei deficiențe în software-ul de vot. Se pare că software-ul nu ar fi luat în considerare votul alegătorilor care și-au schimbat părerea în cursul votării.

Pe 26 mai 2014, noi software-uri au fost dezvoltate de compania S., la cererea SPF Interior, pentru a identifica și remedia disfuncțiunile. Aceste software-uri au fost utilizate pentru a stabili tabele rectificative care determină numărul de voturi nevalide identificate în mai mult de o mie de birou de vot.

A doua zi, procentajul voturilor pierdute a fost estimat la 0,06%, potrivit calculelor companiei S. SPF Interior a considerat că numărul de voturi nevalide era insuficient pentru a avea un impact asupra scrutinului. Cu toate acestea, potrivit reclamanților, numărul de voturi care nu au fost luate în considerare era susceptibil de a modifica repartizarea locurilor între liste și de a permite alegerea lor.

Pe 27 mai 2014, biroul principal al cantonului Schaerbeek a refuzat să semneze procesul-verbal conținând rezultatele. Într-o anexă la acest proces-verbal, membrii biroului au explicat că în cursul operațiilor de totalizare a voturilor din cantonul Schaerbeek, s-au confruntat, de la început, cu dificultăți tehnice care au împiedicat numărarea corectă a voturilor. Software-ul de totalizare a voturilor a afișat un mesaj de eroare pentru 11 din 15 dischete conținând voturile. De asemenea, în biroul de vot nr. 12, ecranul mașinii președintelui nu afișa nicio informație. Biroul principal a subliniat că, în gestionarea crizei, a fost în imposibilitate materială de a examina regularitatea „adaptărilor eventual aduse" la software-ul oficial de către SPF Interior, asistat de informaticienii companiei S., cu scopul de a face programul de numărare operațional. Biroul a concluzionat că nu dispunea de niciun mijloc de control și că nu putea confirma că nu rămâneau îndoieli cu privire la exactitatea cifrelor numărătoare.

Pe 29 mai 2014, biroul regional Bruxelles a întocmit un proces-verbal privind numărarea generală a voturilor. A observat că, din cauza numeroaselor intervenții tehnice ale terților, exercita doar un control foarte marginal asupra fiabilității rezultatelor.

La sfârșitul scrutinului, reclamanții au primit respectiv 1.524, 2.470 și 1.126 de voturi. Niciun dintre ei nu a fost ales.

b)

Reclamația reclamanților

Pe 4 iunie 2014, reclamanții au depus fiecare o reclamație la parlamentul bruxellois în virtutea art. 22 din legea specială din 12 ianuarie 1989 privind instituțiile bruxelloase (în continuare, „LSIB"). Și-au exprimat suspiciunile cu privire la fiabilitatea rezultatelor, în special cele care îi privesc pe ei, în lumina neregulilor și disfuncțiunilor constatate. Au cerut deci parlamentului bruxellois să constate iregularitatea operațiilor de desfacere și, în consecință, să nu valideze puterile parlamentului prin anularea alegerilor.

În plus, D. Köse a cerut să fie audiat de parlament la examinarea reclamației sale. D. Verzin și D. de Beauffort s-au referit la art. 3 din Protocolul nr. 1 pentru a invoca dreptul lor la un recurs juridic efectiv împotriva rezultatului alegerilor. Potrivit lor, această dispoziție s-ar opune faptului că voturile exprimat în mod regulat nu sunt luate în considerare, precum și unui desfacere a scrutinului în condiții care nu asigură sinceritatea sa. Au cerut, de asemenea, ca garantiile fundamentale inerente exercitării funcției jurisdicționale să fie respectate, și anume accesul la dosarul alegerilor, o procedură contradictoriu, posibilitatea de a fi audiat, ținerea unei ședințe și obținerea unei hotărâri motivate.

Pe 5 iunie 2014, SPF Interior a ajuns la concluzia, prin intermediul unor noi cifre obținute, privind absența impactului asupra repartizării locurilor între liste.

Pe 6 iunie 2014, D. Verzin și D. de Beauffort au fost invitați să consulte documentele referitoare la alegeri înainte de ținerea ședinței comisiei încărcate cu examinarea valabilității operațiilor electorale.

Pe 9 iunie 2014, colegiul de experți a întocmit un raport de 80 de pagini privind desfășurarea alegerilor, constatările și controlul efectuat înainte, în timpul și după alegeri. Colegiul de experți a constatat, în special, că, ca urmare a ceea ce a fost numit „bug-ul alegerilor din 2014", compania S. și SPF Interior au trebuit să improvizeze proceduri pentru a detecta și a încerca să remedieze numeroasele probleme de totalizare care s-au manifestat. Aceste proceduri nu erau prevăzute de legislație. De asemenea, din explicațiile primite și din controlele efectuate, a reieșit că 2.250 de voturi au fost pierdute și în locul lor, 2.250 de voturi au fost contabilizate incorect; unele corecții aduse la semnarea proceselor-verbale de circumscripție erau inexacte; pe 9 iunie 2014, anumite rezultate disponibile pe site-ul SPF Interior erau încă incorecte pentru cifrele electorale ale listelor. În concluzie, colegiul a estimat că nu era exclus că fără bug, rezultatele alegerilor ar fi fost diferite pentru parlamentul bruxellois.

La ședința sa plenară de deschidere din 10 iunie 2014, parlamentul bruxellois a declarat reclamația reclamanților recevabilă dar neîntemeiată, considerând că incidentele tehnice care au condus la anularea unui număr limitat de voturi nu au avut niciun impact asupra repartizării locurilor între liste sau asupra ordinii aleșilor în ceea ce îi privește pe reclamante, și că, prin urmare, nu erau de natură să invalideze operațiile electorale. Această hotărâre a fost luată cu 52 de voturi împotrivă 9, și 28 de abțineri.

c)

Cererea urgentă a D. Köse

Între timp, pe 5 iunie 2014, D. Köse a introdus o cerere urgentă în fața președintelui tribunalului de primă instanță francofon din Bruxelles. A cerut ca un expert extern SPF Interior să fie desemnat pentru a întocmi un raport privind „anomaliile" și „inconsecvențele" care au afectat alegerile din 25 mai 2014, precum și privind toate neregulile care ar fi putut decurge din acestea. De asemenea, a cerut președintelui tribunalului de primă instanță să ordone parlamentului bruxellois să se suspende din judecata verificării puterilor și validării operațiilor electorale în așteptarea comunicării raportului menționat.

Printr-o hotărâre din 10 iunie 2014, președintele tribunalului s-a declarat lipsa de competență pentru a cunoaște de cererile formulate de D. Köse.

2.

Cauza nr. 78512/14, introdusă pe 15 decembrie 2014

Primul reclamant este D. Michael Verbauwhede, cetățean belgian născut în 1985 și rezidind la Saint-Gilles. A doua parte reclamantă este Partidul Muncii din Belgia (în continuare, „PTB"). Sunt reprezentați în fața Curții de D-na O. Stein și D-na I. Flachet, avocați la Bruxelles.

În regiunea Bruxelles-Capitală, PTB a participat la alegerile legislative regionale din 25 mai 2014 sub siglul PTB*PVDA-GO! și era componenta principală a unui grup de liste, prezentate la aceleași alegeri, care cuprindea PTB și următoarele liste electorale: ProBruxsel, BUB, Pirate și R.

La sfârșitul alegerilor din grupul lingvistic francez al parlamentului bruxellois, PTB a obținut 15.777 de voturi, iar grupul de liste a obținut în total 23.063 de voturi.

Pe baza acestui rezultat, PTB a obținut 4 locuri în parlamentul bruxellois, dintre care unul a fost atribuit primul reclamant, D. Verbauwhede. Potrivit reclamanților, un asemenea rezultat ar fi trebuit să duce, cu respectarea principiului reprezentării proporționale și a legilor electorale belgiene, la atribuirea PTB a unui loc în parlamentul Comunității Franceze, adunare compusă exclusiv din aleși aparținând grupului lingvistic francez al parlamentului bruxellois și al parlamentului regiunii Valonia. Conform art. 30 § 1 din legea specială a reformelor instituționale din 8 august 1980 (în continuare, „LSRI"), D. Verbauwhede a fost propus de grupul său politic ca și deputat la parlamentul Comunității Franceze.

Pe 10 iunie 2014, biroul extins al parlamentului bruxellois a luat o hotărâre privind atribuirea locurilor la parlamentul Comunității Franceze. A decis să nu atribuie niciun loc PTB, în ciuda contestației orale a acestei hotărâri de către primul reclamant, D. Verbauwhede. A considerat într-adevăr că, pentru desemnarea membrilor parlamentului bruxellois care ar face parte din parlamentul Comunității Franceze, se luau în considerare doar rezultatele pentru fiecare listă, și nu rezultatele unui grup de liste, așa cum susținea primul reclamant.

În aceeași zi, primul reclamant a introdus o reclamație în fața parlamentului Comunității Franceze. A cerut acelui parlament să revizuiască hotărârea potrivit căreia PTB nu avea dreptul la un ales în sânul parlamentului Comunității Franceze în virtutea art. 24, § 3, 2° din LSRI și să îi atribuie un loc în conformitate cu prevederile acestei legi.

Pe 17 iunie 2014, la ședința sa plenară de deschidere, parlamentul Comunității Franceze, urmând raportul comisiei de verificare a puterilor acestui parlament adoptat cu patru voturi împotrivă trei, a declarat reclamația primului reclamant nerecevabilă. Cu 57 de voturi pentru și 2 voturi împotrivă, cu 33 de abțineri, a validat puterile celor nouăsprezece membri desemnați de parlamentul bruxellois pentru a avea loc în sânul parlamentului Comunității Franceze.

Reclamanții susțin că această hotărâre a fost luată fără să se fi desfășurat vreo procedură contradictoriu, fără ca primul reclamant să fie audiat și fără ca o instanță independentă să fi fost desemnată. Această hotărâre nu a fost nici notificată primului reclamant, care a luat cunoștință de ea consultând raportul ședinței pe site-ul internetului parlamentului Comunității Franceze.

3.

Cauza nr. 310/15, introdusă pe 22 decembrie 2014

Reclamantul, D. Germain Mugemangango, este un cetățean belgian născut în 1973 și rezidind la Charleroi. Este reprezentat în fața Curții de D-na M. Pétré și D-na I. Flachet, avocați respectiv la La Louvière și Bruxelles.

Reclamantul este președintele Partidului Muncii din Belgia („PTB") din provincia Hainaut. S-a prezentat ca și candidat cap de listă pentru alegerea parlamentului regiunii Valonia (în continuare, „parlamentul valonian") din 25 mai 2014 pe lista electorală PTB-GO! în circumscripția electorală Charleroi, făcând parte din provincia Hainaut.

Lista PTB-GO! a depășit pragul de 5% din voturi în circumscripția Charleroi și a primit 16.554 de voturi. Or, reclamantul explică că pentru a putea beneficia de sistemul aparentării, permițând unei liste să beneficieze de voturile nefolosite ale listelor aparentate din alte circonscripții ale aceleiași provincii, o listă trebuia să obțină 16.567,83 de voturi în circumscripția Charleroi. Deci au lipsit 14 voturi listei reclamantului pentru a putea beneficia de aparentare și a obține astfel un loc în sânul parlamentului valonian în această circumscripție electorală. Acest loc ar fi fost atribuit reclamantului ca și candidat cap de listă.

De asemenea, potrivit reclamantului, 21.385 de buletine de vot au fost declarate albe, nule sau contestate în circumscripția Charleroi.

În vederea acestor elemente, pe 6 iunie 2014, reclamantul a introdus o reclamație la parlamentul valonian în virtutea art. 31 din LSRI. A solicitat reexaminarea celor 21.385 de buletine de vot declarate albe, nule sau contestate în circumscripția Charleroi. Pentru a susține cererea sa, a susținut că numeroase probleme au apărut în cursul operațiilor de desfacere și de contabilizare a buletinelor de vot. A prezentat diverse mărturii și articole de presă pentru a susține susținerile sale.

Reclamația reclamantului a fost examinată de comisia de verificare a puterilor parlamentului valonian pe 10, 11 și 12 iunie 2014. Aceasta a estimat că reclamația era recevabilă și întemeiată și a propus deci parlamentului valonian să nu valideze puterile aleșilor din provincia Hainaut și să procedeze la reenumerarea buletinelor declarate albe, nule sau contestate în circumscripția electorală Charleroi.

Pe 13 iunie 2014, cu 43 de voturi împotrivă 32, parlamentul valonian nu a urmat propunerea comisiei de verificare a puterilor și a declarat reclamația reclamantului recevabilă dar neîntemeiată, considerând că nu existau elemente probante care să demonstreze existența neregulilor în desfacere. Potrivit parlamentului valonian, cele mai multe obiecții ridicate de reclamant puneau în cauză modalități proprii sistemului electoral în general și nu îi revenea, în cadrul procedurii de verificare a puterilor, să contesteze valabilitatea juridică a acestor norme. Unele obiecții decurgeau din constatări care, oricât de regretabile, puteau fi efectuate pentru toate scrutinele și în marea majoritate a circumscripțiilor. De asemenea, articolele de presă prezentate de reclamant nu constituiau o modalitate de probă admisibilă în cadrul unui litigiu electoral, iar declarațiile martorilor ar fi trebuit să fiu obiect al menționării în procesele-verbale ale biroului de desfacere și nu decla rații pe cuvânt de onoare făcute ulterior. În sfârșit, parlamentul valonian a observat că numărul de buletine de vot declarate albe, nule sau contestate nu era mai mare decât cifra din alegerile anterioare din iunie 2009. Această hotărâre a fost notificată reclamantului prin scrisoare recomandată din 24 iunie 2014.

În aceeași zi, cu 43 de voturi împotrivă 28, cu 4 abțineri, parlamentul valonian a validat puterile aleșilor fără a proceda la reenumerarea buletinelor.

4.

Cauza nr. 71809/17, introdusă pe 15 decembrie 2014

Primul reclamant este D. Michael Verbauwhede, menționat mai sus. A doua parte reclamantă este Partidul Muncii din Belgia („PTB"). Sunt reprezentați în fața Curții de D-na O. Stein și D-na I. Flachet, avocați la Bruxelles.

PTB a participat la alegerile legislative regionale din 25 mai 2014 sub siglul PTB-GO! La sfârșitul alegerilor, PTB a obținut 117.882 de voturi pentru alegerea parlamentului valonian și 15.777 de voturi pentru alegerea grupului lingvistic francez al parlamentului bruxellois.

Pe baza acestor rezultate, doi candidați ai PTB au fost aleși la parlamentul valonian și patru candidați ai PTB, inclusiv primul reclamant, au fost aleși la parlamentul bruxellois.

Ținând seama de rezultatele obținute de diferitele formații politice în alegerile regionale, cei douăzeci de membri francofoni ai senatului (una din cele două adunări federale) trebuiau să fie desemnați de parlamentul comunității franceze (zece), parlamentul valonian (opt) și grupul lingvistic francez al parlamentului bruxellois (doi), dintre membrii lor respectivi.

Potrivit reclamanților, rezultatul lor la alegerile regionale ar fi trebuit să duce, cu respectarea principiului reprezentării proporționale consacrat în art. 68 din Constituție, la atribuirea PTB a unui loc în senat.

Numărarea voturilor și faptul că PTB era clasifcată al treisprezecelea în grila de divizare a locurilor nu au fost contestate de instanțele electorale. Cu toate acestea, printr-o hotărâre din 4 iunie 2014, grefierul senatului a stabilit repartizarea locurilor de senatori fără a atribui niciun loc PTB. Potrivit grefierului, PTB nu atinsese pragul necesar de 5% din voturi pentru alegerea grupului lingvistic francez al parlamentului bruxellois. Potrivit reclamanților, era suficient ca o formație politică să obțină cel puțin 5% din totalul voturilor exprimate pentru parlamentul valonian și grupul lingvistic francez al parlamentului bruxellois.

a)

Procedura de suspensie a urgență extreme în fața Consilului de Stat

Pe 13 iunie 2014, primul reclamant a introdus o cerere de suspensie conform procedurii de urgență extremă în fața Consilului de Stat pentru a vedea suspendată hotărârea grefierului senatului care stabilește repartizarea locurilor.

Printr-o hotărâre din 20 iunie 2014, Consilul de Stat a respins cererea de suspensie, considerând că era prima facie incompetent pentru a cunoaște de un recurs în anulare cu privire la hotărârea grefierului senatului și, prin urmare, și pentru a ordona suspendarea executării acesteia.

b)

Reclamația primului reclamant

Pe 24 iunie 2014, primul reclamant a introdus o reclamație în fața senatului pentru ca hotărârea grefierului senatului din 4 iunie 2014 să fie anulată și pentru ca un loc să fie atribuit pentru PTB-GO! A susținut că interpretarea făcută de grefierul senatului a art. 210 decies din Codul Electoral cu privire la pragul aplicabil era contrară Constituției și art. 3 din Protocolul nr. 1.

La ședința sa plenară de deschidere din 3 iulie 2014, senatul a respins, prin ridicare și ședere, pe propunerea comisiei de verificare a puterilor, reclamația primului reclamant, considerând că obiecțiile sale nu puteau fi admise.

Reclamanții susțin că această hotărâre a fost luată fără să se fi desfășurat vreo procedură contradictoriu, fără ca primul reclamant să fie audiat și fără ca o instanță independentă să fi fost desemnată de senat.

B.

Dreptul și practica interne relevante

Art. 48 din Constituție prevede:

„Fiecare Cameră verifică puterile membrilor săi și judecă contestațiile care apar cu acest prilej."

Acest principiu se repetă și procedura este precisată pentru fiecare adunare legislativă respectivă în art. 231 și 232 din Codul Electoral, 31 din LSRI și 22 din LSIB. Aceste dispoziții prevăd un sistem de reclamații care trebuie, în toate cazurile, depuse înainte de verificarea puterilor.

În practică, după o alegere, adunarea nou aleasă desemnează, în sânul ei și înainte de prestarea jurământului membrilor săi, o comisie de verificare a puterilor încărcată cu controlul regularității operațiilor electorale și cu examinarea, în caz de necesitate, a reclamațiilor împotriva alegerilor. Această comisie se întrunește la ușă închisă. Raportul pe care îl adoptă este apoi prezentat adunării legislative la ședința sa plenară de deschidere. Adunarea plenară nu este legată de raportul comisiei și ea decide, în final, să valideze puterile aleșilor săi sau să anuleze alegerea în cauză.

Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții în cazurile nr. 77940/14 și 310/15 se plâng de nereguli care au avut loc în cursul alegerilor legislative federale și regionale din 25 mai 2014 care ar fi viciat fiabilitatea rezultatelor, ar fi dus la faptul că aceștia nu au fost aleși și ar fi, prin urmare, împiedicat exprimarea liberă a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

Invocând aceeași dispoziție, reclamanții în cazurile nr. 78512/14 și 71809/17 se plâng de interpretarea arbitrară a regulilor electorale reținută de adunările în cauză pentru a refuza să le atribuie un loc în sânul lor la urmarea alegerilor legislative din 25 mai 2014. O asemenea interpretare ar aduce atingere exprimării libere a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

Invocând art. 13 combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 și referindu-se la hotărârea Grosaru c. România (nr. 78039/01, CEDO 2010), toți reclamanții se plâng de faptul că adunările sunt ele însele încărcate cu validarea puterilor lor și cu pronunțarea privind eventualele reclamații fără ca niciun alt recurs să fie posibil în fața unui organ independent și imparțial. De asemenea, procedura de reclamație în fața acestor adunări nu ar prezenta garantiile procedurale minime care să le apere împotriva hotărârilor arbitrare.

1.

A existat, pentru fiecare din cereri, neîndeplinire a dreptului reclamanților de a participa la alegeri libere asigurând exprimarea liberă a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul nr. 1, din cauza neregulilor susținute în cursul operațiilor electorale sau din cauza interpretării regulilor electorale?

2.

Reclamanții aveau la dispoziție, așa cum cere art. 13 din Convenție, un recurs intern efectiv prin care au putut formula plângerea lor privind neîndeplinirea art. 3 din Protocolul nr. 1 (a se compara, în particular, Grosaru c. România, nr. 78039/01, CEDO 2010)?

ANEXĂ

Nr. | Nr. cerere | Data introducerii | Numele reclamantului | Data nașterii | Locul de reședință | Reprezentantul

77940/14 | 09/12/2014 | Georges VERZIN | 02/03/1949 | Bruxelles | Yvan DE BEAUFFORT | 10/05/1975 | Bruxelles | Saït KÖSE | 03/01/1969 | Bruxelles | Jean BOURTEMBOURG

78512/14 | 15/12/2014 | Michael VERBAUWHEDE | 13/11/1985 | Bruxelles | Partidul Muncii din Belgia | Bruxelles | Olivier STEIN | Ivo FLACHET

310/15 | 22/12/2014 | Germain MUGEMANGANGO | 20/09/1973 | Charleroi | Marianne PETRE | Olivier STEIN

71809/17 | 15/12/2014 | Michael VERBAUWHEDE | 13/11/1985 | Bruxelles | Partidul Muncii din Belgia | Bruxelles | Olivier STEIN | Ivo FLACHET

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă