BOX c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

16.01.2025

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

BOX c. BELGIQUE (CtEDO, 2025)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 15740/16 Edouard BOX împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 ianuarie 2025 într-un comitet compus din Raffaele Sabato, președintele Frederic Krenc, Alain Chablais, judecători și Liv Tigerstedt, graffière de secțiune, cererea n 15740/16, îndreptat împotriva Regatului Belgiei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Edouard Box, născut în 1947 și rezident la Tongres, reprezentat, în momentul depunerii cererii de către domnul R. Verstraeten, și în timpul procedurii de către domnul B. Gilard, ambii avocați la Louvain, a sesizat Curtea la 16 martie 2016 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În acest sens, reclamantul a invocat necunoașterea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (d) din Convenție. Reclamantul, echevin la Tongres în momentul faptelor, a fost suspectat de falsificare și utilizare de falsuri în cadrul unui contract de concesiune încheiat între orașul Tongres și o întreprindere. Faptele în litigiu au fost dezvăluite de V., fostul secretar al reclamantului. În cursul procesului de luare a deciziilor care a urmat, V. a fost interogat de patru ori în absența reclamantului și a avocatului acestuia și a făcut declarații incriminatoare cu privire la acesta. Reclamantul a luat cunoștință de procesele-verbale ale declarațiilor menționate după ce a fost autorizat, după fiecare audiere, să consulte dosarul și a depus, în special, o cerere de evaluare a declarațiilor în litigiu, în special prin confruntarea lor cu propriile declarații, cu audierea altor martori, cu ancheta de telefonie, precum și cu examinarea calculatorului V. La 15 iunie 2011, tribunalul corecțional din Tongres l-a condamnat pe reclamant în special pe șeful falsului și al utilizării falsurilor pe baza, pe de o parte, a obiectivelor dosarului și, pe de altă parte, a declarațiilor mai multor persoane, inclusiv pe cele ale lui V. Tribunalul apreciază că declarațiile lui V. au fost credibile și-a justificat aprecierea, respingând în același timp ansamblul argumentelor invocate de reclamant în vederea punerii în discuție a credibilității lui V. Reclamantul a formulat o cerere de pronunțare a unei hotărâri și a solicitat ca V. să fie audiat în fața sa, în scopul verificării fiabilității și veridicității declarațiilor sale. La 27 mai 2014, tribunalul a condamnat reclamantul pentru falsificare și utilizare falsă, care i-a acordat o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendare, o amendă de 2 750 EUR și decăderea anumitor drepturi civile timp de cinci ani. Aceasta și-a întemeiat decizia cu privire la ascunderea adevărului, element constitutiv al falsului, pe declarațiile lui V., considerând în același timp că acestea, spre deosebire de cele ale reclamantului, se potrivesc cu analiza serverelor, a mesageriei orașului Tongres și a calculatorului lui V., precum și cu depozițiile altor persoane. De asemenea, Comisia a prezentat motivele pentru care a ajuns la concluzia credibilității V., răspunzând în același timp argumentelor invocate de reclamant în această privință. În cele din urmă, ca răspuns la cererea formulată de către lit. (i) în vederea unei audieri a lui V. în instanță, instanța de apel a considerat că audierea în cauză nu era necesară pentru manifestarea adevărului din următoarele motive: : V. a fost de mai mulți ani secretara reclamantului, ea a îndeplinit cerințele de onestitate fără cusur și el nu a avut nici o neînțelegere între ei ; V. a fost auzit de patru ori în cursul procedurii, iar reclamantul, în conformitate cu procedurile puse la dispoziția sa, a testat și a făcut să se contrazică fiabilitatea și veridicitatea declarațiilor sale ; Actele complementare solicitate de solicitant, care tindeau să controleze declarațiile lui V. în raport cu un anumit număr de elemente prezentate de acesta, au fost toate efectuate ; a părut a fi complet, și nu prezenta lacune. Reclamantul s-a ocupat de casare. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din Convenție, el susținea că cererea sa de a-l asculta pe V. a fost respinsă fără un motiv legitim, în timp ce acesta reiese din hotărârea sa că instanța de apel își fundamentase în mod decisiv decizia cu privire la ascunderea adevărului pe declarațiile lui V. La 22 septembrie 2015, Curtea de Casație a respins recursul. pe un ansamblu de alte considerații de fapt, independente de aceste declarații, în special de cele ale altor persoane, cum ar fi burgmestru, secretarul comunal și primitorul comunal. În plus, Comisia a considerat că instana de apel și-a justificat în mod legal decizia cu privire la lipsa unei audieri a martorului cheie aflat în întreținere pentru manifestarea adevărului. În fața Curții, invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, recurentul se plânge de refuzul judecătorilor de recurs sau de interogare a lui V. în culpă, în timp ce, în opinia sa, condamnarea sa era întemeiată cel puțin într-o măsură decisivă pe declarațiile martorului respectiv și, pe de altă parte, o înfățișare a acesteia în ședința de judecată era posibilă. 10. Curtea face trimitere, în ceea ce privește principiile generale aplicabile în acest domeniu, la Hotărârea Schatschaschwili c. Germania ([GC], n 9154/10, §§ 100-131, CEDH 2015), care prevede o abordare în trei etape. 11. În speță, Curtea constată în primul rând că instanța de apel nu se întemeiază pe o împiedicare a lui V. de a veni să depună mărturie și nu a invocat nici o justificare faptică, un motiv procedural sau juridic de natură să împiedice audierea acesteia (a se vedea mutatis mutandis Riahi c. Belgia, 65400/10, § 35 și 36, 14 iunie 2016).Cu toate acestea, lipsa unui motiv serios care să justifice necompararea unui martor nu poate, în sine, să facă un proces inechitabil, deși aceasta rămâne un element de greutate sine în ceea ce privește aprecierea de echitate globală a unui proces (Schatschwili, citată anterior, § 113). Apoi, în ceea ce privește importanța declarațiilor V. în cadrul condamnării reclamantului, Curtea constată, în urma Curții de Casație, că Tribunalul de Primă Instanță și-a întemeiat concluzia potrivit căreia reclamantul a ascuns adevărul atât pe declarațiile de la V., cât și pe un ansamblu de alte considerații de fapt (punctele 6 și 8 de mai sus). Curtea consideră că, chiar dacă nu s-a demonstrat caracterul lor determinant, declarațiile în litigiu aveau, în orice caz, o greutate certă, iar admiterea lor a putut cauza dificultăți în apărare (ibidem, 116). 13. Cu toate acestea, Curtea consideră că mai mulți factori au putut compensa neprezentarea V. în instanță (ibidem, § 125-131). Aceasta arată că, în etapa de laminare, reclamantul, care a fost reprezentat de un consiliu, a luat cunoștință de conținutul declarațiilor lui V., iar acestea s-au confruntat, la cererea sa, cu propriile declarații. Această confruntare a fost, de asemenea, parte din alte cereri de la: t i t ă ț i le suplimentare formulate de către: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În al doilea rând, Curtea constată că atât primii judecători, cât și instana de apel au examinat cu prudenă declaraiile dlui V., în special prin compararea acestora cu cele ale reclamantului, cu cele ale altor persoane, precum și cu elementele dosarului. De asemenea, Comisia a explicat de ce a considerat că declarațiile sale sunt credibile, după examinarea fiabilității lor ținând seama de celelalte dovezi disponibile și de argumentele reclamantului (punctele 4 și 6 de mai sus). În plus, reclamantului i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta propria versiune a faptelor și de a pune la îndoială credibilitatea V. pe tot parcursul procedurii. a prezentat argumente în sprijinul contestației credibilității V., iar instanțele interne au răspuns în detaliu (punctele 4 și 6 de mai sus). 17. În cele din urmă, un alt factor important în prezenta cauză este prezența mai multor alte elemente de probă care confirmă declarațiile V. și care au întemeiat condamnarea reclamantului, și anume analiza serverelor, a mesageriei orașului Tongres și a calculatorului V., precum și depozițiile altor persoane, cum ar fi burgmestrul, secretarul comunal și primitorul comunal (ibidem, . mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceste condiții, Curtea consideră că refuzul Tribunalului de Primă Instană (așa-numitul V. în ședină) nu a fost de natură să afecteze echitatea procedurii referitoare la reclamant. 19. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod vădit greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului Õ§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenie. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 6 februarie 2025. Liv Tigerstedt Raffaele Sabato Grefier Adjunct Președinte