Box împotriva Belgiei

Publicat pe 18 decembrie 2023 Secțiunea a doua Cerere nr. 15740/16 Edouard BOX împotriva Belgiei introdusă la 16 martie 2016 comunicată la 30 noiembrie 2023 CEA MAI TÂRZIU Reclamantul a fost condamnat pentru falsificare și utilizare falsă la o pedeapsă de închisoare de un an, cu suspendare, precum și la o amendă de 2 750 EUR și cinci ani de decădere a anumitor drepturi civile printr-o hotărâre a Tribunalului de apel din 27 mai 2014. În timpul audierii, un martor la acuzare a fost interogat de patru ori în absența reclamantului și a avocatului său. Curtea de apel, considerând că acest martor era credibil, și-a întemeiat decizia cu privire la ascunderea adevărului, un element al falsului care i-a fost reproșat, pe declarațiile acesteia din urmă.

Ca răspuns la cererea reclamantului de a-l auzi pe acest martor în instanță, Tribunalul de apel a considerat că audierea acesteia nu era necesară pentru manifestarea adevărului. La 22 septembrie 2015, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. În fața Curții, invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, recurentul se plângea că nu a avut niciodată, în niciun stadiu al procedurii, posibilitatea de a interoga martorul aflat în întreținere, ale cărui declarații în stadiul de lanjurisdicție se bazau, cel puțin într-o măsură decisivă, condamnarea sa și în timp ce prezentarea acestui martor era posibilă.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere faptul că reclamantul nu a putut să interogheze sau să pună sub semnul întrebării martorul-cheie aflat în întreținere, se poate considera că cauza reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din convenție (a se vedea Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nr 26766/05 și 22228/06, § 118 și s., CEDH 2011 și Schatschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, §§ 100 și s., CEDO 2015; a se vedea, de asemenea, Riahi c. Belgia, n 65400/10, § 27-33, 14 iunie 2016)

Publié le 18 décembre 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 15740/16 Edouard BOX contre la Belgique introduite le 16 mars 2016 communiquée le 30 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant fut condamné pour faux et usage de faux à une peine d’emprisonnement d’un an, avec sursis, ainsi qu’à une amende de 2 750 euros et cinq ans de déchéance de certains droits civiques par un arrêt de la cour d’appel d’Anvers du 27 mai 2014. Au cours de l’instruction, une témoin à charge fut interrogée à quatre reprises en l’absence du requérant et de son avocat. La cour d’appel, estimant que cette témoin était crédible, fonda sa décision relative à la dissimulation de la vérité, élément constitutif du faux qui lui était reproché, sur les déclarations de cette dernière. En réponse à la demande du requérant d’entendre à l’audience cette témoin à charge, la cour d’appel considéra que l’audition de celle-ci n’était pas nécessaire à la manifestation de la vérité.

Le 22 septembre 2015, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant. Devant la Cour, invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a jamais eu, à aucun stade de la procédure, l’occasion d’interroger la témoin à charge, dont les déclarations au stade de l’instruction fondaient selon lui, au moins dans une mesure déterminante, sa condamnation, et alors que la comparution de cette témoin à l’audience était possible.

QUESTION AUX PARTIES

Eu égard au fait que le requérant n’a pas pu interroger ou faire interroger la témoin clé à charge, peut-on considérer que la cause du requérant a été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention (voir Al-Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni [GC], n os 26766/05 et 22228/06, §§ 118 et s., CEDH 2011 et Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, §§ 100 et s., CEDH 2015 ; voir également Riahi c. Belgique , n o 65400/10, §§ 27-33, 14 juin 2016) ?