BRAEKMAN c. BELGIQUE

Publicat la 22 septembrie 2025 Prima cerere nr. 6291/25 Nicole Andree BRAEKMAN împotriva Belgiei introdusă la 20 februarie 2025, comunicată la 2 septembrie 2025 Cererea se referă la urmărirea penală a recurentei, care a condus o fundație, a șefului unui abuz de încredere. Prin hotărârea Tribunalului de apel din Bruxelles din 15 septembrie 2023, recurenta a fost condamnată, printre altele, la un an de închisoare cu suspendare, precum și la o amendă de 2 000 EUR (EUR). În cursul ședinței publice în fața Curții de Casație, care a avut loc la 9 octombrie 2024, avocatul general și-a prezentat concluziile oral. Prin hotărârea pronunțată la 23 octombrie 2024, Curtea de Casație a clasat parțial hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, în măsura în care a dus la o sumă mai mare de 1 500 EUR și a respins recursul recurentei pentru surplus.

Invocând art. 6 1 din Convenție, în special principiul contradicției și al egalității de arme, reclamanta se plânge că nu poate fi văzută comunicat, înainte de a se ajunge la reședința publică din 9 octombrie 2024 și spre deosebire de avocatul general, proiectul de hotărâre al consilierului raportor în cadrul Curții de Casație; în plus, se plânge de colocviul unic care ar exista între consilierul menționat anterior raportor și avocat general, în cazul în care conținutul concluziilor avocatului general ar fi fost dezvăluit și hotărârea de a interveni ar fi fost discutată. În cele din urmă, aceasta avansează că, în lipsa comunicării avizului avocatului general, posibilitatea de a răspunde la aceasta nu a fost efectiv în lumina lungimii și a tehnicii sale.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Acuzațiile penale în materie penală îndreptate împotriva recurentei au fost examinate în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special, au fost respectate principiile egalității de arme și contradictorie în ceea ce privește procedura în fața Curții de Casație din motive Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul de față, nu există niciun motiv pentru care să se considere că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. 30-32, 4 iunie 2013, Scavetta c. Monaco , n 33301/13, § 41, 30 mai 2017 și Manzano Diaz c. Belgia , n 26402/17, § 47, 18 mai 2021) reclamanta să răspundă la avizul avocatului general emis oral în cadrul ședinței publice (comparați cu Reinhardt și Slimane Kaid, citată anterior, § 106, K.A.

și A.D. c. Belgia, citată anterior, § 44, și Manzano Diaz, citată anterior, §§ 52)

Publié le 22 septembre 2025

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 6291/25 Nicole Andrée BRAEKMAN contre la Belgique introduite le 20 février 2025 communiquée le 2 septembre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des poursuites pénales dirigées contre la requérante, administratrice d’une fondation, du chef d’abus de confiance. Par un arrêt de la cour d’appel de Bruxelles du 15 septembre 2023, la requérante fut notamment condamnée à un an d’emprisonnement avec sursis ainsi qu’à une amende de 2 000 euros (EUR). La requérante se pourvut en cassation contre cette décision. Au cours de l’audience publique devant la Cour de cassation qui eut lieu le 9 octobre 2024, l’avocat général rendit ses conclusions oralement. Par un arrêt rendu le 23 octobre 2024, la Cour de cassation cassa partiellement l’arrêt de la cour d’appel de Bruxelles en tant qu’il portait l’amende infligée à un montant supérieur à 1 500 EUR et rejeta le pourvoi de la requérante pour le surplus.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, et plus particulièrement le principe du contradictoire et de l’égalité des armes, la requérante se plaint de ne pas s’être vu communiquer, avant l’audience publique du 9 octobre 2024 et contrairement à l’avocat général, le projet d’arrêt établi par le conseiller ‑ rapporteur au sein de la Cour de cassation. Elle se plaint en outre du colloque singulier qui existerait entre ledit conseiller ‑ rapporteur et l’avocat général, lors duquel la teneur des conclusions de l’avocat général aurait été dévoilée et l’arrêt à intervenir aurait été discuté. Elle avance enfin qu’à défaut de communication de l’avis de l’avocat général avant l’audience, la possibilité d’y répondre n’était pas effective au vu de sa longueur et de sa technicité.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre la requérante a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, les principes de l’égalité des armes et du contradictoire ont-ils été respectés en ce qui concerne la procédure devant la Cour de cassation en raison : – de la communication alléguée du projet d’arrêt du conseiller-rapporteur à l’avocat général et du défaut de communication de ce projet à la requérante (comparer avec Reinhardt et Slimane-Kaïd c. France , 31 mars 1998, § 105, Recueil des arrêts et décisions 1998-II, K.A. et A.D.

c. Belgique , n os 42758/98 et 45558/99, § 43, 17 février 2005, Marc-Antoine c. France (déc), n o 54984/09, §§ 30-32, 4 juin 2013, Scavetta c. Monaco , n o 33301/13, §§ 40 ‑ 41, 30 mai 2017, et Manzano Diaz c. Belgique , n o 26402/17, §§ 46 ‑ 47, 18 mai 2021) ? – de la concertation alléguée entre le conseiller-rapporteur et l’avocat général avant la tenue de l’audience publique (comparer avec Manzano Diaz , précité, § 48) ? – de l’impossibilité alléguée de la requérante de répondre à l’avis de l’avocat général rendu oralement lors de l’audience publique (comparer avec Reinhardt et Slimane ‑ Kaïd , précité, § 106, K.A. et A.D. c. Belgique , précité, § 44, et Manzano Diaz , précité, §§ 49 ‑ 52) ?