BERKER AND OTHERS v. TURKEY

Decizia nr. 54769/13 Altuğ Müștak BERKER și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 20 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: Egidijus Kūris, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Circumstanțele cauzei Reclamanții, ale căror nume, date de naștere și locuri de reședință sunt prezentate în tabelul atașat, sunt resortisanți turci. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Ceyhun Gökdoğan, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost membri ai Fundației științe și cercetări la momentul material și au fost arestați de Divizia Crimei Organizate a Departamentului de Poliție din Istanbul la 12 noiembrie 1999. custodia lor de poliție s-a încheiat în 1999. La 26 octombrie 2001, procurorul public Fatih a hotărât să nu pună în judecată. La 5 decembrie 1997, Curtea Beyoğlu Assize a anulat această decizie. Prin o acuzație din 22 iunie 2005, procurorul public a instituit proceduri penale în Curtea de Assize din Istanbul împotriva opt ofițeri de poliție. La 28 decembrie 2011, Curtea de Casație din Istanbul a achitat ofițerii de poliție a acuzațiilor. Reclamanții și procurorul au apelat împotriva hotărârii. La 11 aprilie 2013, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței interne. Potrivit informațiilor disponibile Curții, cazul este în prezent în așteptare în fața Curții de Casă din Istanbul. COMPLAINTE 10. Reclamanții au plâns în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție că au fost supuși unor tratamente necorespunzătoare în timp ce au fost în custodie de poliție. Reclamanții au susținut, de asemenea, că investigația procurorului public Fatih și procedura penală în fața Curții de Assize din Istanbul cu privire la ofițerii de poliție care le-au tratat neeficace. Reclamanții se plângeau de presupusele lor nedreptăți și de ineficacitatea anchetei cu privire la plângerile lor, iar în acest sens, se bazează pe articolele 3, 6 și 13 din Convenție. 12. Curtea consideră că aceste plângeri ar trebui examinate numai din punctul de vedere al articolului 3 din Convenție, care prevede: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” 13. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție, „numai poate face obiectul acestei chestiuni după epuizarea tuturor măsurilor interne”. Scopul regulamentului de epuizare este de a permite statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a pune în aplicare încălcările presupuse împotriva acestora înainte de prezentarea acestor acuzații Curții. Prin urmare, această regulă impune în primul rând reclamanților să utilizeze remediile prevăzute de sistemul juridic național, dispunând astfel statelor de a răspunde în fața Curții Europene pentru actele lor. Cu toate acestea, regula se bazează pe presupunerea că sistemul intern oferă un remediu eficace în ceea ce privește presupusa încălcare (a se vedea Aydemir și alții (dec.), nr. 9097/05, 9491/05, 9498/05, 9505/05, și 9509/05, 9 noiembrie 2010; İçyer v. Turcia (dec.), nr. 18888/02, 12 ianuarie 2006; și Latak v. Polonia (dec.), nr. 52070/08, § 75, 12 octombrie 2010). 14. După examinarea noului recurs în fața Curții Constituționale, Curtea a constatat că Parlamentul turc a încredințat instanței cu competențe care i-au permis, în principiu, să furnizeze o soluție directă și rapidă pentru încălcarea drepturilor și libertăților protejate de Convenție, în ceea ce privește toate deciziile care au devenit definitive după 23 septembrie 2012, și a declarat că aceaceasta este o soluție care trebuie utilizată ( Uzun c. Turcia (dec.), nr. 10755/13, §§ 68-71, 30 aprilie 2013). În consecință, reclamanții ar trebui să beneficieze de noua soluție în fața Curții Constituționale oferită prin Legea nr. 6216 (Uzun, citată mai sus ibid. și Korkmaz c. Turcia (dec.), nr. 64200/13 § 30, 25 martie 2014). 15. De aceea, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§§. 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 19 noiembrie 2015, Abel Campos Egidijus Kūris Președintele adjunct al grefierului Apendicele Altuğ Müștak BERKER născut în 1967, locuiește în Istanbul Burak ABACI născut în 1970, locuiește în Istanbul Meltem ARIKAN DABAN născut în 1972, locuiește în Istanbul Aylin ATMACA născut în 1969, locuiește în Ankara Mihrinaz Tuba BABUNA ÖRMEN născut în 1970, trăiește în Istanbul Hasan Basri GÜNER născut în 1967, trăiește în Istanbul Bahaetin Selçuk HAZİNEC Născut în 1971, locuiește în Istanbul Halil Hilmi MÜFTÜOLU născut în 1965, trăiește în Istanbul Emre NİL născut în 1966, trăiește în Istanbul Uğur ÖRMEN născut în 1965, trăiește în Balıkesir Burak SANVER născut în 1967, locuiește în Istanbul Murat TERKO ÑLU născut în 1966, locuiește în Istanbul Tarkan YAVAȘ născut în 1968, locuiește în Istanbul

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 54769/13

Altuğ Müștak BERKER and others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 20

October 2015 as a Committee composed of:

Egidijus Kūris,

President,

Jon Fridrik Kjølbro,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The circumstances of the case

1.

The applicants, whose names, dates of birth and places of residence are set out in the attached table, are Turkish nationals. They were represented before the Court by Mr Ceyhun Gökdoğan, a lawyer practising in Istanbul.

2.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

3.

The applicants were members of the Science and Research Foundation at the material time and were arrested by the Organised Crime Division of the Istanbul Police Department on 12 November 1999. Their police custody ended in 1999.

4.

The applicants filed complaints alleging that they were subjected to ill-treatment whilst in custody.

5.

On 26 October 2001 the Fatih Public Prosecutor decided not to prosecute. On 5

December 1997 the Beyoğlu Assize Court quashed that decision.

6.

By an indictment dated 22 June 2005, the public prosecutor instituted criminal proceedings in the Istanbul Assize Court against eight police officers.

7.

On 28 December 2011 the Istanbul Assize Court acquitted the police officers of the charges. The applicants and the prosecutor appealed against the judgment.

8.

On 11 April 2013 the Court of Cassation quashed the judgment of the domestic court.

9.

According to the information available to the Court, the case is currently pending before the Istanbul Assize Court.

COMPLAINTS

10.

The applicants complained under Articles 3, 6 and 13 of the Convention that they were subjected to ill-treatment whilst in police custody. The applicants further claimed that the investigation by the Fatih Public Prosecutor and the criminal proceedings before the Istanbul Assize Court concerning the police officers who ill-treated them were not effective.

THE LAW

11.

The applicants complained about their alleged ill-treatment and the ineffectiveness of the investigation into their complaints. In this connection, they relied on Articles 3, 6 and 13 of the Convention.

12.

The Court considers that these complaints should be examined from the standpoint of Article

3 of the Convention alone, which provides:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

13.

The Court recalls that under Article 35 § 1 of the Convention it “may only deal with the matter after all domestic remedies have been exhausted”. The purpose of the exhaustion rule is to afford the Contracting States the opportunity of preventing or putting right the violations alleged against them before those allegations are submitted to the Court. Accordingly, this rule requires applicants first to use the remedies provided by the national legal system, thus dispensing States from answering before the European Court for their acts. Yet, the rule is based on the assumption that the domestic system provides an effective remedy in respect of the alleged breach (see

Aydemir and Others

(dec.), nos. 9097/05, 9491/05, 9498/05, 9500/05, 9505/05, and 9509/05, 9 November 2010;

İçyer v. Turkey

(dec.), no.

18888/02, 12 January 2006; and

Latak v. Poland

(dec.), no. 52070/08, §

75, 12 October 2010).

14.

Having examined the new remedy before the Constitutional Court, the Court found that the Turkish Parliament had entrusted that court with powers that enabled it to provide, in principle, direct and speedy redress for violations of the rights and freedoms protected by the Convention, in respect of all decisions that had become final after 23 September 2012, and declared it as a remedy to be used (

Uzun v. Turkey

(dec.), no.

10755/13, §§

68-71, 30 April 2013). Accordingly, the applicants should avail themselves of the new remedy before the Constitutional Court offered by Law no.

6216 (

Uzun,

cited above

,

ibid.

and

Korkmaz v. Turkey

(dec.), no.

64200/13

,

15.

It follows that the application must be rejected under Article 35 §§

1

and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 19 November 2015.

Abel Campos

Egidijus Kūris

Deputy

Registrar

President

Appendix

Altuğ Müștak BERKER born in 1967, lives in Istanbul

Burak ABACI born in 1970, lives in Istanbul

Meltem ARIKAN DABAN born in 1972, lives in Istanbul

Aylin ATMACA born in 1969, lives in Ankara

Mihrinaz Tuba BABUNA ÖRMEN born in 1970, lives in Istanbul

Hasan Basri GÜNER born in 1967, lives in Istanbul

Bahaettin Selçuk HAZİNECİ born in 1971, lives in Istanbul

Halil Hilmi MÜFTÜOĞLU born in 1965, lives in Istanbul

Emre NİL born in 1966, lives in İstanbul

Uğur ÖRMEN born in 1965, lives in Balıkesir

Burak SANVER born in 1967, lives in Istanbul

Murat TERKOĞLU born in 1966, lives in Istanbul

Tarkan YAVAȘ born in 1968, lives in Istanbul