Comunicat la 10 noiembrie 2015 Secțiunea a patra Cerere nr 6512/13 Mircea Victor Daniel ChiTIC împotriva României introdusă la 16 ianuarie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Mircea Victor Daniel Chitic, este un cetățean român născut în 1977 și rezident în București. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 ianuarie 2012, pe la miezul nopții, reclamantul trecea pe lângă teatrul național București, situat la Piața Universitățeii, în timp ce protestele antiguvernamentale aveau loc în mijlocul străzii în acest loc. El se îndrepta spre o stradă vecină pentru a-și întâlni soția. În condiții de siguranță, având în vedere prezența la fața locului a zeci de polițiști, el a început să filmeze cu telefonul său mobil evenimentele. Odată ce a ajuns în fața jandarmilor a fost lovit de cei care i-au ordonat să În fața refuzului său, a fost interpelat de polițiști, agresat fizic și verbal și plasat într-o mașină a jandarmeriei care l-a dus la secția nr. 14 a poliției din București. Două ore mai târziu, la sediul poliției, a fost prezentat în fața unui polițist. 61/1991 privind reprimarea actelor care aduc atingere vieții sociale și ordinii publice (denumită în continuare "Legea nr. 61/1991"), a emis un proces-verbal de amendare a reclamantului cu o amendă de 200 de lei (RON) pentru că a pus în aplicare ordinea publică în zona menționată anterior [Piața Universitățeștii] prin scandarea de sloganuri împotriva regimului politic actual În procesul-verbal, reclamantul a menționat că nu a participat la demonstrație și că nu avea scandal de sloganuri. La 24 ianuarie 2012, reclamantul a contestat în fața instanței de primă instanță din primul district al București procesul-verbal de amendare. În primul rând, el susținea că procesul-verbal era ilegal, fiind întocmit de un agent care, contrar dispozițiilor naționale în vigoare, nu fusese la fața locului în cadrul comisiei pentru fapte reprobabile. În al doilea rând, el a negat că a comis faptele reprobabile. În al treilea rând, el a susținut cu titlu subsidiar, că faptul că Scurgerea de sloganuri împotriva regimului politic actual a constituit, în măsura în care drepturile sau interesele legitime ale persoanei respective nu sunt atinse, un drept protejat de dispozițiile constituționale care garantează libertatea individuală (art. 23 din Constituție), libertatea de conștiință (art. 29 din Constituție) și libertatea de exprimare (art. 30 din Constituție). În opinia sa, exercitarea unui astfel de drept legitim protejat de Constituție nu poate fi pedepsită cu o sancțiune amenzii. În cursul procedurii, reclamantul s-a întors la dosarul documentelor, iar instanța a văzut videoclipuri pe care le înregistrase el însuși reclamantul cu telefonul său mobil în timpul arestării sale. Printr-o decizie definitivă din 27 iunie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din primul district București a primit parțial acțiunea reclamantului și a înlocuit-o cu un avertisment. Tribunalul a considerat că procesul-verbal de amendă era legal, având în vedere că reclamantul nu prezentase dovada faptului că jandarmul care a întocmit procesul-verbal nu fusese prezent la locul evenimentelor pentru a constata el însuși amendarea. În plus, documentele și videoclipurile prezentate de reclamant nu au permis inversarea prezumției de veridicitate a faptelor înscrise în procesul-verbal. În cele din urmă, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia procesul-verbal sancționa exercitarea unui drept garantat prin Constituție, Tribunalul nota că reclamantul nu ridicase excepția de neconstituționalitate a articolului 3 alineatul (25) din Legea nr. 61/91 și că nu îi aparținea să se pronunțe în această privință. El a subliniat că, în orice caz, reclamantul a fost sancționat pentru tulburarea ordinii publice și nu pentru exprimarea opiniilor sale referitoare la regimul politic actual. El a adăugat că drepturile protejate de lege trebuie exercitate cu bună credință și cu respectarea drepturilor de autor. Tribunalul a considerat că un simplu avertisment a fost suficient pentru corectarea comportamentului reclamantului și pentru realizarea obiectivului preventiv, educativ și punitiv al sancțiunilor de tihnă, dat fiind că, în acest sens, faptele reproșate nu au generat consecințe grave. Decizia menționată anterior a fost introdusă la 27 septembrie 2012. La momentul faptelor, dispozițiile Legii nr. 661/91 privind reprezentarea actelor care aduc atingere vieții sociale și ordinii publice (publicată în Jurnalul Oficial la 31 ianuarie 2011) erau astfel formulate în art. 3 Constituie o amendă, cu excepția cazului în care circumstanțele comisiei sale numesc calificarea drept "îndeplinire" în conformitate cu legea penală (...) § 25. Tulburarea ilegală adusă liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote nocive cu aparate sau obiecte sau prin țipete sau zgomote. art. 4 Amendamentele menționate la art. 3 sunt pedepsite: (...) (b) o amendă cu o valoare cuprinsă între 200 și 1 000 RON pentru cele prevăzute la alineatul (.) 25 (...) art. 8 (1) Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de amendă este examinată de instanța de primă instanță. 2. Decizia instanței de primă instanță este definitivă și irevocabilă. GRIEF Citând din art. 9, 10 și 11 din Convenție, reclamantul denunță faptul că a fost pedepsit pentru că a scandat sloganuri împotriva regimului politic actual În lipsă de cunoștință de dreptul său de a-și exprima convingerile, libertatea de exprimare și libertatea de întrunire. Întrebări cu privire la părți A fost încălcată libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de asociere a reclamantului, în sensul art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Convenție, din cauza sancțiunii impuse acestuia pentru că a fost Scanat de sloganuri împotriva regimului politic actual, la 15 ianuarie 2012 În cazul în care restricționarea exercitării acestor libertăți este compatibilă cu dispozițiile art. 10 și 11 alin. (2) din Convenție
Communiquée le 10 novembre 2015
Requête n
o
6512/13
Mircea Victor Daniel CHITIC
contre la Roumanie
introduite le 16 janvier 2013
Le requérant, M. Mircea Victor Daniel Chitic, est un ressortissant roumain né en 1977 et résidant à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 15 janvier 2012, vers minuit, le requérant passait devant le théâtre national de Bucarest, sis à
Piața Universității
, alors que d’amples manifestations anti-gouvernementales avaient lieu en plein rue à cet endroit. Il se dirigeait vers une rue voisine afin de rencontrer sa femme. S’estimant en sécurité compte tenu de la présence sur place des dizaines de gendarmes, il commença à filmer avec son téléphone portable les événements. Une fois arrivé en face des gendarmes il fut bousculé par ceux-ci qui lui ordonnèrent à «
dégager les lieux». Face à son refus, il fut ensuite interpellé par les gendarmes, agressé physiquement et verbalement et placé dans une voiture de la gendarmerie qui l’emmena au poste n
o
14 de la police de Bucarest.
Deux heures plus tard, au siège de la police, il fut présenté devant un gendarme. Celui-ci, se fondant sur l’article 3 § 25 de la loi n
o
61/1991 sur la répression des actes portant atteinte à la vie sociale et à l’ordre public (ci
‑
après «
la loi n
o
61/1991
»), dressa un procès-verbal de contravention infligeant au requérant une amende contraventionnelle de 200
lei (RON) pour avoir «
troublé l’ordre public dans la zone susmentionnée [
Piața Universității
] en scandant des slogans contre le régime politique actuel
». Le requérant fit mentionner dans le procès-verbal qu’il n’avait pas participé à la manifestation et qu’il n’avait pas scandé de slogans.
Le 24 janvier 2012, le requérant contesta devant le tribunal de première instance du premier arrondissement de Bucarest le procès-verbal de contravention. Il faisait valoir en premier lieu que le procès-verbal était illégal étant dressé par un agent qui, contrairement aux dispositions nationales en vigueur, n’avait pas été sur place lors de la commission des faits reprochés. En deuxième lieu, il nia avoir commis les faits reprochés. En troisième lieu, il allégua à titre subsidiaire, que le fait de «
scander des slogans contre le régime politique actuel
» constitue, pour autant que les droits ou intérêts légitimes d’autrui ne soient pas atteints, un droit protégé par les dispositions constitutionnelles garantissant la liberté individuelle (article
23 de la Constitution), la liberté de conscience (article 29 de la Constitution) et la liberté d’expression (article 30 de la Constitution). À son avis, l’exercice d’un tel droit légitime protégé par la Constitution ne saurait être puni par une sanction contraventionnelle.
Au cours de la procédure le requérant versa au dossier des documents et le tribunal visionna des vidéos que le requérant avait lui-même enregistrés avec son téléphone portable lors de son interpellation.
Par une décision définitive du 27 juin 2012, le tribunal de première instance du premier arrondissement de Bucarest accueillit partiellement l’action du requérant et remplaça l’amende par un avertissement.
Le tribunal jugea que le procès-verbal de contravention était légal compte tenu de ce que le requérant n’avait pas apporté la preuve de ce que le gendarme ayant dressé le procès-verbal n’avait pas été présent sur les lieux des événements afin de constater lui-même la contravention. En outre, les preuves administrées – les documents et les vidéos versés par le requérant – n’avaient pas permis de renverser la présomption de véracité des faits inscrits dans le procès-verbal. Enfin, s’agissant de l’argument du requérant consistant à dire que le procès-verbal sanctionnait l’exercice d’un droit garanti par la Constitution, le tribunal nota que le requérant n’avait pas soulevé l’exception d’inconstitutionnalité de l’article 3 § 25 de la loi n
o
61/1991 et qu’il ne lui appartenait pas à se prononcer à cet égard. Il souligna qu’en tout état de cause, le requérant avait été sanctionné pour trouble à l’ordre public et non pour l’expression de ses opinions relatives au régime politique actuel. Il ajouta que les droits protégés par la loi devaient être exercés de bonne foi et dans le respect des droits d’autrui. Le tribunal jugea qu’un simple avertissement était suffisant pour la correction du comportement du requérant et pour la réalisation du but préventif, éducatif et punitif des sanctions contraventionnelles, étant donné qu’en l’occurrence les faits reprochés n’avaient pas engendré des conséquences graves.
La décision susmentionnée fut mise au net le 27 septembre 2012.
B.
Le droit interne pertinent
À l’époque des faits, les dispositions de la loi n
o
61/1991 sur la représentation des actes portant atteinte à la vie sociale et à l’ordre public (publiée au Journal officiel le 31 janvier 2011) étaient ainsi libellées
:
Article 3
«
Constitue une contravention, à moins que les circonstances de sa commission appellent la qualification d’infraction conformément à la loi pénale
:
(...)
25.. Le trouble illégal apporté à la tranquillité des habitants par la production de nuisances sonores avec des appareils ou des objets ou par des cris ou vacarme.
»
Article 4
«
Les contraventions visées à l’article 3 sont punies
: (...)
b) d’une amende d’un montant compris entre 200 et 1
000 RON pour celles prévues au paragraphe (..) 25 (...)
»
Article 8
«
1.La plainte formée contre le procès-verbal de contravention est examinée par le tribunal de première instance.
2.La décision du tribunal de première instance est définitive et irrévocable.
»
GRIEF
Citant les articles 9, 10 et 11 de la Convention, le requérant dénonce le fait d’avoir été puni pour «
avoir scandé des slogans contre le régime politique actuel
», en méconnaissance de son droit à manifester ses convictions, de sa liberté d’expression et de sa liberté de réunion.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression et à la liberté de réunion et d’association du requérant, au sens des articles 10 § 1 et 11 § 1 de la Convention, en raison de la sanction infligée à celui-ci pour avoir «
scandé des slogans contre le régime politique actuel
», le 15 janvier 2012
?
Dans l’affirmative, la restriction apportée à l’exercice de ces libertés
est-elle compatible avec le paragraphe 2 des mêmes articles 10 et 11 de la Convention
?