AFFAIRE GIURGI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

06.10.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GIURGI c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA GIGI c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 40124/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 octombrie 2020 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Giurgi c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea (n 40124/13) adresată României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Silviu-Alexru Giurgi ( Având în vedere decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului român, având în vedere observațiile părților, După ce a intenționat în camera Consiliului la 15 septembrie 2020, se ia o hotărâre în acest sens, adoptată la această dată INTRODUCERE Cererea se referă la o procedură de încuviințarea unei amenzi rejudecative aplicate reclamantului pentru tulburarea ordinii publice. Reclamantul s-a născut în 1984 și locuiește în București. A fost reprezentat de dl Tudor, avocat în același oraș. Guvernul român ( 30, reclamantul, însoțit de mai mulți prieteni, a dorit să se întoarcă acasă după ce și-a petrecut seara într-o cafenea în centrul Bucureștiului. În același timp, în centrul orașului se afla o demonstrație antiguvernamentală neautorizată, care a dus la intervenția poliției și a jandarmeriei. Reclamantul a spus că nu a avut nicio legătură cu demonstrația, în timp ce guvernul susține că a fost implicat. Reclamantul, împreună cu câțiva dintre prietenii săi, a fost arestat de către forțele de ordine și transportat într-o secție de poliție unde polițiștii l-au fotografiat și i-au luat amprentele. Un jandarm a emis un proces-verbal prin care a aplicat reclamantului o amendă de 500 lei românești (de exemplu 115 euro) în temeiul articolului 26 litera (e) din Legea nr. 60/1991 privind protestele publice. Reclamantul semnează procesul-verbal, dar l-a precizat că se referea la faptele reținute în sarcina sa. El a părăsit secția de poliție după miezul nopții. Reclamantul s-a prezentat la tribunalul de primă instanță din București. A susținut că fusese arestat și dus în mod abuziv la secția de poliție în timp ce se întorcea acasă, că nu participase la demonstrație și că își declinase identitatea jandarmilor. El a numit procesul-verbal ca fiind stereotip și a adăugat că apărea din imaginile filmate ale demonstrației difuzate la televizor pe care jandarmii îl arestaseră cu zel. La 18 septembrie 2012, tribunalul l-a primit pe C.M. la cererea reclamantului. Acest martor a declarat că a fost însoțit de jandarmi atunci când, în opinia sa, i-au arestat în mod abuziv. El susținea că nu au participat pe deplin la demonstrație și nici nu a fost implicat în violență. El a adăugat că a fost transportat împreună cu reclamantul la secția de poliție și că a făcut, de asemenea, obiectul unui proces verbal. Cu toate acestea, acesta nu i s-ar fi comunicat niciodată. Printr-o hotărâre din 18 septembrie 2012, Tribunalul a acceptat contestația și a închis landurile. Pe baza declarațiilor C.M. care confirmau versiunea faptelor date de reclamant, Tribunalul a hotărât că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . jandarmeria a formulat o acțiune în fața tribunalului departamental din București și a susținut că tribunalul de primă instanță a comis o greșeală în baza hotărârii sale pe mărturia lui C.M. Ea susținea că acest martor nu era de încredere din moment ce declarase că nu primise procesul-verbal care îl privea, în timp ce acest document îi fusese comunicat prin intermediul afișării la domiciliu. În această privință, Comisia a precizat că, la 31 În ianuarie 2012, un polițist a fost mutat la domiciliul C.M. și că, în lipsa acestuia din urmă și în fața refuzului unui martor de a semna dovada de comunicare, acesta a efectuat comunicarea procesului verbal prin afișaj. 13. Reclamantul a solicitat respingerea acțiunii. El a explicat că C.M. nu a ascuns faptul că a fost sancționat și susținut de faptul că jandarmeria nu reușise însă să demonstreze că C.M. primise efectiv procesul-verbal. 14. printr-o decizie definitivă din 17 decembrie 2012, instanța a acceptat acțiunea și a confirmat că aceasta a fost făcută. El a respins declarațiile C.M. pe motiv că acest martor nu era de încredere. El a considerat că documentele depuse la dosar de către jandarmeria punea la îndoială credibilitatea martorului. El a adăugat că mărturia C.M. era subiectivă din moment ce fusese sancționată pentru aceleași fapte ca și cele reprobabile reclamantului. 16. Tribunalul concluzionează că, la 18 martie 2013, reclamantul a plătit pentru toate garanțiile de apărare, nu a inversat prezumția de fond atașată la procesul-verbal din 16 ianuarie 2012.17. La 18 martie 2013, reclamantul a plătit pentru aceasta. CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICUL INTERNELE PERTINENTE 18. Dreptul și practica internă relevante în materie de amenzi și evoluția acestora sunt expuse la punctele 29-40 din hotărârea Anghel c. România 28183/03, 4 octombrie 2007). La momentul faptelor, dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 60/1991 privind manifestările publice erau astfel formulate art. 25 Încalcarea dispozițiilor prezentei legi implică, după caz, răspunderea disciplinară, amenzi, civilă sau penală. art. 26 Următoarele fapte constituie amenzi dacă nu sunt comise în așa fel încât să poată fi calificate drept infracțiuni conform legii penale (...) faptul de a împiedica sau de a perturba manifestările publice (...) amenda prevăzută la art. 26 alin. (1) lit. (e) este sancționată cu o amendă de 500-5 000 lei. susține că procedura nu a îndeplinit cerințele unui proces echitabil în materie penală din cauza neaudiției martorului C.M. de către instanța care a pronunțat cauza în ultimă instanță. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Pe admisibilitate 21. Guvernul consideră mai întâi că art. 6 Õ 1 din Convenție nu se aplică în cazul de față în cadrul componentei sale penale. El susține că dispoziția pe baza căreia reclamantul a fost sancționat (punctul 19 de mai sus) se încadrează în domeniul amenzilor și nu în dreptul penal. El recunoaște că legea nr. 60/1991 este decăzută în general, dar consideră că suma redusă din lacul care o exclude din sfera penală 22. Recurentul nu face niciun comentariu ca răspuns la argumentele guvernului. El menționează că, în aplicarea jurisprudenței Curții, dreptul penal îi revine în temeiul dreptului penal. 23. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, existența sau nu a unei acuzații în materie penală (Engel și alte criterii c. Țările de Jos, 8 iunie 1976, seria A n) 22), constând în calificarea juridică a dreptului intern privind încălcarea dreptului intern, natura înseși a dreptului la liberă circulație și gradul de severitate a sancțiunii pe care ar putea să o suporte persoana în cauză. Al doilea și al treilea criteriu sunt alternative și nu neapărat cumulative. 6 se aplică, este suficient ca aceasta să fie prin natură penală sau să fi fost supusă unei sancțiuni care, prin natura și gravitatea sa, rezultă, în general, din materia penală (Ezeh și Connors c. Regatul Unit [GC], 39665/96 și 408/98, § 86, CEDH 2003 Jussila c. Finlanda [GC], n 73053/01, § 31, CEDH 2006 XIV). 24. În speță, Curtea constată, în primul rând, că dreptul intern nu dă o culoare În al doilea rând, aceasta arată că regula de drept pe baza căreia reclamantul a fost sancționat este menită să asigure ordinea în timpul manifestărilor publice și, prin urmare, această regulă se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup determinat cu statut special. 26. Curtea constată, de asemenea, că în termen de un an de la data la care reclamantul nu a primit despăgubiri pentru un prejudiciu, ci a vizat în principal un scop disuasiv și punitiv (a se vedea mutatis mutandis Ziliberberg c. Moldova, nr 618/2010/00, § 33, 1 În plus, circumstanțele în care a fost aplicată o sancțiune conferă sancțiunii în cauză o conotație penală. În această privință, Curtea constată că reclamantul a fost arestat într-un loc public și că a fost transportat la secția de poliție unde polițiștii l-au fotografiat și i-au luat amprentele (punctul 6 de mai sus și, mutatis mutandis, Ziliberberg menționat anterior, 34). 27. Prin urmare, Curtea consideră că statul în cauză avea caracterul punitiv prin care se diferențiază de obicei sancțiunile penale. 28. În ceea ce privește argumentele guvernului care constau în a spune că valoarea la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 6 din Convenție, deoarece, așa cum a subliniat în repetate rânduri, slăbiciunea relativă a lanului nu poate înlătura o încălcare a caracterului său penal intrinsec (a se vedea, printre altele, Öztürk, citată anterior, § 54, și Lutz c. Germania august 1987, § 55, seria A n 123 și Jusila, citată anterior, § 31 29. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că caracterul general al dispoziției legale pe baza căreia reclamantul a fost sancționat în speță, precum și obiectivul disuasiv și punitiv al sancțiunii aplicate sunt suficiente pentru a demonstra că încălcarea în cauză are un caracter penal în temeiul articolului 6 din Convenție, care, prin urmare, se aplică. 30. Constatând că rejudecarea nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 31. Reclamantul constată în faptul că tribunalul departamental a respins contestația sa din procesul-verbal stabilit la data de 16 ianuarie 2012 fără audierea martorului C.M. o necunoaștere a dreptului său la un proces echitabil. 32. Guvernul consideră că garanțiile fundamentale pentru un proces echitabil au fost respectate în procedura de contestare a procesului-verbal în cauză și susține că instanța de departament a respins mărturia C.M. în mod motivat pe baza documentelor pe care jandarmeria le-a depus la dosar (punctul 12 de mai sus). 33. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalitățile de aplicare a art. 6 din Convenție la procedurile de recurs prezentate în Hotărârea Găitanaru c. România 26082/05, § 28 26 În iunie 2012, Comisia reamintește că orice sistem juridic are prezumții de fapt și de drept și că Convenția nr. n.nl. pune în principiu obstacole, însă obligă statele contractante în materie penală să nu depășească un anumit prag ( Nicoleta Gheorghe c. România, nr. 23470/05, § 30, 3 aprilie 2012 și jurisprudența citată). 34. În speță, Curtea constată că reclamantul a contestat procesul-verbal de amendă din 16 ianuarie 2012 la care se atașa o prezumție de temeinicie resceptabilă. 35. Tribunalul de Primă Instanță, pe baza declarațiilor martorului cu descărcare de gestiune C.M., a considerat că reclamantul a inversat această prezumție și că a demonstrat că mai puțin a determinat acte de violență împotriva forțelor de ordine (punctul 11 de mai sus). 36. Tribunalul departamental, care a examinat acțiunea jandarmeriei, a primit argumentele acesteia din urmă și a infirmat hotărârea pronunțată în primă instanță pe motiv că martorul nu era credibil (punctul 15 de mai sus). 37. Curtea amintește în acest context că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția sau la nevinovăția unui inculpat trebuie, în principiu, să fie în măsură să audă martorii în persoană și să evalueze fiabilitatea lor. L. Evaluarea fiabilității unui martor este o sarcină complexă care, în general, nu poate fi realizată prin simpla citire a declarațiilor scrise ( Dan c. Moldova , nr 8999/07 , § 33, 5 iulie 2011). Desigur, există cazuri în care este imposibil ca un tribunal să interogheze un martor, de exemplu, dacă persoana este decedată sau când este vorba despre respectarea dreptului său de a nu se autoincrimina (Craxi c. Italia (n, n 34896/97, § 86, 5 decembrie 2002 și Dan , citată anterior, § 33. 33. Cu toate acestea, Curtea consideră că acest lucru nu a fost cazul în speță. 38. În ceea ce privește motivele prezentate de tribunalul departamental pentru a exclude mărturia C.M. (punctul 15 de mai sus), Curtea constată că martorul nu a negat niciodată faptul că a fost sancionat pentru fapte similare (punctul 10 de mai sus). 39. În ceea ce privește al doilea motiv, Curtea constată că nimic din dosarul instanțelor interne nu se referea la primirea de către C.M. a procesului-verbal care îl privește. Într-adevăr, Tribunalul și-a exprimat îndoiala cu privire la sinceritatea acestui martor din singurul motiv pentru care notificarea prin intermediul afișării era o modalitate de notificare legală. Curtea amintește că, în numeroase cauze, Curtea a considerat că notificarea prin intermediul afișării, astfel cum se prevede în dreptul intern, nu era întotdeauna fiabilă și că aceasta putea aduce atingere articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, S.C. Raissa M. Shipping S.R.L. c. România, n 37576/05, § 31 și următoarele., 8 ianuarie 2013, Timar și alții c. România, 2656/06 și 7 alții, § 20, 28 februarie 2017 și Hulpe și alții, § 31, n 24838/10 și 4 alții, § 20, 27 februarie 2018). 40. Având în vedere faptul că a fost vorba de singura mărturie provenind de la o persoană care a asistat direct la evenimentele în cauză, Curtea consideră că, înainte de a lua o decizie, tribunalul departamental ar fi trebuit să interogheze martorul în persoană. 41. Prin urmare, Curtea consideră că faptul de a nu fi ascultat de C.M. înainte de a declara vinovat reclamantul a redus în mod semnificativ drepturile la apărare ale acestuia (Destrehem c. Franța, nr 56651/00, § 45, 18 mai 2004, Dan , citată anterior, § 35, și Lazu c. Republica Moldova, n 46182/08, § 44, 5 iulie 2016). 42. 1 din Convenție. PRIVIND LEGĂTURA DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIA 43. În conformitate cu art. 41 din Convenție În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 44. Reclamantul solicită 120. EUR (EUR) în ceea ce privește prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit; acesta arată că această sumă corespunde cu suma care i-a fost plătită și pe care a plătit-o; de asemenea, solicită 300 EUR pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit; el nu solicită nicio sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 45. Guvernul consideră că nici o sumă nu poate fi alocată reclamantului pentru prejudicii materiale. În ceea ce privește cererea de prejudiciu moral, consideră că o eventuală constatare a încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție ar constitui, în sine, o reparație echitabilă satisfăcătoare. 46. Curtea ia notă de faptul că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul articolului 6 1 din convenție. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu material, aceasta nu poate specula asupra rezultatului la care ar fi dus procedura în cazul în care încălcarea Convenției nu ar fi avut loc (a se vedea mutatis mutandis Alexe c. România, nr. 66522/09, § 48, 3 mai 2016). În ceea ce privește cererea formulată pentru prejudicii morale, chiar dacă Curtea nu ar putea specula asupra a ceea ce ar fi fost la sfârșitul procesului în cazul în care garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție ar fi fost respectate, aceasta consideră totuși că nu este rezonabil să se presupună că aceasta a suferit un prejudiciu moral real în cadrul procesului menționat (Alexe, citată anterior, § 50. În consecință, Curtea acordă reclamantului suma solicitată în acest sens, și anume 300 EUR. 48. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 6 § 1 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 300 EUR (trei sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 6 octombrie 2020, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Modulul Adjunct Președinte