SECȚIUNEA A PATRA MAIER c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 39523/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 martie 2021 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Maier c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (□ Secțiunea), care se află într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea (n 39523/13) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Felix Maier, ( maier) a sesizat Curtea la 6 iunie 2013 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( la data de 16 februarie 2021, Tribunalul a adoptat, la această dată INTRODUCERE, hotărârea se referă la condițiile în care reclamantul a fost reținut și la absența tratamentului medical în timpul detenției. Aceasta ridică întrebări sub aspectul articolului 3 din Convenție. De fapt, reclamantul s-a născut în 1975 și locuiește în Voluntari. Admis în beneficiul asistenței judiciare, acesta a fost reprezentat de domnul Boghine, avocat. Guvernul a fost reprezentat de agentul său, dl Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe 23 În octombrie 2012, reclamantul a fost încarcerat în închisoarea Rahova pentru a ispăși o sentință de patru ani de închisoare pentru furt cu violență și, în momentul detenției sale, suferea de tuberculoză osoasă. În timpul detenției sale, reclamantul a fost transferat între închisorile Târgu-Jiu, Colibași, Craiova, Giurgiu, Arad și mai multe spitale aflate sub jurisdicția penitenciarelor. A fost reținut în închisoarea Târgu-Jiu timp de trei luni în 2013 și șase luni în 2015. Conform informațiilor furnizate de administrația națională a penitenciarelor și furnizate de guvern, reclamantul a beneficiat în această instituție de un spațiu personal cuprins între 1,19 m2 și 1,94 m2. Timp de opt zile, între 19 și 27 de zile. În iunie 2013, s-a beneficiat de un spațiu personal de 10 m2. La 8 noiembrie 2012, rezultatele analizelor efectuate de solicitant au indicat faptul că: a fost infectat cu virusul hepatitei. C. Specialiștii au considerat că trebuie să urmeze un tratament antiviral și au cerut autorităților închisorii Rahova să transmită dosarul medical al persoanei respective la fondul de asigurări de sănătate pentru a-l înscrie în programul național de tratament al hepatitei C și să-l facă astfel să beneficieze de medicamente antivirale. În ianuarie 2013, un specialist a reînnoit prescrierea medicamentelor antivirale și a solicitat din nou transmiterea dosarului către fondul de asigurări de sănătate. La 27 mai 2013, judecătorul delegat în închisoarea Târgu-Jiu a respins plângerea reclamantului, care nu a beneficiat de o asistență medicală adecvată pentru hepatita de care beneficia. Judecătorul nota că reclamantul a beneficiat de un regim alimentar adecvat, precum și de suplimente alimentare hepato-protectoare și de un medicament de tratament de la nivelul lacului. Reclamantul a contestat această decizie. Prin hotărârea din 3 septembrie 2013, Tribunalul din Târgu-Jiu a respins contestația reclamantului împotriva deciziei judecătorului delegat. La 9 iulie 2015, reclamantul și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că nu a fost primită nicio cerere de includere în programul național de tratament al hepatitei C în numele său. În august 2015, judecătorul delegat în închisoarea Târgu-Jiu a respins plângerea reclamantului, care își denumise condițiile de detenție. El a menționat că a fost deținut într-o celulă de 99 m2 ocupată în medie de șaizeci și cinci de deținuți. El a considerat că, având în vedere ieșirile permise în curtea de promenadă, standardele privind spațiul personal al deținuților erau Pe de altă parte, a respins plângerea privind utilizarea în celulele de produse chimice pentru confecționarea încălțămintei, considerând că reclamantul nu și-a dovedit afirmațiile. Din documentele dosarului nu reiese că reclamantul a contestat această decizie. În august 2015, judecătorul delegat închisorii Târgu-Jiu a primit plângerea reclamantului privind absența tratamentului antiviral pentru hepatită. Judecătorul a constatat că diagnosticul fusese efectuat și că tratamentul antiviral a fost prescris începând cu 8 noiembrie 2012 și că reclamantul a solicitat în mod repetat tratamentul în cauză. Acesta a constatat că administrarea închisorilor Rahova și Târgu-Jiu nu a transmis la casa de asigurări de sănătate dosarul medical al reclamantului pentru a-l include în programul național de tratament al hepatitei, în timp ce Prin urmare, el a ordonat administrației închisorii Târgu-Jiu să transmită cererea respectivă la Fondul de asigurări de sănătate. 13. Analizele ulterioare efectuate în august 2015 au indicat o scădere a încărcăturii virale. La 30 septembrie 2015, reclamantul a fost examinat de către un specialist. În urma consultării, a purtat următoarea mențiune pe fișa sa medicală: Am înțeles că nu sunt unul dintre pacienții tratați cu Interferon [medicamente antivirale]. Octombrie 2015, data la care reclamantul a fost eliberat din închisoare. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIA 16. Reclamantul se plânge că a fost deținut în condiții nefavorabile la închisoarea Târgu-Jiu și că nu a beneficiat de o asistență medicală adecvată pentru hepatita de care a fost atins. 3 din Convenție, care este astfel formulat Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. pledează pentru neobosirea căilor de atac interne în ceea ce privește motivul întemeiat de reclamant pentru lipsa tratamentului medical pentru hepatita cu care a fost atins. El susține că reclamantul nu a contestat decizia din 27 mai 2013 prin care judecătorul delegat la închisoarea Târgu-Jiu a respins plângerea cu privire la preluarea bolii sale. 18. În ceea ce o privește, reclamantul a precizat că a solicitat în repetate rânduri autorităților interne, inclusiv instanțelor interne, să beneficieze de tratamentul medical prescris. 19. Curtea constată că reclamantul a contestat decizia judecătorului delegat din 27 mai 2013 și că Tribunalul din Târgu-Jiu a respins această contestație prin hotărârea din 3 septembrie 2013 (punctul 9 de mai sus. În plus, Comisia constată că reclamantul și-a exprimat din nou nemulțumirea de a nu beneficia de un tratament antiviral și că judecătorul delegat a primit plângerea la 18 august 2015 (punctul 12 de mai sus). Cu toate acestea, autoritățile interne nu au executat decizia judecătorului înainte de eliberarea reclamantului 20. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul a epuizat căile de atac interne în ceea ce privește faptul că a tras din lipsa unei preluări adecvate a bolii sale. 21. Constatând că nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. Pe fond Argumentele părților 22. Reclamantul susține că condițiile în care a fost reținut în închisoarea Târgu-Jiu și, în special, problemele legate de suprapopularea penitenciară și de accesul limitat la instalațiile sanitare sunt considerate un tratament inuman și degradant, susținând că lipsa spațiului personal a fost agravată de condițiile de muncă din celule. El explică faptul că deținuții asamblau pantofi folosind substanțe chimice, printre care emanațiile toxice ale aerului irespirabil. El a declarat că a fost infectat cu virusul hepatitei C în închisoare și că autoritățile interne nu i-ar fi furnizat tratamentul antiviral prescris pentru tratarea acestei boli. 23. Guvernul susține că autoritățile interne au depus eforturi pentru a îmbunătăți condițiile de detenție în închisoarea Târgu Jiu. În plus, acesta afirmă că au efectuat verificări și au concluzionat că orice produs chimic sau toxic nu a fost utilizat în celule. În ceea ce privește asistența medicală acordată reclamantului, guvernul consideră că acesta a beneficiat de o monitorizare medicală adecvată și că acesta a fost supus examinărilor medicale necesare și că a beneficiat de un regim alimentar adecvat și de produse hepatoprotectoare. În orice caz, acesta susține că, având în vedere cele mai recente analize medicale care au scos la iveală o scădere a încărcăturii virale, lipsa tratamentului antiviral nu a avut niciun efect negativ asupra stării de sănătate a reclamantului și că administrarea acestui tratament a fost inutilă. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în jurisprudența sa privind condițiile materiale de detenție (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr 7334/13, § 101, 20 octombrie 2016). Aceasta reamintește în special că, luate singur sau combinat cu alte deficiențe, o lipsă severă de spațiu într-o celulă penitenciară, este un factor care trebuie luat în considerare pentru determinarea caracterului în sensul articolului 3 din condițiile de detenție descrise și pentru încălcarea acestui articol (ibidem, §§ 122 141, și Ananyev și alții c. Rusia, n 425/07 și 60800/08, § 149 159, 10 ianuarie 2012). În special, în cazul în care suprafața la sol de care dispune un deținut în celulă colectivă este mai mică de 3 m2, lipsa spațiului personal este considerată ca fiind în acest moment grav, fapt care duce la o prezumție puternică de încălcare a art. 3. Sarcina probei apasă apoi asupra guvernului pârât, care poate, totuși, să respingă prezumția prin demonstrarea prezenței unor elemente adecvate pentru a compensa această situație în mod corespunzător ( Muršić, menționat anterior, §§ 137-138). 26. Aceasta face trimitere, de asemenea, la principiile bine stabilite în jurisprudența sa privind tratamentul medical acordat persoanelor deținute (a se vedea, printre altele, Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 94, CEDO 2000 XI, Naumenko c. Ucraina, n 42023/98, § 112, 10 februarie 2004, Riviere c. Franța, n 33834/03, § 62, 11 iulie 2006, și Cirillo c. Italia, n 36276/10, § 37, 29 ianuarie 2013 27. Comisia observă că, în speță, guvernul nu contestă faptul că, timp de aproximativ nouă luni de detenție în închisoarea Târgu-Jiu, cu excepția unei perioade scurte de timp între 19 și 27 iunie 2013, reclamantul a dispus de un spațiu personal mai mic de 3 m2 (punctul 6 de mai sus). 28. În hotărârea pilot Rezmiveș și altele c. România 61667/12 și alte 3, 25 În aprilie 2017), Curtea a concluzionat deja încălcarea articolului 3 din Convenție în circumstanțe de fapt similare cu cele ale prezentei cauze. 29. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate de către părți, Curtea constată că nu a prezentat niciun motiv care ar putea să răstoarne prezumția de încălcare a articolului 3 din Convenție (punctul 25 de mai sus. În plus, Comisia nu înțelege niciun fapt sau argument specific care să ducă în speță la o concluzie diferită de cea la care a ajuns în hotărârea pilot Rezimmeeș și altele (precision). Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că condițiile în care reclamantul a fost deținut la închisoarea Târgu-Jiu erau contrare articolului 3 din Convenție. 30. În ceea ce privește partea de joncțiune formulată pe teren la art. 3 din Convenția privind îngrijirea primită de solicitant în timpul detenției sale, Curtea constată că nimic din dosar nu îi permite să ajungă cu certitudine la concluzia că reclamantul a fost infectat cu virusul hepatitei C în închisoare. 31. Pe de altă parte, în ceea ce privește tratamentul medical al acestei boli, Curtea constată că nu este controversat între părțile care au beneficiat de o alimentaie adecvată stării sale de sănătate și de produse hepatoprotectoare (punct 9 de mai sus), dar nu a primit tratamentul antiviral pe care l-au prescris specialiștii în 2012 după ce au pus diagnosticul (punctele 12 și 24 de mai sus). 32. Curtea constată că autoritățile interne nu au transmis cererea de tratament a reclamantului la fondul de asigurări de sănătate, privându-l astfel de tratamentul antiviral prescris (punctele de mai sus). 10 și 12 de mai sus. În plus, acestea nu au executat decizia judecătorului delegat din 18 august 2015, care a ordonat transmiterea cererii de tratament la fondul de asigurări de sănătate (punctul 12 de mai sus). 33. Curtea nu poate subscrie la argumentul guvernului potrivit căruia lipsa unui tratament antiviral nu a avut un efect prejudiciabil asupra stării de sănătate a reclamantului în timpul detenției sale și că, având în vedere scăderea încărcăturii virale, acest tratament a fost inutil (punctul 24 de mai sus). 34. În această privință, Comisia subliniază că degradarea sănătății deținuților nu joacă în sine un rol determinant în ceea ce privește respectarea articolului 3 din convenție. Întradevăr, din jurisprudența sa reiese că nu poate fi încălcat art. 35. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu doctrina medicală a hepatitei cronice este o boală gravă care poate evolua în ciroză (Zamfir c. România [comitet], nr. 47826/14, § 28, 19 martie 2019. De asemenea, aceasta remarcă faptul că, pe întreaga durată a detenției, niciun specialist nu a revenit asupra necesității de a efectua un tratament antiviral reclamantului. În ceea ce privește mențiunea din 30 September 2015 care figurează în fișa medicală a reclamantului, Curtea ia notă de faptul că aceasta însăși este cea care a făcut-o și că aceasta nu constituie o modificare a prescripiei medicale și cu atât mai puțin o evaluare a stării de sănătate a reclamantului de către un specialist. 36. În opinia Curții, refuzul autorităților interne de a face demersurile necesare pentru ca reclamantul să beneficieze de tratamentul antiviral prescris a dus la o încercare deosebit de dureroasă (a se vedea mutatis mutandis Zamfir, citată anterior, §§ 37). 37. Această încălcare, pentru care autoritățile interne sunt responsabile și pentru care acestea nu au furnizat nici o justificare, este suficientă pentru a permite Curții să ajungă la concluzia că acestea nu și-au îndeplinit obligația de a proteja sănătatea reclamantului, oferindu-i asistență medicală adecvată pentru boala sa. 38. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. din cauza condițiilor materiale de deținere a reclamantului în închisoarea Târgu-Jiu și a absenței unui tratament antiviral pentru hepatita de care a fost atins. 39. Curtea consideră că nu este necesar în cazul de față să se examineze mai mult partea din spătarul privind condițiile de muncă din celule. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 40. Potrivit articolului 41 din Convenție Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea ștearsă decât o impediment consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 41. Reclamantul solicită 27 000 EUR (EUR) pentru daune morale. 42. În opinia guvernului, această sumă este excesivă. 43. Curtea acordă reclamantului 11 000 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. 44. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii aferente ratei dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN LÂNGĂ UNANIMITATE Declară cererea admisibilă A se spune că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor materiale de deținere a reclamantului în închisoarea Târgu Jiu și a absenței unui tratament antiviral al hepatitei de care a fost obținută de la 3 din Convenția privind condițiile de muncă în închisoarea Târgu-Jiu afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 11 000 EUR (unsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru prejudicii morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 16 martie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Grefier Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE MAIER c. ROUMANIE
(Requête n
o
39523/13)
ARRÊT
16 mars 2021
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Maier c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant en un comité composé de
:
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
présidente,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova,
juges,
et de Ilse Freiwirth,
greffière adjointe
de section
,
Vu la requête (n
o
39523/13) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M.
Felix Maier («
le requérant
»), a
saisi la Cour le 6
juin 2013 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»)
,
Vu la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement roumain («
le Gouvernement
»),
Vu les observations des parties,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 16 février 2021,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
La requête concerne les conditions dans lesquelles le requérant a été détenu et l’absence alléguée de traitement médical pendant cette détention. Elle soulève des questions sous l’angle de l’article 3 de la Convention.
2.
Le requérant est né en 1975 et réside à Voluntari. Admis au bénéfice de l’assistance judiciaire, il a été représenté par M
e
C.
Boghină
, avocate.
3.
Le Gouvernement a été représenté par son agent, M
me
C.
Brumar, du ministère des Affaires étrangères
.
4.
Le 23
octobre 2012, le requérant fut incarcéré à la prison de Rahova pour y purger une peine de quatre ans d’emprisonnement pour vol avec violences. Au moment de son placement en détention, il souffrait de tuberculose osseuse.
5.
Au cours de sa détention, le requérant fit l’objet de transferts entre les prisons de Târgu-Jiu, Colibași, Craiova, Giurgiu, Arad et plusieurs hôpitaux relevant de l’administration des pénitenciers.
6
.
Il fut détenu à la prison de Târgu-Jiu pendant trois mois en 2013 et six mois en 2015. Selon les informations émanant de la direction de l’administration nationale des pénitenciers et fournies par le Gouvernement, le requérant a bénéficié dans cet établissement d’un espace personnel compris entre 1,19
m² et 1,94
m². Pendant huit jours, entre les 19 et 27
juin 2013, il y a bénéficié d’un espace personnel de 10
m².
7
.
Le 8
novembre 2012, des résultats d’analyses subies par le requérant indiquèrent qu’il était infecté par le virus de l’hépatite
C et le faire bénéficier ainsi de médicaments antiviraux.
8.
Le 17
janvier 2013, un spécialiste renouvela la prescription d’antiviraux et demanda à nouveau la transmission du dossier à la caisse d’assurance maladie.
9
.
Le 27
mai 2013, le juge délégué à la prison de Târgu-Jiu rejeta la plainte du requérant, qui alléguait ne pas bénéficier d’une prise en charge médicale adéquate de l’hépatite dont il était atteint. Le juge nota que le requérant bénéficiait d’un régime alimentaire adapté, ainsi que de compléments alimentaires hépato-protecteurs et d’un médicament de traitement de l’ulcère. Le requérant contesta cette décision. Par un jugement du 3
septembre 2013, le tribunal de Târgu-Jiu rejeta la contestation du requérant contre la décision du juge délégué.
10
.
Le requérant s’adressa à la caisse d’assurance maladie. Le 9
juillet 2015, celle-ci lui confirma qu’aucune demande d’inscription au programme national de traitement de l’hépatite
C n’avait été reçue à son nom.
11.
Le 7
août 2015, le juge délégué à la prison de Târgu-Jiu rejeta la plainte du requérant, lequel dénonçait ses conditions de détention. Il nota que l’intéressé était détenu dans une cellule de 99
m² occupée en moyenne par soixante-quinze détenus. Il estima que, compte tenu des sorties autorisées dans la cour de promenade, les normes relatives à l’espace personnel des détenus étaient «
dans l’ensemble respectées
». Par ailleurs, il rejeta la plainte concernant l’utilisation dans les cellules de produits chimiques pour l’assemblage de chaussures, estimant que le requérant n’avait pas prouvé ses allégations. Il ne ressort pas des pièces du dossier que le requérant ait contesté cette décision.
12
.
Le 18
août 2015, le juge délégué à la prison de Târgu-Jiu accueillit la plainte du requérant relative à l’absence alléguée de traitement antiviral de l’hépatite dont il était atteint. Le juge constata que le diagnostic avait été posé et un traitement antiviral prescrit dès le 8
novembre 2012 et que le requérant avait demandé à plusieurs reprises le traitement en question. Il constata que l’administration des prisons de Rahova et de Târgu-Jiu n’avait pas transmis à la caisse d’assurance maladie le dossier médical du requérant pour faire inscrire celui-ci au programme national de traitement de l’hépatite, alors qu’il n’y avait pas eu de changement de diagnostic et que ce traitement était toujours nécessaire. Par conséquent, il ordonna à l’administration de la prison de Târgu-Jiu de transmettre ladite demande à la caisse d’assurance maladie.
13.
De nouvelles analyses effectuées en août 2015 indiquèrent une baisse de la charge virale.
14
.
Le 30
septembre 2015, le requérant fut examiné par un spécialiste. À l’issue de la consultation, il porta la mention suivante sur sa fiche médicale
: «
J’ai compris que je ne fais pas partie des patients traités par Interferon [médicament antiviral].
» («
am înțeles că nu mă încadrez pentru tratamentul cu interferon
»).
15.
Toujours le 30
septembre 2015, le tribunal de Târgu-Jiu accueillit la demande de libération conditionnelle dont le requérant l’avait saisi. Le jugement du 30
septembre devint définitif le 6
octobre 2015, date à laquelle le requérant fut remis en liberté.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 3 DE LA CONVENTION
16.
Le requérant se plaint d’avoir été détenu dans de mauvaises conditions à la prison de Târgu-Jiu et de ne pas avoir bénéficié d’une prise en charge médicale appropriée de l’hépatite dont il était atteint.
Il invoque l’article
3 de la Convention, qui est ainsi libellé
:
«
Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.
»
Sur la recevabilité
17.
Le Gouvernement
plaide le non-épuisement des voies de recours internes pour ce qui est du grief tiré par le requérant de l’absence de traitement médical pour l’hépatite dont il était atteint. Il affirme que le requérant n’a pas contesté la décision du 27
mai 2013 par laquelle le juge délégué à la prison de Târgu-Jiu avait rejeté la plainte concernant la prise en charge de sa maladie.
18.
Le requérant, pour sa part, indique qu’il a demandé à de nombreuses reprises aux autorités internes, y compris aux juridictions internes, à bénéficier du traitement médical prescrit.
19.
La Cour observe que le requérant a contesté la décision du juge délégué du 27
mai 2013 et que le tribunal de Târgu-Jiu a rejeté cette contestation par le jugement du 3
septembre 2013 (paragraphe
9 ci-dessus). En outre, elle note que le requérant s’est plaint une nouvelle fois de ne pas bénéficier d’un traitement antiviral et que le juge délégué a accueilli cette plainte le 18
août 2015 (paragraphe
12 ci-dessus). Cependant, les autorités internes n’ont pas exécuté la décision du juge avant la remise en liberté du requérant.
20.
Dès lors, la Cour considère que le requérant a épuisé les voies de recours internes quant au grief qu’il tire de l’absence de prise en charge adéquate de sa maladie.
21.
Constatant que la requête n’est pas manifestement mal fondée ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article
35 de la Convention, la Cour la déclare recevable.
Sur le fond
Arguments des parties
22.
Le requérant allègue que les conditions dans lesquelles il a été détenu à la prison de Târgu-Jiu et, en particulier, les problèmes de surpopulation carcérale et d’accès limité aux installations sanitaires s’analysent en un traitement inhumain et dégradant. Il soutient que le manque d’espace personnel était aggravé par les conditions de travail dans les cellules. Il explique que les détenus assemblaient des chaussures en utilisant des produits chimiques dont les émanations toxiques rendaient l’air irrespirable. Il allègue qu’il a été infecté par le virus de l’hépatite
C en prison et dénonce l’attitude des autorités internes qui ne lui auraient pas fourni le traitement antiviral prescrit pour soigner cette maladie.
23.
Le Gouvernement soutient que les autorités internes ont déployé des efforts pour améliorer les conditions de détention dans la prison de Târgu
‑
Jiu. Par ailleurs, il affirme qu’elles ont procédé à des vérifications et ont conclu qu’aucun produit chimique ou toxique n’avait été utilisé dans les cellules.
24
.
En ce qui concerne l’assistance médicale accordée au requérant, le Gouvernement estime que celui-ci a reçu un suivi médical adéquat. Il expose que l’intéressé a subi les examens médicaux nécessaires et qu’il a bénéficié d’un régime alimentaire adéquat et de produits hépato-protecteurs. Quoi qu’il en soit, il soutient que, au vu des dernières analyses médicales qui avaient mis en lumière une baisse de la charge virale, l’absence de traitement antiviral n’a pas eu d’effet préjudiciable sur l’état de santé du requérant et que l’administration de ce traitement était inutile.
Appréciation de la Cour
25.
La Cour renvoie aux principes bien établis dans sa jurisprudence en matière de conditions matérielles de détention (voir, par exemple,
Muršić
c.
Croatie
[GC], n
o
7334/13, §§
96
‑
101, 20
octobre 2016). Elle rappelle en particulier que, pris seul ou combiné à d’autres lacunes, un manque sévère d’espace dans une cellule pénitentiaire, est un facteur à prendre en compte pour la détermination du caractère «
dégradant
» au sens de l’article
3 des conditions de détention décrites et pour la constatation d’une violation de cet article (
ibidem
, §§
122
‑
141, et
Ananyev et autres c.
Russie
, n
os
42525/07 et 60800/08, §§
149
‑
159, 10
janvier 2012). Plus particulièrement, lorsque la surface au sol dont dispose un détenu en cellule collective est inférieure à 3
m², le manque d’espace personnel est considéré comme étant à ce point grave qu’il donne lieu à une forte présomption de violation de l’article 3. La charge de la preuve pèse alors sur le gouvernement défendeur, qui peut toutefois réfuter la présomption en démontrant la présence d’éléments propres à compenser cette circonstance de manière adéquate (
Muršić,
précité, §§ 137-138).
26.
Elle renvoie également aux principes bien établis dans sa jurisprudence en matière de traitement médical accordé aux personnes détenues (voir, parmi d’autres,
Kudła c.
Pologne
[GC], n
o
30210/96, §
‑
XI,
Naumenko c.
Ukraine
, n
o
42023/98, §
112, 10
février 2004,
Rivière c.
France
, n
o
33834/03, §
62, 11
juillet 2006, et
Cirillo c.
Italie
, n
o
36276/10, §§
35
‑
37, 29
janvier 2013).
27.
Elle note qu’en l’espèce le Gouvernement ne conteste pas que pendant environ neuf mois de détention dans la prison de Târgu-Jiu, excepté pendant un court laps de temps entre les 19 et 27
juin 2013, le requérant a disposé d’un espace personnel inférieur à 3
m² (paragraphe
6 ci-dessus).
28.
Dans l’arrêt pilote
Rezmiveș et autres c.
Roumanie
(n
os
61467/12 et 3
autres, 25
avril 2017), la Cour a déjà conclu à la violation de l’article
3 de la Convention dans des circonstances de fait similaires à celles de la présente affaire.
29.
Ayant examiné tous les éléments qui lui ont été soumis par les parties, la Cour constate que le Gouvernement n’a pas présenté d’éléments susceptibles de renverser la présomption de violation de l’article
3 de la Convention (paragraphe
25 ci-dessus). Elle n’aperçoit par ailleurs aucun fait ou argument propre à l’amener en l’espèce à une conclusion différente de celle à laquelle elle est parvenue dans l’arrêt pilote
Rezmiveș et autres
(précité). Eu égard à sa jurisprudence en la matière, elle estime que les conditions dans lesquelles le requérant a été détenu à la prison de Târgu-Jiu étaient contraires à l’article
3 de la Convention.
30.
S’agissant du volet du grief formulé sur le terrain de l’article
3 de la Convention relativement aux soins reçus par le requérant pendant sa détention, la Cour constate que rien dans le dossier ne lui permet de conclure avec certitude que le requérant a été infecté par le virus de l’hépatite
C en prison.
31.
En revanche, en ce qui concerne le traitement médical de cette maladie, la Cour note qu’il ne prête pas à controverse entre les parties que le requérant a bénéficié d’une alimentation adaptée à son état de santé et de produits hépato-protecteurs (paragraphe
9 ci-dessus), mais qu’il n’a pas reçu le traitement antiviral que les spécialistes lui avaient prescrit en 2012 après avoir posé leur diagnostic (paragraphes
12 et 24 ci-dessus).
32.
La Cour constate que les autorités internes n’ont pas transmis la demande de traitement du requérant à la caisse d’assurance maladie, le privant ainsi du traitement antiviral qui lui avait été prescrit (paragraphes
10 et 12 ci-dessus). De surcroît, elles n’ont pas exécuté la décision du juge délégué du 18
août 2015, qui avait ordonné de transmettre la demande de traitement à la caisse d’assurance maladie (paragraphe
12 ci-dessus).
33.
La Cour ne saurait souscrire à l’argument du Gouvernement selon lequel l’absence de traitement antiviral n’a pas eu d’effet préjudiciable sur l’état de santé du requérant durant sa détention et que, vu la baisse de la charge virale, ce traitement était inutile (paragraphe
24 ci-dessus).
34.
À cet égard, elle souligne que la dégradation de la santé du détenu ne joue pas en soi un rôle déterminant quant au respect de l’article
3 de la Convention. En effet, il ressort de sa jurisprudence qu’il ne peut y avoir violation de l’article
3 du seul fait de l’aggravation de l’état de santé de l’intéressé, mais qu’une telle violation peut en revanche découler de lacunes dans les soins médicaux (voir, dans ce sens,
Kotsaftis c.
Grèce
, n
o
39780/06, §
53, 12
juin 2008, et la jurisprudence qui y est citée).
35.
La Cour note que selon la doctrine médicale l’hépatite chronique est une maladie grave pouvant évoluer en cirrhose (
Zamfir c.
Roumanie
[comité], n
o
47826/14, §
28, 19
mars 2019). Elle note également que pendant toute la durée de la détention aucun spécialiste n’est revenu sur la nécessité d’administrer un traitement antiviral au requérant. Quant à la mention du 30
septembre 2015 figurant sur la fiche médicale du requérant, la Cour note que c’est l’intéressé lui-même qui l’a portée et qu’elle ne constitue pas une modification de la prescription médicale, et encore moins une évaluation de l’état de santé du requérant par un spécialiste.
36.
Aux yeux de la Cour, le refus des autorités internes d’accomplir les démarches nécessaires pour faire bénéficier le requérant du traitement antiviral prescrit a fait endurer une épreuve particulièrement pénible à l’intéressé (voir,
mutatis mutandis
,
Zamfir
, précité, §§
36
‑
37).
37.
Ce manquement, dont les autorités internes sont responsables et pour lequel elles n’ont fourni aucune justification, est suffisant pour permettre à la Cour de conclure qu’elles ont failli à leur devoir de protéger la santé du requérant en lui fournissant une assistance médicale appropriée pour sa maladie.
38.
Partant, il y a eu violation de l’article
3 de la Convention
à raison des conditions matérielles de détention du requérant dans la prison de Târgu-Jiu et de l’absence de traitement antiviral de l’hépatite dont l’intéressé était atteint.
39.La Cour considère qu’il n’est pas nécessaire en l’espèce d’examiner de surcroît la partie du grief relative aux conditions de travail dans les cellules.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE
40.
Aux termes de l’article
41 de la Convention
:
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
41.
Le requérant demande 27
000 euros (EUR) pour dommage moral.
42.
Le Gouvernement estime que cette somme est excessive.
43.
La Cour octroie au requérant 11
000
EUR pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt.
44.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
,
Déclare
la requête recevable
;
Dit
qu’il y a eu violation de l’article
3 de la Convention à raison des conditions matérielles de détention du requérant dans la prison de Târgu
‑
Jiu et de l’absence de traitement antiviral de l’hépatite dont l’intéressé était atteint
;
Dit
qu’il n’y a pas lieu d’examiner la partie du grief fondé sur l’article
3 de la Convention relativement aux conditions de travail dans la prison de Târgu-Jiu
;
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser au requérant, dans un délai de trois mois, 11 000 EUR (onze mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour préjudice moral, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 mars 2021, en application de l’article
77
§§
2 et
3 du règlement.
Ilse Freiwirth
Gabriele Kucsko-Stadlmayer
Greffière adjointe
Président