Simsek S.R.L. împotriva Republicii Moldova

Publicat la 9 decembrie 2024 SECȚIUNEA CINCEA: Cererea nr. 72202/17 SIMSEK S.R.L. împotriva Republicii Moldova introdusă la 26 septembrie 2017 a fost comunicată la 19 noiembrie 2024 ÎNTÂMPLARE Cererea se referă la o limitare a dreptului de a contesta în justiție cuantumul taxelor datorate de societatea reclamantă. În speță, aceasta a contestat în fața instanțelor decizia autorității vamale competente, referitoare la evaluarea bunurilor importate de societatea reclamantă. Făcând aplicarea unui standard general, prima instanță a considerat acțiunea inadmisibilă pentru nerespectarea procedurii prealabile constând în a sesiza mai întâi autoritatea vamală în cauză.

Societatea reclamantă a formulat o acțiune în temeiul căreia, în aplicarea unei excepții prevăzute la art. 7 alineatul (4) din Legea privind Tariful vamal, precum și în conformitate cu ghidurile Curții Supreme de Justiție în acest domeniu, procedura prealabilă nu era obligatorie pentru litigiile referitoare la tarifele vamale și, prin urmare, putea sesiza în mod direct instanțele. Printr-o decizie definitivă din 4 iulie 2017, Curtea de apel din Chișinău a respins acțiunea ca nefondată, fără a răspunde la motivul menționat anterior al societății reclamante. Potrivit acesteia din urmă, în cazul în care instana de apel la decizia sa, termenul de inițiere a procedurii prealabile era deja scadent.

Invocând art. 13 din Convenia combinată cu Acelasi articol 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă se plânge de o limitare ilegală și nejustificată a dreptului său de a dispune de o cale de atac eficientă, care să îi permită să-și apere dreptul la respectarea bunurilor sale. , 27 aprilie 1988, §§ 52 și 55, seria A n 131, și Mugemangango c. Belgia [GC], n 310/15, § 130, 10 iulie 2020) În 1, a fost aceasta respectată în ceea ce privește afirmația societății reclamante potrivit căreia acțiunea sa a fost respinsă în mod arbitrar, întrucât procedura prealabilă nu era obligatorie în speță (Latridis c. Grecia [GC], nr 31107/96, § 65, CEDH 1999-II, și de Tommaso c. Italia [GC], nr. 43395/09, § 179-80 și 183, 23 februarie 2017)

Publié le 9 décembre 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 72202/17

SIMSEK S.R.L.

contre la République de Moldova introduite le 26 septembre 2017 communiquée le 19 novembre 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une limitation du droit de contester en justice le montant des taxes redevables par la société requérante. En l’espèce, celle-ci contesta devant les tribunaux la décision de l’autorité douanière compétente, relative à l’évaluation des biens importés par la société requérante. Faisant application d’une norme générale, la première instance jugea l’action irrecevable pour non-respect de la procédure préalable consistant à saisir d’abord l’autorité douanière en question. La société requérante forma un recours arguant qu’en application d’une exception prévue à l’article 7 § 4 de la loi sur le tarif douanier ainsi que selon les guides élaborés par la Cour suprême de justice en la matière, la procédure préalable n’était pas obligatoire pour les litiges ayant trait aux tarifs douaniers et qu’elle pouvait dès lors saisir directement les tribunaux.

Par une décision définitive du 4 juillet 2017, la cour d’appel de Chișinău rejeta le recours comme mal fondé, sans répondre au moyen précité de la société requérante. Selon cette dernière, lorsque la cour d’appel rendit sa décision, le délai pour engager la procédure préalable était déjà échu. Invoquant l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1, la société requérante se plaint d’une limitation illégale et injustifiée de son droit de disposer d’un recours effectif lui permettant de défendre son droit au respect de ses biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La société requérante a-t-elle soulevé un grief défendable au sens de l’article 13 de la Convention, fondé sur l’article 1 du Protocole n o 1 ( Boyle et Rice c. Royaume-Uni , 27 avril 1988, §§ 52 et 55, série A n o 131, et Mugemangango c. Belgique [GC], n o 310/15, § 130, 10 juillet 2020) ? 2. Dans l’affirmative, l’exigence de l’article 13 de la Convention concernant la disponibilité d’un recours effectif permettant à la société requérante de dénoncer une atteinte à son droit garanti par l’article 1 du Protocole n o 1, a-t-elle été respectée eu égard à l’allégation de la société requérante selon laquelle son recours a été rejeté de manière arbitraire puisque la procédure préalable n’était pas obligatoire en l’espèce ( Iatridis c. Grèce [GC], n o 31107/96, § 65, CEDH 1999-II, et De Tommaso c. Italie [GC], n o 43395/09, §§ 179-80 et 183, 23 février 2017) ?