TOMAI-VINEX S.A. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

A fost comunicată la 28 ianuarie 2020 Publicată la 17 februarie 2020 a doua secțiune Cerere nr. 41719/13 TOMAI-VINEX S.A. împotriva Republicii Moldova introdusă la 15 mai 2013 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE societatea reclamantă a inițiat o acțiune împotriva altor două societăți comerciale în scopul protejării mărcilor sale depuse. Potrivit concluziilor a patru expertize ordonate de prima instanță, exista un risc de confuzie între mărcile societății reclamante și cele ale adversarilor săi. Pe baza acestor concluzii, prima instanță a acordat societății reclamante un câștig de cauză și i-a acordat o despăgubire. Cu toate acestea, printr-o decizie definitivă din 22 noiembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție a infirmat hotărârea din partea instanței inferioare și a respins ca nefondată acțiunea societății reclamante.

Înalta instanță a luat în considerare concluziile unei a cincea expertize furnizate de adversarii societății reclamante și nu a făcut nicio trimitere expresă la concluziile celor patru expertize menționate anterior. Invocând art. 6 din convenție, societatea reclamantă susține că, în lipsa unei motivări cu privire la respingerea concluziilor celor patru expertize pronunțate de prima instanță, hotărârea Curții Supreme de Justiție este insuficient motivată și arbitrară. 1 la Convenție, se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile. Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugalia [GC], n 55391/13 și alte 2 § 185, 6 noiembrie 2018) A fost încălcat dreptul societății reclamante la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.? În special, procedura internă a oferit acesteia garanțiile procedurale necesare pentru a-și exercita dreptul la respectarea bunurilor sale (Anheuser-Busch Inc.

c. Portugalia [GC], n 73049/01, § 83, CEDO 2007

Communiquée le 28 janvier 2020 Publié le 17 février 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 41719/13

TOMAI-VINEX S.A.

contre la République de Moldova introduite le 15 mai 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La société requérante engagea une action contre deux autres sociétés commerciales aux fins de protéger ses marques déposées. Selon les conclusions de quatre expertises ordonnées par la première instance, il existait un risque de confusion entre les marques de la société requérante et celle de ses adversaires. Se fondant sur ces conclusions, la première instance donna gain de cause à la société requérante et lui alloua une réparation. Par une décision définitive du 22 novembre 2012, la Cour suprême de justice infirma cependant l’arrêt de l’instance inférieure et rejeta comme mal fondée l’action de la société requérante. La Haute juridiction prit en compte les conclusions d’une cinquième expertise fournie par les adversaires de la société requérante et ne fit aucune référence expresse aux conclusions des quatre expertises précitées.

Invoquant l’article 6 de la Convention, la société requérante allègue que, en l’absence d’explication quant au rejet des conclusions des quatre expertises ordonnées par la première instance, la décision de la Cour suprême de justice est insuffisamment motivée et arbitraire. Invoquant en outre l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, elle se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La contestation sur les droits de caractère civil de la société requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la Cour suprême de justice a-t-elle dûment motivé sa décision rendue en l’espèce ( Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], n os 55391/13 et 2 autres, § 185, 6 novembre 2018) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, la procédure interne a-t-elle offert à l’intéressée les garanties procédurales nécessaires pour faire valoir son droit au respect de ses biens ( Anheuser-Busch Inc. c. Portugal [GC], n o 73049/01, § 83, CEDH 2007 ‑ I) ?