Floarea Viei S.R.L. împotriva Republicii Moldova

Publicat la 11 iulie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 2067/15 FLOAREA VIEI S.R.L. împotriva Republicii Moldova introdusă la 30 decembrie 2014 comunicată la 24 iunie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG o motivare prezumată nerațională a hotărârii Curții Supreme de Justiție într-o cauză civilă, precum și absența în instanță în fața acestei înalte instanțe care ar fi acționat ca o primă instanță; litigiul intern se referea la recuperarea unei creanțe de către societatea reclamantă pe lângă o altă societate și la plata intereselor moratorii. Primele două instanțe au acordat câștig de cauză societății reclamante. Fără a ține cont de încuviințarea sa și după examinarea diferitelor motive, dintre care unele care ar fi fost invocate din oficiu, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în favoarea părții pârâte la 9 iulie 2014, Înalta Instanță și-a întemeiat concluziile, printre altele, pe o decizie a justiției care nu mai era în vigoare.

Potrivit societății reclamante, anumite constatări ale Curții Supreme de Justiție se contraziceau între ele. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, societatea reclamantă susține că motivarea hotărârii Curții Supreme de Justiție era afectată în mod negativ. Pe teren al acestui articol, Comisia se plânge, de asemenea, că Curtea Supremă de Justiție a infirmat hotărârile instanțelor inferioare după examinarea tuturor circumstanțelor cauzei, precum și a unor noi mijloace și că, în absența unei inculpeți în fața acestei înalte instanțe, aceasta nu a putut să-și apere în mod echitabil cauza. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1. În sfârșit, se plânge de încălcarea dreptului său de a-și respecta bunurile în cadrul unei proceduri care nu a respectat garanțiile oferite de art. 6 din Convenție.

Întrebările adresate părților A fost auzită în mod echitabil și public, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție?

În special, Curtea Supremă de Justiție și-a justificat în mod corespunzător hotărârea pronunțată în speță (Ruiz Torija c. Spania, 9 decembrie 1994, §§ 30, seria A n 303 A, și Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugalia [GC], n 55391/13 și 2 alții, § 185, 6 noiembrie 2018) concluziile formulate în această decizie pot fi considerate darbitare sau în mod vădit nerațional ( Moreira Ferreira c. Portugalia (n [GC], n 19867/12, § 85, 11 iulie 2017 și Ball Electroluxktaș Bingöllü c. Turcia, n 76730/12, §§ 75-77, 22 iunie 2021) Desfășurarea unei ședințe de către Curtea Supremă de Justiție, precum și participarea societății reclamante la această ședință erau necesare în scopul echității procedurii urmate în speță (Helmers c. Suedia, 29 octombrie 1991, § 36, seria A nr 212 A și Covalenco c. Republica Moldova, nr. 72164/14, § 19-23, 16 iunie 2020) A fost încălcată dreptul societății reclamante de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.? În special, procedura internă a oferit acesteia garanțiile procedurale necesare pentru a-și exercita dreptul la respectarea bunurilor sale (Anheuser-Busch Inc.

c. Portugalia [GC], n 73049/01, § 83, CEDO 2007

Publié le 11 juillet 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 2067/15

FLOAREA VIEI S.R.L.

contre la République de Moldova introduite le 30 décembre 2014 communiquée le 24 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une motivation alléguée déraisonnable de la décision rendue par la Cour suprême de justice dans une affaire civile ainsi que l’absence d’audience devant cette Haute juridiction qui aurait agi comme une première instance. Le litige interne portait sur le recouvrement d’une créance par la société requérante auprès d’une autre société et le paiement des intérêts moratoires. Les deux premières instances donnèrent gain de cause à la société requérante. Sans tenir d’audience et après avoir examiné différents moyens dont certains qui auraient été soulevés d’office, la Cour suprême de justice se prononça en faveur de la partie adverse, le 9 juillet 2014. La Haute juridiction fonda ses conclusions, entre autres, sur une décision de justice qui n’était plus en vigueur.

Selon la société requérante, certains constats opérés par la Cour suprême de justice se contredisaient entre eux. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante allègue que la motivation de la décision de la Cour suprême de justice était entachée d’irrationalités. Sur le terrain de cet article, elle se plaint également que la Cour suprême de justice a infirmé les décisions des instances inférieures après avoir examiné l’ensemble des circonstances de l’affaire ainsi que de nouveaux moyens et que, en l’absence d’audience devant cette Haute juridiction, elle n’a pas pu défendre équitablement sa cause. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaint enfin d’une atteinte à son droit au respect de ses biens à l’issue d’une procédure n’ayant pas respecté les garanties offertes par l’article 6 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la société requérante a-t-elle été entendue équitablement et publiquement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la Cour suprême de justice a-t-elle dûment motivé sa décision rendue en l’espèce ( Ruiz Torija c. Espagne , 9 décembre 1994, §§ 29 ‑ 30, série A n o 303 ‑ A, et Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], n os 55391/13 et 2 autres, § 185, 6 novembre 2018) ? Les conclusions opérées dans cette décision peuvent-elles être qualifiées d’arbitraires ou de manifestement déraisonnables ( Moreira Ferreira c. Portugal (n o 2) [GC], n o 19867/12, § 85, 11 juillet 2017, et Ballıktaș Bingöllü c. Turquie , n o 76730/12, §§ 75-77, 22 juin 2021) ? La tenue d’une audience par la Cour suprême de justice ainsi que la participation de la société requérante à cette audience étaient-elles nécessaires aux fins de l’équité de la procédure suivie en l’espèce ( Helmers c. Suède , 29 octobre 1991, § 36, série A n o 212 ‑ A, et Covalenco c. République de Moldova , n o 72164/14, §§ 19-23, 16 juin 2020) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier,

la procédure interne a-t-elle offert à l’intéressée les garanties procédurales nécessaires pour faire valoir son droit au respect de ses biens ( Anheuser-Busch Inc. c. Portugal [GC], n o 73049/01, § 83, CEDH 2007 ‑ I) ?