BENDIC c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 28 martie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 48807/14 Natalia BENDIC împotriva Republicii Moldova introdusă la 19 iunie 2014 (raportat la 8 martie 2022) Cererea se referă la concluzii divergente ale instanțelor interne în două proceduri civile distincte, dar care ar fi legate de aceleași fapte. Aceasta ridică întrebări pe teren de la art. 6 din convenție și de la art. 1 din Protocolul nr 1 la convenție. Cele două proceduri au fost inițiate de domnul, la fostul concubin al recurentei. În prima sa acțiune, el a cerut să fie recunoscut proprietarul apartamentului înregistrat în numele reclamantei. Instanțele au considerat că nu a fost stabilit că dl. a decontat achiziționarea apartamentului și a respins acțiunea ca nefondată.

În cadrul celei de-a doua proceduri, M. a solicitat recurentei rambursarea sumelor pe care le-ar fi plătit pentru achiziționarea apartamentului în cauză. După examinarea în principal a acelorași elemente de probă ca și cele prezentate în cursul primei proceduri, judecătorii au considerat că aceasta era domnul care finanțase achiziționarea apartamentului . Ei au respins excepția de la lucrul judecat, invocat de reclamantă, pe motiv că cele două proceduri în cauză aveau obiecte diferite; de asemenea, au precizat că concluziile făcute în cadrul primei proceduri nu au o forță probantă. Decizia definitivă privind a doua procedură este cea a Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2014. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a principiului securității rapoartelor juridice în măsura în care judecătorii din a doua procedură ar fi ignorat concluziile făcute în cadrul primei proceduri.

Pe teren al acestui articol, Comisia afirmă, de asemenea, că judecătorii din a doua procedură au explicat pe deplin motivul pentru care au apreciat anumite dovezi decisive într-un mod diferit de cel al instanțelor care au soluționat primul litigiu. Invocând în cele din urmă art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, recurenta se plânge că a fost privată de banii săi, pe de o parte, în mod ilegal și, pe de altă parte, în urma unei proceduri în cursul căreia drepturile sale garantate prin art. 6 din convenție au fost ignorate. A fost ascultată în mod echitabil contestația privind drepturile și obligațiile de natură civilă ale recurentei, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?

În special, a fost respectat principiul securității rapoartelor juridice În această privință, a existat o identitate a întrebărilor care trebuie soluționate în cele două proceduri civile urmate în speță și, în speță, instanțele judecătorești din a doua procedură au prezentat un motiv valabil pentru a deroga la aprecierea judecătorilor în prima procedură în ceea ce privește aceste chestiuni (Rozalia Avram c. România, n 19037/07, §§ 42-43, 16 septembrie 2014); și Lady S.R.L. c. Republica Moldova , n 39804/06, § 25, 23 octombrie 2018) A fost încălcată dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 73049/01, § 83, CEDO 2007

Publié le 28 mars 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 48807/14 Natalia BENDIC contre la République de Moldova introduite le 19 juin 2014 communiquée le 8 mars 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des conclusions divergentes opérées par les tribunaux internes dans deux procédures civiles distinctes, mais qui seraient relatives aux mêmes faits. Elle soulève des questions sur le terrain de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Les deux procédures furent engagées par M., l’ancien concubin de la requérante. Dans sa première action, il demanda à être reconnu propriétaire de l’appartement enregistré au nom de la requérante. Les tribunaux estimèrent qu’il n’avait pas été établi que M. avait réglé l’achat de l’appartement et rejetèrent l’action comme mal fondée. Dans le cadre de la seconde procédure, M. réclama à la requérante le remboursement des sommes qu’il aurait payées pour l’acquisition de l’appartement en question.

Après avoir examiné essentiellement les mêmes éléments de preuves que ceux produits lors de la première procédure, les juges considérèrent que c’était M. qui avait financé l’achat de l’appartement litigieux et obligèrent la requérante à lui rembourser les sommes ainsi réglées. Ils rejetèrent l’exception de la chose jugée, soulevée par la requérante, au motif que les deux procédures en cause avaient des objets différents. Ils précisèrent en outre que les conclusions opérées dans le cadre de la première procédure n’avaient pas de force probante. La décision définitive relativement à la seconde procédure est celle de la Cour suprême de justice du 30 avril 2014. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte au principe de la sécurité des rapports juridiques en ce que les juges dans la seconde procédure auraient ignoré les conclusions opérées dans le cadre de la première procédure.

Sur le terrain de cet article, elle allègue également que les juges dans la seconde procédure n’ont nullement expliqué pourquoi ils ont apprécié certaines preuves décisives d’une manière différente de celle des instances ayant tranché le premier litige. Invoquant enfin l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint d’avoir été privée de son argent, d’une part, de manière illégale et, d’autre part, à la suite d’une procédure durant laquelle ses droits garantis par l’article 6 de la Convention avaient été méconnus.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le principe de la sécurité des rapports juridiques a-t-il été respecté ? À ce sujet, y a-t-il eu une identité de questions à trancher dans les deux procédures civiles suivies en l’espèce et, dans l’affirmative, les juridictions dans la seconde procédure ont-elles avancé un motif valable pour déroger à l’appréciation faite par les juges dans la première procédure à l’égard de ces questions ( Rozalia Avram c. Roumanie , n o 19037/07, §§ 42-43, 16 septembre 2014, et Lady S.R.L.

c. République de Moldova , n o 39804/06, § 25, 23 octobre 2018) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, la seconde procédure interne a-t-elle offert à la requérante les garanties procédurales nécessaires pour faire valoir son droit au respect de ses biens ( Anheuser-Busch Inc. c. Portugal [GC], n o 73049/01, § 83, CEDH 2007 ‑ I) ?