L’ASSOCIATION INTERNATIONALE DES TRANSPORTATEURS ROUTIERS DE MOLDOVA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicarea din 3 octombrie 2019 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 62206/15 LIÂNGĂ INTERNATIONALĂ A TRANSPORTATORILOR ROȘTI DIN MOLDOVA împotriva Republicii Moldova introdusă la 9 decembrie 2015 La 28 mai 2014, Tribunalul de Primă Instanță a obligat Serviciului vamal să plătească suma de 1 947 751,36 lei moldovenești (MDL) pentru drepturile de import și penalitățile, ca urmare a neregulilor legate de procedura TIR comise de societatea A. Societatea reclamantă a făcut apel susținând că cauza a fost examinată în absența sa și că nu ar fi primit niciun citat. Pe fond, aceasta a solicitat respingerea acțiunii pentru întârziere. Curtea Supremă de Justiție a confirmat această decizie printr-o decizie din 3 iunie 2015, în fața Tribunalului de Primă Instanță, reclamanta a solicitat amânarea procedurii pentru a obține un aviz juridic din partea Uniunii Internaționale a Transporturilor Roșii (IRU) cu privire la termenele de prescripție în materie. La o dată nespecificată în dosar, societatea reclamantă a plătit Serviciului Vamal suma de 1 947 751,36 MDL. Recurenta invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza examinării cauzei în absența sa și a refuzului instanței judecătorești de a-i permite să-și prezinte dovezile, ceea ce ar fi privat de dreptul său de a răspunde în mod corespunzător adversarului său. 1 din Convenție se aplica procedurii urmate în speță (Engel și alții c. Țările de Jos, 8 iunie 1976, §§ 82-83, seria A n 22, și Jussila c. Finlanda [GC], n 73053/01, §§ 37-38, CEDH 2006 XIV)? În ceea ce privește cauza recurentei, a fost ascultată în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor? A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 3 octobre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

62206/15

L’ASSOCIATION INTERNATIONALE DES TRANSPORTATEURS ROUTIERS DE MOLDOVA

contre la République de Moldova

introduite le 9 décembre 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La société requérante est l’association nationale émettrice et garante des carnets TIR. Le 28 mai 2014, le tribunal de première instance l’obligea à payer au Service des douanes la somme de 1

947

751,36 lei moldaves (MDL) au titre des droits d’importation et des pénalités, à la suite des irrégularités relatives à la procédure TIR commises par la société A. La société requérante interjeta appel en faisant valoir que l’affaire avait été examinée en son absence et qu’elle n’aurait pas reçu de citation. Sur le fond, elle sollicita le rejet de l’action pour tardiveté. Devant la cour d’appel la requérante sollicita l’ajournement de l’audience afin d’obtenir un avis juridique de la part de l’Union Internationale des Transports Routiers (IRU) concernant les délais de prescription en matière. La cour d’appel rejeta la demande, examina l’appel en son absence et la débouta. Par une décision du 3 juin 2015, la Cour suprême de justice confirma cette décision. À une date non-précisée dans le dossier, la société requérante paya au Service des douanes la somme de 1

947

751,36 MDL.

La requérante allègue une violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de l’examen de l’affaire en son absence et du refus de la cour d’appel de lui permettre de présenter ses preuves, ce qui l’aurait privé de son droit de répondre de manière adéquate à son adversaire. Elle allègue également une violation de l’article 1 du Protocole n

o

1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’article

6 §

1 de la Convention était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce (

Engel et autres c. Pays-Bas

, 8 juin 1976, §§ 82-83, série

A n

o

22, et

Jussila c. Finlande

[GC], n

o

73053/01, §§ 37-38, CEDH

2006

‑

XIV)?

2.

Dans l’affirmative, la cause de la requérante, a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le principe de l’égalité des armes a-t-il été respecté?

3.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1

?