Alexandrescu și alții împotriva României

Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părți, sunt similare cu cele prezentate în Asociația “21 decembrie 1989” și Altele v. România (nus. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011) și în Bosnigeanu și alții v. România (nus. 56861/08 și 33 altele, §§ 5-15, 4 noiembrie 2014). Acestea aparțin în același context istoric și se referă la aceleași proceduri penale interne cu cele în cauză în cazul menționat anterior. Între 21 și 23 decembrie 1989, reclamanții au participat la manifestațiile anticomuniste din București care au dus la căderea regimului comunist. În 1990, după răsturnarea regimului comunist, procurorul militar a deschis o investigație penală în ceea ce privește reprimarea armată din decembrie 1989 asupra demonstrației anti-comuniste din București.

Potrivit documentelor prezentate Curții de părți, toate reclamanții au fost intervievați la biroul procurorului militar ca martori în legătură cu utilizarea violenței împotriva manifestanților civili. Ulterior, ei au depus plângeri penale și s-au alăturat procedurii penale ca partide civile, citand suferința psihologică pe care le-au experimentat în urma represiunii violente asupra demonstrației anticomuniste. De la certificatele medicale emise între aprilie 2008 și februarie 2009 și prezentate de reclamanții în dosarul intern al anchetei penale, acestea nu au prezentat simptome medicale atunci când au fost examinate în urma implicării lor în evenimentele tragice. Cu toate acestea, nu s-a putut exclude faptul că au suferit traume psihologice la momentul evenimentelor în cauză.

Ancheta penală pare să fie încă în așteptare înaintea autorităților judecătorești. Cele mai importante etape procedurale au fost rezumate în cadrul Asociației “21 decembrie 1989” și alții, menționate mai sus (§ 12-41). Evoluția ulterioră a anchetei este următoarea. 10. La 18 octombrie 2010, biroul procurorului militar de la Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a hotărât să nu inițieze proceduri penale în ceea ce privește actele comise de către armată, constatând că plângerile reclamanților au fost parțial îndepărtate de statut și parțial nedreptate. Ancheta privind crimele comise de civili, membrii Gărzii Patriotice, membrii milicienilor și personalului penitenciar a fost retrasă din dosar și jurisdicția a fost renunțată în favoarea autorităților judecătorești de la Curtea Înaltă de Casezare și Justiție.

11. La 15 aprilie 2011, procurorul șef de la biroul procurorului militar a anulat decizia din 18 octombrie 2010 din cauza faptului că ancheta nu a fost încă finalizată și că nu toate victimele și infractorii nu au fost încă identificați. 12. La 18 aprilie 2011, biroul procurorului militar a renunțat la jurisdicția în favoarea biroului procurorului de la Curtea Înaltă de Casare și Justiție, pe motivul că ancheta a avut legătură atât cu civilii, cât și cu militarii. 13. La 9 martie 2012, după deschiderea publicului în 2010 a informațiilor clasificate din dosarul anchetei penale, cazul a fost reînregistrat în vederea unei anchete în lumina datelor disponibile recent. 14. Această anchetă pare să fie încă în așteptare înaintea autorităților naționale.

15. Principalele fapte ale acestor cazuri referitoare la represiunea demonstrațiilor antiguvernamentale între 13 și 15 iunie 1990 sunt similare cu cele prezentate în Mocanu și alții v. România [GC] (nus. 10865/09, 45886/07 și 32431/08, §§ 14-49, 55-72, 78-110 și 137-168, CEDH 2014 (extracte)). 16. Între 13 și 15 iunie 1990 a avut loc o represiune violentă împotriva manifestanților care ocupau Piața Universitară și a altor zone din București și protestau împotriva guvernului nou instalat. Intervenția înarmată a forțelor militare, urmată de sosirea miilor de mineri transportați la București (în principal din regiunea minieră a valului Jiu) pentru a participa la reprimarea manifestanților, a avut ca rezultat mai mult de o mie de victime civile, dintre care o sută au fost uciși și câteva sute de răniți sau arestati.

Reclamanții din cazurile menționate mai sus au participat la evenimente, în timpul cărora se presupune că au suferit leziuni. Nu au fost adăugate documente medicale relevante în dosarul cazului. 17. În 1990 au fost deschise anchete penale separate cu privire la crimele comise în timpul reprimarii violente a manifestațiilor de către mai multe birouri procuroare din București în cadrul unor dosare diferite. Ulterior, aceste cazuri au fost aderate și, în 1997, jurisdicția asupra lor a fost renunțată în favoarea biroului procurorului militar la Curtea Înaltă de Casare și Justiție. În timpul anchetelor procurorului militar, au fost adoptate mai multe decizii în care deciziile au fost anulate, acuzațiile au fost desființate și jurisdicția a renunțat la alte autorități interne.

Reclamanții s-au alăturat procedurilor penale interne ca partide civile. 18. La 17 iunie 2009 a fost adoptată o decizie de a nu aduce urmărire penală. Un recurs interzis împotriva acestei decizii a fost respins la 3 septembrie 2009 de către procurorul director al secțiunii relevante ale biroului procurorului de la Curtea Înaltă de Casare și Justiție. Aceste decizii au fost susținute în mai multe hotărâri ale Curții Înalte de Casare și Justiție.

5. The facts of the cases, as submitted by the parties, are similar to those presented in Association “21 December 1989” and Others v. Romania (nos. 33810/07 and 18817/08, §§ 12-41, 24 May 2011) and in Bosnigeanu and Others v. Romania (nos. 56861/08 and 33 others, §§ 5-15, 4 November 2014). They belong within the same historical context and relate to the same domestic criminal proceedings as those at issue in the above-mentioned case. 6. Between 21 and 23 December 1989, the applicants took part in the anti-communist demonstrations in Bucharest which led to the fall of the communist regime. 7. In 1990, following the overthrow of the communist regime, the military prosecutor’s office opened a criminal investigation in respect of the December 1989 armed crackdown on the anti-communist demonstration in Bucharest.

8. According to the documents submitted to the Court by the parties, all the applicants were interviewed at the military prosecutor’s office as witnesses in connection with the use of violence against civilian demonstrators. Subsequently, they lodged criminal complaints and joined the criminal proceedings as civil parties, citing the psychological suffering they had experienced following the violent crackdown on the anticommunist demonstration. It appears from the medical certificates issued between April 2008 and February 2009 and submitted by the applicants to the domestic criminal investigation file that they did not present any medical symptoms when they were examined following their involvement in the tragic events.

Nevertheless, it could not be ruled out that they suffered psychological trauma at the time of the events in question. 9. The criminal investigation appears to be still pending before the prosecuting authorities. The most important procedural steps were summarised in Association “21 December 1989” and Others, cited above (§§ 12-41). Subsequent developments in the investigation are as follows. 10. On 18 October 2010 the military prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice decided not to institute criminal proceedings with regard to the acts committed by the military, finding that the applicants’ complaints were partly statute-barred and partly ill-founded. The investigation into crimes committed by civilians, members of the Patriotic Guards, members of militia and prison staff was severed from the case file and jurisdiction was relinquished in favour of the prosecuting authorities at the High Court of Cassation and Justice.

11. On 15 April 2011 the chief prosecutor at the military prosecutor’s office set aside the decision of 18 October 2010 on the grounds that the investigation had not yet been finalised and not all victims and perpetrators had yet been identified. 12. On 18 April 2011 the military prosecutor’s office relinquished jurisdiction in favour of the prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice on the ground that the investigation concerned both civilians and military. 13. On 9 March 2012 – following the opening to the public in 2010 of the classified information in the criminal investigation file – the case was reregistered with a view to an investigation in the light of the recently available data.

14. This investigation appears to be still pending before the domestic authorities. 15. The main facts of these cases concerning the crackdown on antigovernment demonstrations between 13 to 15 June 1990 are similar to those presented in Mocanu and Others v. Romania [GC] (nos. 10865/09, 45886/07 and 32431/08, §§ 14-49, 55-72, 78-110, and 137-168, ECHR 2014 (extracts)). 16. Between 13 and 15 June 1990 a violent crackdown took place against demonstrators who were occupying University Square and other areas of Bucharest and protesting against the newly installed government. The armed intervention of military forces, followed by the arrival of thousands of miners transported to Bucharest (mainly from the Jiu Valley mining region) to take part in the crackdown on the demonstrators, resulted in more than a thousand civilian casualties, of whom a hundred were killed and several hundred injured or arrested.

The applicants in the abovementioned cases participated in the events, during which they allegedly suffered injuries. No relevant medical documents were appended to the case file. 17. Separate criminal investigations into the crimes committed during the violent repression of the demonstrations were opened in 1990 by several prosecutors’ offices in Bucharest under different files. Subsequently, these cases were joined and, in 1997, jurisdiction over them was relinquished in favour of the military prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice. During the military prosecutor’s investigations, several decisions were adopted in which decisions were reversed, charges were disjoined and jurisdiction relinquished to other domestic authorities.

The applicants joined the domestic criminal proceedings as civil parties. 18. A decision not to bring a prosecution was adopted on 17 June 2009. An appeal lodged against that decision was dismissed on 3 September 2009 by the head prosecutor of the relevant section of the prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice. Those decisions have been upheld in several judgments of the High Court of Cassation and Justice.