CASE OF ALEXANDRESCU AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
CASE OF ALEXANDRESCU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părți, sunt similare cu cele prezentate în Asociația “21 decembrie 1989” și Altele v. România (nus. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011) și în Bosnigeanu și alții v. România (nus. 56861/08 și 33 altele, §§ 5-15, 4 noiembrie 2014). Acestea aparțin în același context istoric și se referă la aceleași proceduri penale interne cu cele în cauză în cazul menționat anterior. Între 21 și 23 decembrie 1989, reclamanții au participat la manifestațiile anticomuniste din București care au dus la căderea regimului comunist. În 1990, după răsturnarea regimului comunist, procurorul militar a deschis o investigație penală în ceea ce privește reprimarea armată din decembrie 1989 asupra demonstrației anti-comuniste din București. Potrivit documentelor prezentate Curții de părți, toate reclamanții au fost intervievați la biroul procurorului militar ca martori în legătură cu utilizarea violenței împotriva manifestanților civili. Ulterior, ei au depus plângeri penale și s-au alăturat procedurii penale ca partide civile, citand suferința psihologică pe care le-au experimentat în urma represiunii violente asupra demonstrației anticomuniste. De la certificatele medicale emise între aprilie 2008 și februarie 2009 și prezentate de reclamanții în dosarul intern al anchetei penale, acestea nu au prezentat simptome medicale atunci când au fost examinate în urma implicării lor în evenimentele tragice. Cu toate acestea, nu s-a putut exclude faptul că au suferit traume psihologice la momentul evenimentelor în cauză. Ancheta penală pare să fie încă în așteptare înaintea autorităților judecătorești. Cele mai importante etape procedurale au fost rezumate în cadrul Asociației “21 decembrie 1989” și alții, menționate mai sus (§ 12-41). Evoluția ulterioră a anchetei este următoarea. 10. La 18 octombrie 2010, biroul procurorului militar de la Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a hotărât să nu inițieze proceduri penale în ceea ce privește actele comise de către armată, constatând că plângerile reclamanților au fost parțial îndepărtate de statut și parțial nedreptate. Ancheta privind crimele comise de civili, membrii Gărzii Patriotice, membrii milicienilor și personalului penitenciar a fost retrasă din dosar și jurisdicția a fost renunțată în favoarea autorităților judecătorești de la Curtea Înaltă de Casezare și Justiție. 11. La 15 aprilie 2011, procurorul șef de la biroul procurorului militar a anulat decizia din 18 octombrie 2010 din cauza faptului că ancheta nu a fost încă finalizată și că nu toate victimele și infractorii nu au fost încă identificați. 12. La 18 aprilie 2011, biroul procurorului militar a renunțat la jurisdicția în favoarea biroului procurorului de la Curtea Înaltă de Casare și Justiție, pe motivul că ancheta a avut legătură atât cu civilii, cât și cu militarii. 13. La 9 martie 2012, după deschiderea publicului în 2010 a informațiilor clasificate din dosarul anchetei penale, cazul a fost reînregistrat în vederea unei anchete în lumina datelor disponibile recent. 14. Această anchetă pare să fie încă în așteptare înaintea autorităților naționale. 15. Principalele fapte ale acestor cazuri referitoare la represiunea demonstrațiilor antiguvernamentale între 13 și 15 iunie 1990 sunt similare cu cele prezentate în Mocanu și alții v. România [GC] (nus. 10865/09, 45886/07 și 32431/08, §§ 14-49, 55-72, 78-110 și 137-168, CEDH 2014 (extracte)). 16. Între 13 și 15 iunie 1990 a avut loc o represiune violentă împotriva manifestanților care ocupau Piața Universitară și a altor zone din București și protestau împotriva guvernului nou instalat. Intervenția înarmată a forțelor militare, urmată de sosirea miilor de mineri transportați la București (în principal din regiunea minieră a valului Jiu) pentru a participa la reprimarea manifestanților, a avut ca rezultat mai mult de o mie de victime civile, dintre care o sută au fost uciși și câteva sute de răniți sau arestati. Reclamanții din cazurile menționate mai sus au participat la evenimente, în timpul cărora se presupune că au suferit leziuni. Nu au fost adăugate documente medicale relevante în dosarul cazului. 17. În 1990 au fost deschise anchete penale separate cu privire la crimele comise în timpul reprimarii violente a manifestațiilor de către mai multe birouri procuroare din București în cadrul unor dosare diferite. Ulterior, aceste cazuri au fost aderate și, în 1997, jurisdicția asupra lor a fost renunțată în favoarea biroului procurorului militar la Curtea Înaltă de Casare și Justiție. În timpul anchetelor procurorului militar, au fost adoptate mai multe decizii în care deciziile au fost anulate, acuzațiile au fost desființate și jurisdicția a renunțat la alte autorități interne. Reclamanții s-au alăturat procedurilor penale interne ca partide civile. 18. La 17 iunie 2009 a fost adoptată o decizie de a nu aduce urmărire penală. Un recurs interzis împotriva acestei decizii a fost respins la 3 septembrie 2009 de către procurorul director al secțiunii relevante ale biroului procurorului de la Curtea Înaltă de Casare și Justiție. Aceste decizii au fost susținute în mai multe hotărâri ale Curții Înalte de Casare și Justiție.