Musulin împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 80039/12 Toni MUSULIN împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 24 noiembrie 2015 într-o cameră compusă din Ganna Yudkivska, președinte, André Potocki, Síofra Oléary, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 12 decembrie 2012, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Toni Musulin, este un cetățean francez născut în 1970 și rezident în Lyon. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul H. Banbanastte, avocat la Lyon. Guvernul francez (atîltan) a fost reprezentat de agentul său, dl F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe.

Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamantul se plângea, în ceea ce privește reținerea sa, de lipsa notificării dreptului la tăcere și a lipsei de asistență din partea unui avocat în timpul interogatoriului. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns.

Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 14 septembrie 2015, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reprezentantul reclamantului care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 decembrie 2015. Milan Blaško Ganna Yudkivska Prim-Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 80039/12 Toni MUSULIN contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 24 novembre 2015 en une chambre composée de : Ganna Yudkivska, présidente, André Potocki, Síofra O’Leary, juges, et de Milan Blaško, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 12 décembre 2012, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Toni Musulin, est un ressortissant français né en 1970 et résidant à Lyon. Il a été représenté devant la Cour par M e H. Banbanaste, avocat à Lyon. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 de la Convention, le requérant se plaignait, concernant sa garde à vue, de l’absence de notification du droit au silence et du défaut d’assistance d’un avocat pendant les interrogatoires. Les griefs du requérant ont été communiquées au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes.

La lettre du greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 14 septembre 2015, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au représentant du requérant qui n’y a pas répondu. EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 17 décembre 2015. Milan Blaško Ganna Yudkivska Greffier adjoint Présidente