S.C. Paulus S.R.L. împotriva României

Comunicat la 26 noiembrie 2015 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 36419/13 S.C. PAULUS S.R.L. împotriva României depusă la 8 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, S.C. Paulus S.R.L., este o companie română, care a fost înființată în 1993 și are sediul său în Ploiești. El este reprezentat în fața Curții de către dna C.M. Vieru, avocat practicant în București. La 17 septembrie 2009, societatea reclamantă a prezentat Ministerului Economiei și Comerțului („ Ministerul”) o propunere de proiect de investiții privind construcția unei fabrici care urmează să fie finanțată de stat cu fonduri europene. Prin scrisoarea din 21 iulie 2010, Ministerul a informat societatea reclamantă că finanțarea proiectului lor a fost respinsă.

Societatea reclamantă a contestat respingerea. Prin decizia pronunțată la 9 august 2010, Ministerul a confirmat respingerea proiectului său. Prin decizia din 1 septembrie 2010, Ministerul și-a anulat decizia anterioară și a aprobat finanțarea proiectului societății reclamante. Acesta a remarcat că, datorită unei erori minore, societatea reclamantă nu a tipărit și transmis toate documentele (planul său de afaceri pentru al cincilea an – a avut obligația de a-l prezenta timp de șapte ani) deși aceste documente au fost executate în mod corespunzător la momentul în care societatea reclamantă a prezentat documentele în 2009. La 26 noiembrie 2010, societatea reclamantă și Ministerul au semnat un contract de finanțare prin care fostul a devenit beneficiar de fonduri neremboursabile pentru punerea în aplicare a proiectului său privind construcția unei fabrici.

Valoarea totală a proiectului a fost de 26 750.088.86 lei. În conformitate cu art. 4 §§ 6 și 7 din contractul de finanțare, cheltuielile suportate în legătură cu achiziționarea de terenuri și clădiri și elaborarea planului de afaceri, legate direct de proiectul finanțat și necesare pentru pregătirea sau punerea în aplicare a acestuia au fost eligibile pentru rambursare. La 9 februarie 2011, societatea reclamantă a fost informată de Ministerul că există suspiciuni cu privire la modul în care proiectul său de investiții a fost evaluat și selectat și, prin urmare, contractul de finanțare a fost suspendat. Potrivit unei scrisori explicative ulterioare trimise societății reclamante la 4 mai 2011, suspendarea contractului de finanțare a fost rezultatul nerespectării de către Minister cu procedura de revizuire a provocărilor prezentate de reclamanții pentru finanțare nereturnabilă împotriva deciziilor prezentate în evaluarea propunerilor proiectelor.

La 18 octombrie 2011, societatea reclamantă a introdus o procedură administrativă împotriva Ministerului care urmărește să obțină finanțarea proiectului său în conformitate cu contractul semnat. Societatea reclamantă a formulat o cerere alternativă de rambursare a 941.929.32 română Lei ("RON"), care reprezintă cheltuielile pe care le-a suportat deja în finalizarea proiectului în cazul în care principalele sale cereri vor fi respinse de către instanță. Societatea reclamantă a susținut că cheltuielile pe care le-a suportat deja concerneau achiziționarea unui teren, obținând toate autorizațiile și permisele necesare pentru exploatarea fabricii și plata serviciilor de consultanță pentru dezvoltarea proiectului său și elaborarea planurilor de afaceri, a gestionării, precum și a arhitecților.

Societatea reclamantă a susținut că aceste cheltuieli au fost eligibile pentru rambursare în conformitate cu dispozițiile juridice aplicabile și cu art. 4 din contractul de finanțare și au fost susținute de facturi, copii de contracte și documente contabile. La 12 martie 2011, instanța a desemnat un expert pentru a stabili cheltuielile eligibile pentru rambursarea deja efectuate de societatea reclamantă. Potrivit raportului de experți prezentat la instanță la 17 aprilie 2012, societatea reclamantă a suportat deja cheltuieli eligibile în valoare de RON 941.929.32 (147.422.46, care reprezintă TVA) în executarea contractului de finanțare. Prin hotărârea din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești a permis acțiunea societății reclamante și a ordonat Ministerului să continue finanțarea proiectului.

Curtea a remarcat că, în conformitate cu procedura de examinare a provocărilor împotriva deciziilor privind evaluarea și evaluarea proiectelor de finanțare, comisia de examinare a provocărilor nu a fost autorizată să își anuleze propria decizie prin care a respins o propunere; astfel de decizie ar fi trebuit să fie anulată de către o instanță administrativă. Cu toate acestea, instanța a remarcat că anularea primei decizii de respingere din 9 august 2010, urmată de adoptarea unei noi decizii de a furniza finanțare societății reclamante, a fost atribuită Ministerului. Curtea a susținut că contractul de finanțare ar trebui să rămână în vigoare și să producă toate efectele sale juridice, deoarece anularea acesteia nu va servi niciun interes public.

Curtea a remarcat, de asemenea, că reclamantul a suportat cheltuieli în legătură cu executarea proiectului său, astfel cum a dovedit dovezile justificative prezentate. Cu toate acestea, instanța a considerat că nu este necesară examinarea cererii alternative formulate de societatea reclamantă pentru rambursarea cheltuielilor eligibile, atâta timp cât a permis cererea sa principală. Ministerul a apelat susținând că suspendarea contractului de finanțare a fost justificată în conformitate cu reglementarea aplicabilă a Comisiei Europene, care prevede că orice neregularitate comisă de un operator economic care provoacă o prejudecare a bugetului Uniunii Europene a afectat licența contractului de finanțare.

Prin decizia finală din 28 noiembrie 2012, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a permis recursul Ministerului asupra punctelor de drept și a respins acțiunea societății reclamante ca fiind nefondată. Acesta a susținut că contractul de finanțare este ilegal din cauza neregularității procedurii de evaluare și selecție a proiectului, indiferent de răspunderea părților contractante. Cu toate acestea, fără a furniza niciun motiv, instanța nu a examinat cererea depusă de societatea reclamantă în alternativă pentru rambursarea cheltuielilor pe care le-a suportat deja.Directiva internă relevantă Cadrul juridic privind finanțarea proiectelor din Fondurile structurale europene este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei.

Decizia guvernamentală nr. 759/2007 reglementează normele de eligibilitate aplicabile cheltuielilor suportate în operațiunile finanțate din fonduri structurale europene. COMPLAINTE Societatea reclamantă se plâng în temeiul articolului 1 din Convenția pe care Înalta Curții de Casație și Justiție nu a decis asupra afirmației sale formulate în alternativă care urmează să fie compensate de Ministerul pentru cheltuielile pe care le-a suportat deja în legătură cu contractul de finanțare pe care le-au încheiat. Societatea reclamantă plânge, de asemenea, că suspendarea contractului de finanțare urmată de nerambursarea cheltuielilor pe care le-a suportat deja în legătură cu executarea contractului a încălcat drepturile sale, astfel cum le-a garantat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 1 din Convenție, în măsura în care instanța internă din ultima instanță și-a respins acțiunile fără să examineze cererea formulată în alternativă pentru rambursarea cheltuielilor eligibile pe care le-a suportat deja în legătură cu contractul de finanțare? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, a existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor societății reclamante, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care rezultă din suspendarea contractului de finanțare și/sau din neexaminarea cererii societății reclamante de rambursare a cheltuielilor eligibile de către instanțele de ultima instanță?

Dacă da, această interferență a fost justificată și proporțională?

Communicated on 26 November 2015

FOURTH SECTION

Application no. 36419/13

S.C. PAULUS S.R.L.

against Romania lodged on 8 May 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, S.C. Paulus S.R.L., is a Romanian company, which was set up in 1993 and has its headquarters in Ploiești. He is represented before the Court by Ms C.M. Vieru, a lawyer practising in Bucharest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows. On 17 September 2009 the applicant company submitted to the Ministry of Economy and Commerce (“the Ministry”) a proposal for an investment project concerning the construction of a factory to be financed by the State from European funds. By a letter dated 21 July 2010 the Ministry informed the applicant company that the financing of their project had been rejected. The applicant company challenged the rejection.

By a decision delivered on 9 August 2010 the Ministry confirmed the rejection of its project. A new challenge lodged by the applicant company was allowed. By a decision of 1 September 2010 the Ministry had quashed its prior decision and approved the financing of the applicant company’s project. It noted that due to a minor error the applicant company did not print and transmit all the documents (its business plan for the fifth year- it had the obligation to present it for seven years) although such documents were duly executed at the time the applicant company submitted the documents in 2009. On 26 November 2010 the applicant company and the Ministry signed a financing contract by which the former became the beneficiary of non ‑ reimbursable funds for the implementation of its project concerning the construction of a factory.

The total value of the project was 26,750,088.86 lei. According to Article 4 §§ 6 and 7 of the financing contract the expenses incurred in connection with the acquisition of lands and buildings and the elaboration of the business plan, directly linked to the financed project and necessary for its preparation or implementation were eligible for reimbursement. On 9 February 2011 the applicant company was informed by the Ministry that there was a suspicion about the way in which its investment project had been assessed and selected and therefore the financing contract was suspended. According to a subsequent explanatory letter sent to the applicant company on 4 May 2011, the suspension of the financing contract was the result of non-compliance by the Ministry with the procedure for the review of the challenges lodged by the applicants for non ‑ reimbursable financing against the decisions delivered in the assessment of projects’ proposals.

On 18 October 2011 the applicant company brought administrative proceedings against the Ministry seeking to obtain the financing of its project according to the signed contract. The applicant company made an alternative request for the reimbursement of 941,929.32 Romanian lei (“RON”) representing the expenses it had already incurred in completing the project in the event that its main claim would be dismissed by the court. The applicant company submitted that the expenses it had already incurred concerned the acquisition of a land, obtaining all the authorisations and permits necessary for the operation of the factory and the payment of the consultancy services for the development of its project and the elaboration of business plans, management, as well as the architects ‘fees.

The applicant company contended that such expenses were eligible for reimbursement according to the applicable legal provisions and Article 4 of the financing contract and were supported by invoices, copies of contracts and accounting documents. On 12 March 2011 the court appointed an expert to establish the expenses eligible for reimbursement already made by the applicant company. According to the expert report submitted to the court on 17 April 2012 the applicant company had already incurred eligible expenses amounting to RON 941,929.32 (147,422.46 representing VAT) in the execution of the financing contract. By a judgment of 25 June 2012 the Ploiești Court of Appeal allowed the applicant company’s action and ordered the Ministry to continue the financing of the project.

The court noted that according to the procedure for the examination of challenges against the decisions concerning the assessment and evaluation of financing projects, the commission for the examination of challenges was not allowed to cancel its own decision by which it had rejected a proposal; such a decision should have been cancelled by an administrative court. However, the court noted that the annulment of the first decision of rejection of 9 August 2010 followed by the adoption of a new decision to provide financing to the applicant company were attributable to the Ministry. The court held that the financing contract should remain in force and produce all its legal effects as its annulment of would not serve any public interest.

The court also noted that the applicant had incurred expenses in connection with the execution of its project, as proved by the supporting evidence submitted. However, the court considered that it was not necessary to examine the alternative request made by the applicant company for the reimbursement of eligible expenses as long as it allowed its main claim. The Ministry appealed claiming that the suspension of the financing contract was justified according to the applicable regulation of the European Commission which stipulates that any irregularity committed by an economic operator causing a prejudice to the European Union’s budget affected the lawfulness of the financing contract. By a final decision of 28 November 2012 the High Court of Cassation and Justice allowed the Ministry’s appeal on points of law and dismissed the applicant company’s action as unfounded.

It held that the financing contract was unlawful on account of the irregularity in the procedure for the assessment and selection of the project irrespective of the liability of the contracting parties. However, without providing any reason, the court did not examine the claim lodged by the applicant company in the alternative for the reimbursement of the expenses it had already incurred. B. Relevant domestic law The legal framework concerning the financing of projects from European Structural Funds is set out in the Commission Regulation (EC) no. 1828/2006. Government Decision No. 759/2007 regulates the eligibility rules applicable to expenses incurred in operations funded from European structural funds.

COMPLAINTS 1. The applicant company complains under Article 6 § 1 of the Convention that the High Court of Cassation and Justice did not rule on its claim made in the alternative to be compensated by the Ministry for the expenses it had already incurred in connection with the financing contract they had entered into. 2. The applicant company also complains that the suspension of the financing contract followed by the non-reimbursement of the expenditures it had already incurred in connection with the execution of the contract violated its rights as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant company have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as the domestic court of last resort dismissed its action without examining its claim made in the alternative for the reimbursement of the eligible expenses it had already incurred in connection with the financing contract? 2. Has there been an interference with the applicant company’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, resulting from the suspension of the financing contract and/or from the non-examination of the applicant company’s claim for reimbursement of the eligible expenses by the courts of last resort?

If so, was that interference justified and proportionate?