CASE OF CENGIZ AND OTHERS v. TURKEY - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF CENGIZ AND OTHERS v. TURKEY - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)

Tradus și revizuit de IER (ier.

gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Sec

ț

ia a doua

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

(Cererile nr.

48226/10 și 14027/11)

Această versiune a fost rectificată la 29 martie

2016

în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Cur

ț

ii.

HOTĂRÂRE

Strasbourg

1 decembrie 2015

DEFINITIVĂ

1

.03.2016

Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute la a

rt. 44

§

2 din Conven

ț

ie.

1

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

În cauza Cengiz și alț

ii împotriva Turciei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a doua), reunită într

-o

cameră compusă din:

Paul Lemmens,

președinte

,

Ișıl Karakaș,

Nebojša Vučinić

,

Ksenija Turković,

Robert Spano,

Jon Fridrik Kjølbro,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judecători

,

și Stanley Naismith,

grefier de sec

ț

ie

,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 20 octombrie 2015,

pronun

ță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

PROCEDU

RA

1.

La originea cauzei se află două cereri (

nr.

48226/10 și 14027/11)

îndreptate împotriva Republicii Turcia, prin care trei resortisan

ț

i ai acestui

stat, domnul Serkan Cengiz, domnul Yaman Akdeniz și domnul Kerem

Altıparmak (respectiv „primul reclamant”, „al doilea reclamant” și „al

treilea reclamant”) au sesizat Curtea la 20 iulie 2010, în cazul primului

reclamant, și la 27 decembrie 2010 în cazul ultimilor doi, în temeiul a

rt. 34

din Conven

ția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăț

ilor

fundamentale („Convenția”).

2.

Al doilea și al treilea reclamant sunt reprezentaț

i în fa

ț

a Cur

ț

ii de A.

Altıparmak, avocat din Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) a fost

reprezentat de agentul guvernamental

.

ț

ie, reclaman

ț

ii au contestat, în special, o

măsură care i

-a privat, în opinia lor, de orice acces la YouTube. În plus, în

temeiul art. 6 din Conven

ț

ie, primul reclamant s-

a plâns că nu a beneficiat

de o

cale de atac efectivă care să îi permită să conteste în instanță măsura în

litigiu.

2

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

a născut în 1974 și locuiește în Izmir. Este lector la

Facultatea de Drept din cadrul Universității Izmir, expert și jurist în

domeniul libertăț

ii de exprimare.

Domnul Yaman Akdeniz și domnul Altıparmak s

-

au născut în 1968 și,

respectiv, în 1973. Domnul Akdeniz este profesor de drept la Facultatea de

Drept din cadrul Universității din Bilgi. Domnul Altıparmak este asistent

universitar în domeniul dreptului la Facultatea de științ

e politice din cadrul

Universității din Ankara și director al Centrului pentru drepturile

omului din

cadrul acestei universităț

i.

A. Decizia de blocare a YouTub

e

6.

YouTube (www.youtube.com) este principalul site care găzduiește

materiale video pe care utilizatorii le pot încărca, vizualiza și distribui.

Cele

mai multe f

ișiere video de pe site sau pe canalele YouTube pot fi vizualiz

ate

de orice internaut, dar numai utilizatorii care dispun de un cont YouTube

pot încărca fișiere video. Platforma este disponibilă în peste șaptezeci și șase

de

țări. Peste un miliard de utilizatori vizitează site

-

ul în fiecare lună și

vizualizează peste șase miliarde de ore de înregistrări video

.

3 și al

art. 9 din Legea nr. 5651 din 4 mai 2007 privind reglementarea publica

ț

iilor

pe internet și combaterea infracțiunilor comise în mediul digital (denumită

în continuare „Legea

nr.

5651”), Judecătoria Ankara, secția penală, a dispus

blocarea accesului la site-

ul internet www.youtube.com, precum și la

adresele IP 208.65.153.238

-

208.65.153.251 care oferă acces la site

-ul

respectiv. Inst

an

ța a considerat că, în special, conț

inutul a zece pagini pe

acest site (zece fișiere video) a încălcat Legea

nr. 5816 din 25 iulie 1951 de

interdic

ț

ie a ultrajului la memoria lui Atatürk.

mai 2008. Invocând dreptul la libertatea de a primi sau de a transmite

informa

ții și idei, a solicitat ridicarea acestei măsuri.

9.

La 31 mai 2010, al doilea și al treilea reclamant, în calitate de

utilizatori YouTube, au formulat o contesta

ț

ie împotriva deciziei de blocare

din 5 mai 2008.

Aceștia au solicitat ridicarea acestei măsuri, argumentând

că

accesul la YouTube

este de interes public și că blocarea în cauză constituia

o atingere la esen

ț

a dreptului la libertatea de a primi informa

ții și idei.

În

plus, au sus

ținut că șase dintre cele zece pagini vizate de decizia din 5 mai

2008 fuseseră deja eliminate și că celela

lte patru pagini nu mai erau

accesibile din Turcia. Prin urmare, potrivit reclaman

ților, măsura de blocare

3

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

a rămas fără obiect și a constituit o restricț

ie dispropor

ționată a dreptului

internau

ților de a primi și comunica informații și idei

.

10.

La 9 iunie 2010, Judecătoria Ankara a respins contestaț

ia

reclama

n

ților, considerând, în special, că blocarea în litigiu era conformă cu

cerin

ț

ele legii.

În ceea ce privește problema inaccesibilității fișierelor video

din Turcia, instan

ța a indicat că, chiar dacă

accesul din Turcia la aceste

fișiere fusese într

-

adevăr blocat de YouTube, fișierele video în cauză nu

fuseseră șterse din baza de date a site

-

ului și au rămas astfel accesibile

utilizatorilor de internet din întreaga lume.

În plus, a considerat că, întrucât

nu erau părți la procedura de anchetă, reclamanț

ii nu aveau calitatea de a

contesta astfel de decizii. În sfârșit, instanța a precizat că o contestaț

ie

împotriva aceleiași decizii de blocare fusese deja respinsă la 4 i

u

nie 2008.

2010 a Judecătoriei Ankara, secția penală, considerând că decizia era

conformă cu normele de procedură și depindea de puterea discreționară a

instan

ț

ei.

B. Decizii ulterioare

12.

La 17 iunie 2010, Judecătoria Ankara a adoptat o decizie

suplimentară privind YouTube, prin care a dispus blocarea accesului la site

-

ul www.youtube.com și la alte patruzeci și patru de adrese IP care aparț

in

site-

ului în cauză.

13.

La 23 iunie 2010, al doilea și al treilea reclamant au contestat decizia

suplimentară din 17 iunie 2010.

14.

La 1 iulie 2010, Judecătoria Ankara a respins contestația formulată de

cei doi reclaman

ț

i, de reprezentan

ții YouTube și de reprezentanț

ii Asocia

ț

iei

de Tehnologie pentru Internet.

În ceea ce privește problema inaccesibilităț

ii

fișierelor video din Turcia, a reiterat că, în cazul în care accesul din Turcia

la aceste fișiere ar

fi fost într-

adevăr blocat de YouTube, fișierele video în

cauză nu fuseseră șterse din baza de date a site

-

ului internet și, prin urmare,

au rămas accesibile utilizatorilor de internet din întreaga lume.

De

asemenea, a indicat că, din moment ce nu erau pă

r

ț

i în litigiu, reclaman

ț

ii nu

aveau calitatea de a contesta astfel de decizii. Instan

ța a adăugat că, în

opinia sa, întrucât site-ul în discu

ție continua să încalce legea, prin faptul că

rămăsese activ, măsura de blocare era conformă cu cerinț

ele legisla

ț

iei. În

sfârșit, a respins argumentul întemeiat pe pretinsa neconstituț

ionalitate a

dispozi

ției care fusese aplicată în speță.

15.

Prin hotărârea din 2 iulie 2010 (supra,

pct. 11), Tribunalul Ankara a

confirmat și decizia din 1 iul

i

e 2010 a

Judecătoriei

Ankara

.

4

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

C. Informa

ții prezentate de părț

i

16.

Guvernul arată că, înainte și după decizia de blocare a accesului la

YouTube, între 23 noiembrie 2007 și 1 iulie 2009, au fost adresate 1 785 de

plângeri Directoratului pentru Telecomunica

ții și Tehnologia Informaț

iei

(denumită în continuare „DTTI”). Potrivit acestuia, plângerile menționau că

YouTube găzduia conț

inut care ar fi fost ilicit în temeiul Legii nr. 5651, în

special con

ț

inut care ar fi fost legat

de abuzul sexual asupra minorilor și

con

ț

inut care ar fi ultragiat memoria lui Atatürk.

17.

Totodată, Guvernul precizează că, înainte de adoptarea deciziei din 5

mai 2008, instan

ț

ele interne deja

adoptaseră 34 de decizii de blocare

a

YouTube din cauza con

ț

inutului ilicit pe care l-

ar fi găzduit acest site.

Ca

urmare a acestor decizii, DTTI contactase reprezentantul legal al YouTube

în Turcia în cadrul așa

-

numitei proceduri de „notificare și de retragere”.

Totodată, din decizia din 5 mai 2008 rezultă că existau zece pagini web cu

con

ținut defăimător la adresa lui Atatürk. Guvernul a adăugat că accesul la

șase pagini fusese blocat, dar că celelalte patru pagini rămăseseră accesibile

din Turcia sau din străinătate.

În consecin

ță, DTTI a notificat YouTube în

privin

ț

a deciziei sale de a elimina aceste con

ț

inuturi. Cu toate acestea,

YouTube nu a încetat să găzduiască paginile contestate, iar DTTI nu a avut

altă alternativă decât să blocheze accesul la întregul site internet al

YouTube

întrucât Turcia nu dispunea de un sistem de filtrare a adreselor de internet

(URL).

ții arată că, în urma deciziei din 5 mai 2008, accesul la

YouTube în Turcia a fost blocat de DTTI

până la 30 octombrie 2010.

Ace

știa adaugă că, la această din urmă dată, blocarea accesului pe YouTube

a fost retrasă de către parchetul competent, potrivit reclamanț

ilor, în urma

unei cereri din partea unei societăți care a declarat că deț

inea drepturile de

autor aferente acestor fișie

re video. Cu toate acestea, tot conform

sus

ț

inerilor reclama

n

ților, de la 1 noiembrie 2010, YouTube a decis să

difuzeze fișierele video în cauză, considerând că acestea nu încalcă

drepturile de autor.

În plus, al doilea și al treilea reclamant susțin că

ce

rcetările lor au arătat că, în ianuarie 2015, patru fișiere video (numerotate

1, 2, 7 și 8) din cele zece fișiere care au făcut obiectul deciziei din 5 mai

2008 erau încă disponibile prin intermediul YouTube. În această privință,

aceștia arată că, între aceste fișiere, cele cu

nr.

2 și

nr. 7 nu con

ț

in niciun

con

ținut susceptibil de a fi interpretat ca ultraj la memoria lui Atatürk și că,

prin urmare, acestea nu intrau în domeniul de aplicare al art.

8 din Legea

nr.

nr. 2 ave

a o durată de 14 secunde și arăta

drapelul turc în flăcări. Fișierul video

nr.

7 avea o durată de 45 de secunde și

arăta un fost șef al Statului Major al Forț

elor Armate din Turcia. Numai

fișierele

nr.

1 și 8 ar fi putut fi considerate ofensatoare, însă nu

a existat

nicio procedură care să stabilească caracterul ilicit al conț

inutului.

5

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

II.

LEGISLAȚIA ȘI PRACTICILE INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE

RELEVANTE

A. Dreptul la internet

19.

Pentru o sinteză a dreptului și a practicilor interne și i

nterna

ț

ionale în

vigoare la data faptelor, Curtea face referire la hotărârea

Ahmet Yıldırım

împotriva Turciei

( nr. 3111/10, pct. 15-37, CEDO 2012).

20.

În părțile sale relevante în cauză, Legea

nr.

5651 era redactată la data

faptel

or după cum urmează:

Art. 8

– Decizia de blocare a accesului și punerea în

aplicare

„(1) În cazul publicaț

iilor difuzate pe internet se emite un ordin de blocare [

erișimin

engellenmes

i

] dacă există motive suficiente pentru a bănui că, prin conț

inutul lor,

acestea ar putea constitui una dintre următoarele infracț

iuni:

a) Infrac

țiuni prevăzute în Codul pena

l [...]

rt. 190

);

rt. 194);

ț

ie (art. 227);

rt. 228);

b) infrac

țiuni pentru ultraj la memoria lui Atatürk prevăzute de Legea

nr. 5816 din

25 iulie 1951.

[...]

(2) Ordinul de blocare al accesului este emis de către judecător, dacă cauza se află în

faza de cercetare judecătorească, sau de către instanță, în cazul trimiterii în judecată

prin rechizitoriul parchetului.

În timpul cercetării judecătorești, blocarea accesului

poate fi dispusă de către procuror în cazurile în care întârzierea ar putea avea efecte

prejudiciabile.

Ordinul trebuie supus aprobării judecătorului în termen de 24 de ore.

Judecătorul trebuie să se pronunț

e în termen de 24 de ore. În cazul în care acesta nu

aprobă blocarea, măsura este imediat revocată de către procuror.

Ordinul de blocare a

accesului dispus ca măsură preventivă poate fi contestat în temeiul dispoziț

iilor

Codului de procedură penală (Legea

nr. 5271).

(3)

O copie a ordinului de blocare emis de judecător, instanță sau procuror este

notificată [către DTTI] pentru a fi pusă în apli

care.

(4) În cazul în care furnizorul de con

ținut sau de servicii de găzduire este în

străinătate [...], ordinul de blocare a acce

sului este emis din oficiu de DTTI. Ulterior,

furnizorul de servicii de acces este notificat și obligat să o pună î

n aplicare.

(5) Ordinul de blocare a accesului este imediat pus în aplicare și cel târziu în termen

de 24 de ore de la notifi

care.

6

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

[...]

(7)

Dacă ancheta penală se soluționează cu o rezoluție de încetare a urmăririi penale,

ordinul de blocare a accesului încetează în mod a

utomat [...].

(8) Dacă procesul penal se încheie prin pronunț

area unei solu

ț

ii de achitare, ordinul

de blocare

a

accesului încetează în mod automat [...].

(9) Dacă se elimină conț

inutul ilicit, blocarea

accesului este ridicată [...]”

21.

Guvernul precizează că, recent, au fost aduse două modificări majore

Legii nr.

respectivă au fost înlocuite cu pedepse pecuniare și că protecția efectivă a

drepturilor persoanelor a fost consolidată, iar măsura de blocare este limitată

în timp.

22.

De altfel, Curtea constată că

1

, prin Legea nr.

6639,

adoptată la 27

martie 2015, a fost introdus un nou art.

8A în Legea nr.

5651.1. Noua

dispozi

ție autorizează DTTI, în urma cererii primului

-ministru sau a unui

minister, să dispună eliminarea conținutului unei pagini web și/sau blo

carea

accesului la un astfel de con

ț

inut. În plus, aceasta prevede în mod explicit

pentru prima dată că este permisă blocarea accesului la un întreg site

internet. Potrivit pct.

3 din această dispoziț

ie:

„

Ordinele de blocare a accesului adoptate în temeiul acestei dispozi

ții vizează

blocarea accesului la con

ținutul capitolului sau al părț

ii din publica

ție (URL și altele)

care reprezintă elementul constitutiv al infracț

iunii. În cazul în care blocarea

con

ținutului în cauză este imposibilă din punct de vedere

tehnic sau blocarea accesului

la con

ținutul respectiv nu conduce la încetarea încălcării, se poate dispune blocarea

accesului la întregul site internet.

”

23.

Guvernul subliniază că tehnologia de filtrare a URL

-urilor pentru

site-ur

ile din străinătate nu este disponibilă în Turcia și că legislaț

ia

relevantă se bazează pe așa

-

numita procedură de „notificare și de retragere”

(

notice and take down

), care tinde să evite, în special, dezavantajele blocării

accesului la întregul site. Acesta sus

ține că aplicarea acestei proceduri a

condus deja la eliminarea de con

ținuturi vătămătoare. Astfel, până în

prezent, au fost eliminate 60 000 de con

ț

inuturi ilicite de pe site-uri din

străinătate. Pentru a atinge acest obiectiv, a fost înființ

at un centru de

informare care colectează, în special, plângeri din partea cetăț

enilor cu

privire la con

ținutul fișierelor difuzate pe internet. În acest fel, cetăț

enii au

trimis centrului numeroase plângeri cu privire la fișiere distribuite de

YouTube.

1

. Rectificat la 29 martie 2016, textul avea următorul conținut: „Indică, în special, că [...]”

7

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

B. Legea nr. 5816

ț

iile relevante din Legea nr.

5816 din 25 iulie 1951 privind

interzicerea ultrajului la memoria lui Atatürk sunt redactate după cum

urmează:

Art. 1

„Fapta de a aduce injurii sau a insulta în mod explicit

memoria lui Atatürk se

pedepsește cu închisoare de la un an

la 3 ani.

Fapta de a sparge, distruge, deteriora sau murdări statuile sau gravurile care îl

reprezintă pe Atatürk sau mormântul său se pedepsește cu închisoare de la un an la 5

ani.

Instigatorul la infrac

ț

iunile men

ț

ionate este sanc

ționat cu pedeapsa prevăzută de lege

pentru autor.

”

Art. 2

„Pedeapsa crește cu jumătate dacă infracțiunea prevăzută la a

rt.

[1] a fost comisă de

către un grup de două persoane sau mai multe sau în mod explicit ori prin i

ntermediu

l

presei sau în public. În cazul tentativei sau comiterea cu violen

ță a infracț

iunilo

r

prevăzute la a

rt. 1 alin.

(2), pedeapsa se dublează.”

C. Jurispruden

ță constituțională

1.

Hotărârea „twitter.com”

țelor turce conform cărora s

ite

-ul

https://twitter.com (site de microblogging care permite utilizatorilor să

trimită pe internet, gratuit, mesaje scurte prin mesagerie instantanee sau prin

SMS) găzduia conț

inuturi care aduceau atingere vie

ții private și reputaț

iei

reclama

n

ț

ilor, în martie 2014, DTTI a dispus blocarea accesului la acest sit

e.

Prin hotărârea din 25 martie 2014, instanța administrativă din Ankara a

suspendat aplicarea deciziei DTTI.

Între timp, la 24 și la 25 martie 2014, tr

ei persoane, printre care al doilea

și al treilea reclamant, au formulat un recurs individual la Curtea

Constitu

țională pentru a contesta decizia de blocare.

Prin hotărârea din 2 aprilie 2014 (2014/3986), Curtea Constituțională a

hotărât că decizia DTTI de

blocare a accesului la https://twitter.com a adus

atingere dreptului la libertatea de a primi sau de a transmite informa

ții și

idei. Instan

ț

a constitu

țională a precizat, în special, că întârzierea difuzării de

informa

ț

ii sau de opinii în acest mediu, chia

r și pentru o perioadă scurtă, era

de natură să îl priveze de orice valoare în privința actualității și de orice

interes și că, în consecință, reclamanț

ii, utilizatori activi ai acestui site,

aveau un interes în ridicarea rapidă a acestei blocări.

Referindu-se la

hotărârea Curț

ii Europene a Drepturilor Omului

Ahmet Yıldırım

(citată

8

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

anterior), Curtea Constitu

țională a considerat, de asemenea, că măsura

contestată nu a avut nicio bază legală.

2.

Hotărârea „YouTube”

special ca urmare a unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Gölbașı.

Prin

hotărârea din 2 mai 2014, instanța administrativă din Ankara a suspendat

aplicarea deciziei DTTI. Ca urmare a neexecutării acestei hotărâri,

societatea YouTube, al doilea și al treilea reclamant și alte șase persoane au

formulat un recurs individual la Curtea Constitu

țională. Prin hotărârea din

29 mai 2014, aceasta din urmă a anulat decizia de blocare. În hotărâre,

înainte de a se pronun

ț

a pe fondul cauzei, instan

ț

a constitu

țională s

-a

pronun

țat cu privire la calitatea de victimă a reclamanț

ilor. A declarat

următoarele:

„27

.

[...] Din dosar reiese că [...] Yaman Akdeniz, Kerem Altıparmak și M.F. predau

în universităț

i diferite.

Acești reclamanți au explicat că desfășurau activităț

i în

domeniul drepturilor omului și că distribuiau lucrările prin intermediul conturilor lor

pe YouTube.

Totodată, aceștia au precizat că, prin intermediul acestui site, aveau

acces la materialele scrise

și vizuale ale Organizaț

iei Na

țiunilor Unite și ale

Consiliului Europei [...]

În ceea ce îl privește pe reclamantul E.E., acesta a explicat că

avea un cont [pe YouTube], că urmărea în mod regulat atât persoanele care distribuiau

fișiere, cât și activităț

ile organiza

țiilor neguvernamentale și ale organismelor

profesionale și că a redactat inclusiv comentarii critice în privinț

a con

ț

inutului partajat

[...]

.

ții, se poate concluziona că reclamanț

ii erau

victime directe ale de

ciziei administrative de blocare generală a site

-ulu

i

www.youtube.com [...].

”

În ceea ce privește fondul cauzei, făcând referire la hotărârea

Ahmet

Yıldırım

(citată anterior), Curtea Constituțională a decis că măsura în litigiu

nu a avut o bază legală, în

special în lumina Legii nr. 5651, care nu autoriza

blocarea generală a unui site internet. Curtea a hotărât după cum urmează:

„52.

În democra

ț

iile moderne, internetul a dobândit o importan

ță considerabilă în

exercitarea drepturilor și libertăț

ilor fundamen

tale, în special a libertăț

ii de exprimare.

Re

țelele sociale sunt platforme transparente [...] care oferă persoanelor posibilitatea de

a participa la crearea, publicarea și interpretarea conț

inutului media. Astfel, aceste

platforme de comunicare socială su

nt instrumente esen

ț

iale pentru exercitarea

dreptului la libertatea de a se exprima, de a distribui și de a disemina informații și idei.

Prin urmare, statul și organele sale administrative trebuie să fie foarte atente nu numai

atunci când reglementează acest domeniu, ci și în practică, întrucât aceste platforme

au devenit unul dintre cele mai eficace și răspândite mijloace de comunicare a ideilor

și de primire a informaț

iilor.

”

D. Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU

34 cu privire la art.

19 din Pactul

interna

țional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat în cadrul celei

9

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

de a 102-a sesiuni (11-29 iulie 2011), Comitetul pentru Drepturile Omului a

l

ONU a

declarat următoarele:

„43.

Orice restric

ție impusă funcționării site

-

urilor web, a blogurilor și a oricărui alt

sistem de diseminare a informa

ț

iilor prin intermediul internetului, a mijloacelor

electronice sau a altor mijloace, inclusiv sistemele de sprijin asociate unor astfel de

mijloace de comunicare, precum prestatorii de servicii de internet sau motoarele de

căutare, este legală numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu

alin. (3) [al

art. 19

din Pactul interna

ț

ional cu privire la drepturile

civile și politice, care

reglementează limitările care ar putea fi impuse exercitării dreptului la libertatea de

exprimare]. Restric

țiile legale ar trebui, în general, să vizeze un anumit conț

inut;

interdi

c

ț

iile generale de exploatare pentru anumite site-

uri și sisteme nu sunt

compatibile cu alin.

(3). Interzicerea publicării unui conținut exclusiv de către un site

sau un sistem de distribu

ț

ie a informa

țiilor pe motiv că respectivul conț

inut poate fi

critic fa

ță de guvern sau de sistemul politic și social

adoptat de guvern este, de

asemenea, incompatibilă cu

alin. (3).

”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA CONEXAREA CERERILOR

42 §

1 din Regulamentul Cur

ții, Curtea a decis să

conexeze cererile având în vedere similitudinea ac

estora în ceea ce privește

faptele și aspectele juridice invocate și să le examineze împreună, într

-o

singură hotărâre.

II.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 10 DIN

CONVENȚI

E

ț

ii denun

ță că măsura luată de instanț

ele interne i-a

împiedicat să aibă acces la YouTube. Aceștia au susținut că măsura a

constituit o încălcare a dreptului lor la libertatea de a primi și de a transmite

informa

ții și idei, garantat de a

rt. 10 din Conven

ție. Părț

ile relevante în spe

ță

ale acestui articol sunt redactate astfel:

„1

.

Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații ori idei fără

amestecul autorităților publice și fără a ț

ine seama de frontiere. [...

]

2.

Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilităț

i poate fi

supusă unor formalităț

i, condi

ț

ii, restrângeri sau sanc

țiuni prevăzute de lege, care

constituie măsuri necesare, într

-

o societate democratică, pentru

securitatea na

țională,

integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea

infra

c

ț

iunilor, protec

ția sănătăț

ii sau a moralei, protec

ț

ia reputa

ț

iei sau a drepturilor

altora, pentru a împiedica divulgarea de informa

ț

ii confiden

ț

iale sau pentru a garanta

autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

30.

Guvernul contestă argumentul reclaman

ț

ilor.

10

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

A. Cu privire la admisibilitate

31.

Guvernul consideră că respectivul capăt de cerere este incompatibil

ratione materiae

cu dispozi

ț

iile Conven

ției. Făcând trimitere, în special, la

deciziile

Tanrıkulu ș

i al

ț

ii împotriva Turciei

[(dec.), nr.

40150/98 și alte 2, 6

noiembrie 2001)] și

Akdeniz împotriva Turciei

[(decembrie), nr. 20877/10,

11 martie 2014)], Guvernul a argumentat că nu se poate considera că

reclama

n

ț

ii ar fi fost afecta

ț

i în mod direct de pretinsele fapte constitutive

ale ingerin

ț

ei.

ează că reclamanț

ii au depus cererile în fa

ț

a

C

ur

ț

ii la doi ani de la adoptarea deciziei prin care se dispusese blocarea

accesului pe YouTube.

Consideră că, dac

ă s

-ar fi considerat victime ale unor

astfel de măsuri, reclamanții nu ar fi trebuit să aștepte

atât de mult pentru a

contesta măsura în cauză.

ții contestă acest argument.

34.

Curtea consideră că excepția preliminară invocată de Guvern privind

lipsa calităț

ii de victime ale reclaman

ț

ilor ri

dică probleme strâns legate de

examinarea existen

ț

ei unei ingerin

țe în exercitarea de către reclamanț

i a

dreptului lor la libertatea de a primi sau de a transmite informa

ții și idei și,

prin urmare, de temeinicia capătului de cerere întemeiat pe a

rt. 10

din

Conven

ț

ie. În consecin

ță, a decis să unească această excepț

ie cu fondul (a se

vedea, în același sens, hotărârea

Dink împotriva Turciei

, nr.

2668/07 și alte

4 cereri, pct.

100, 14 septembrie 2010, și hotărârea

Altuğ Taner Akçam

împotriva Turciei

, nr. 27520/07, pct. 51, 25 octombrie 2011).

35.

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în

sensul art. 35 alin. (3) din Conven

ție și că nu prezintă niciun alt motiv de

inadmisibilitate, Curtea îl declară admisibil.

B. Cu privire la fond

1.

Argumentele părț

ilor

a) Reclaman

ț

ii

ț

i sus

țin că blocarea YouTube a adus o atingere

dreptului lor la libertatea de a primi sau de a transmite informa

ții și idei.

Precizând că fac trimitere la hotărârea

Ahmet Yıldırım împotriva Turciei

(nr.

3111/10, CEDO 2012), precum și la două hotărâri ale Curț

ii

Constitu

ț

ionale (supra, pct.

25-

26), aceștia afirmă, de asemenea, că Legea

nr. 5651

din 4 mai 2007 privind reglementarea publica

țiilor pe internet și

combaterea infrac

țiunilor comise în mediul digital („Legea

nr.

5651”) nu

autoriza

blocarea generală a accesului la un site internet.

În consecin

ță, în

opinia lor, ingerin

ța în cauză nu poate fi considerată „prevăzută de lege”. În

plus, părțile în cauză consideră că, pentru aceștia, consecinț

ele acestei

blocări, și anume imposibilitatea de a accesa numeroase fișiere video

11

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

distribuite pe YouTube, deși nu aveau nicio legătură cu conț

inutul ilegal

care a condus la măsura de blocare a YouTube, au fost disproporț

ionate în

raport cu obiectivele urmărite. Aceștia consideră, de asemenea, că proce

dura

care a condus la blocarea YouTube nu poate fi considerată echitabilă și

impar

țială.

ține, în special, că este profesor la Facultatea de

drept, expert și jurist în domeniul libertăț

ii de exprimare. Explic

ă faptul că

organiz

a

ț

iile interna

ționale publică numeroase materiale vizuale prin

intermediul YouTube și că folosește aceste materiale în mod regulat în

cadrul activităților sale. Pe de altă parte, acesta indică faptul că, în calitate

de utilizator activ cu un cont YouTube, poate accesa prin intermediul

YouTube numeroase surse de informa

ții care publică materiale diverse,

precum document

a

ție, analize sau divertisment. Acesta concluzionează că,

din cauza blocării generale a acestui site, el nu a putut accesa

contul

YouTube pentru o perioadă mai mare de trei ani.

ța celui de al doilea și al treia reclamant, subliniind

importan

ț

a internetului, care a devenit pentru persoane unul dintre

principalele mijloace prin care își exercită dreptul la libertatea de a primi și

de a transmite informa

ții și idei, aceștia au susținut că au fost direct afectaț

i

de măsura în cauză. În această privință, au explicat că YouTube nu numai că

difuzează opere artistice și muzicale, ci reprezintă și o platformă de mare

anvergură și foarte populară în ceea ce privește discursul politic și

activitățile politice și sociale. În special, informaț

iile politice ignorate de

mass-media tradi

țională sau interzise de guvernele represive au fost adesea

distrib

uite prin intermediul YouTube, ceea ce a dat naștere unui „jurnalism

cetățenesc” de o amploare neprevăzută. Din această perspectivă, YouTube

este o platformă unică având în vedere caracteristicile, accesibilitatea și, ma

i

ales, impactul poten

țial și nu a existat niciun echivalent care să o

înlocuiască.

ț

ii sus

țin că prezenta cauză se distinge de cauza

Akdeniz

(decizie citată anterior), care, în opinia lor, privea blocarea site

-

urilor internet care difuzează opere

muzicale deoarece aceste site-uri nu

respectau legisla

ț

ia în materie de drepturi de autor. În continuare,

reclama

n

ț

ii au invocat afirma

ț

ia Cur

ții privind faptul că marja de apreciere

acordată statelor contractante trebuia nuanțată atunci când în joc nu se află

interesul „comercial” al unei anumite persoane, ci participarea sa la o

dezbatere de interes public (a se vedea,

mutatis mutandis,

Ashby Donald și

al

ț

ii împotriva Fran

ț

ei

, nr.

36769/08, pct.

39, 10 ianuarie 2013). În plus,

reclama

n

ț

ii sus

țin că, astf

el cum s-a men

ționat în hotărârea

Khurshi

d

Mustafa și Tarzibachi împotriva Suediei

(nr. 23883/06,

pct. 44,

1

6

decembrie 2008), dreptul în cauză era de o importanță deosebită pentru ei.

explică faptul că, în calitate de

profesor de drept la Facultatea de drept și de specialist în domeniul libertăț

ii

de exprimare, el încarcă prin intermediul YouTube numeroase intervenț

ii

12

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

politice în ceea ce privește dreptul la internet.

În ceea ce îl prive

ș

te pe cel de

al treilea reclamant, acesta indică faptul că este, de asemenea, profesor de

drept și director al Centrului pentru drepturile omului din cadrul

Universității din Ankara și că accesează, de asemenea, numeroase fișiere

video prin intermediul YouTube. În plus, mai multe conferin

ț

e organizate de

acest centru urmau să fie difuzate prin intermediul YouTube. În plus, fișiere

care con

țin discursuri sau înregistrări produse de el sau de centru pot fi

încărcate de către terț

i. În concluzie, cei doi reclaman

ți explică faptul că

utilizează YouTube nu numai pentru a primi informaț

ii cu privire la

chestiuni academice sau de interes general, ci și pentru a comunica

informa

ț

ii prin intermediul conturilor lor YouTube. Prin urmare, în joc se

află libertatea de a primi și a transmite informaț

ii.

41.

Pe de altă parte, al doilea și al treilea reclamant contestă modul în

care instan

țele interne au dispus blocarea accesului pe YouTube și susțin că

reprezenta o procedură lipsită de garanții că o măsură de blocare destinată

unui site specific nu ar fi utilizată ca mijloc de blocare generală. În această

privin

ță, aceștia afirmă că, în practică, măsura de blocare a accesului la un

site internet nu este avută în vedere numai în ultimă instanță, întru

cât

accesul la mai mult de 60 000 de site-uri internet ar fi fost deja blocat, din

care 21 000 în 2014.

Aceștia adaugă că, în același an, blocarea accesului la

https://twitter.com și la www.youtube.com a fost dispusă în mod ilegal, fără

a se lua în conside

rare nicio altă măsură mai puțin severă. Reclamanț

ii

indică că, în ambele cauze, Curtea Constituțională a hotărât că deciziile de

blocare erau contrare art.

26 din Constitu

ție, care garantează dreptul la

libertatea de a primi sau de a transmite informa

ț

ii

și idei, considerând că

deciziile respective au adus o atingere gravă exercitării acestui drept.

b) Guvernul

42.

Guvernul contestă argumentele reclamanților. Acesta reitereaz

ă

argumentul conform căruia capătul lor de cerere este inc

ompatibil

ratione

materiae

cu dispozi

ț

iile Conven

ției. În opinia sa, nu se poate considera că

persoanele în cauză ar fi fost afectate în mod direct de pretinsele fapte

constitutive ale ingerin

ț

ei.

În orice caz, pentru Guvern, aceștia nu au probat

sus

ț

inere

a de încălcare a

a

rt. 10 din Conven

ț

ie.

43.

Cu toate acestea, în cazul în care Curtea consideră că există o

ingerin

ță în sensul a

rt. 1

0

din Conven

ț

ie, Guvernul sus

ține că o astfel de

ingerin

ță era prevăzută de lege și că viza obiect

ivele legitime enumerate la

alin. (2)

al acestui articol.

În ceea ce privește întrebarea dacă măsura în

cauză era „necesară” în sensul a

rt.

10, Guvernul consideră că s

-a ajuns la un

echilibru just între interesele contradictorii în joc. În plus, procedura a fost

echitabilă la toate nivelurile, întrucât cele două instanțe în cauză au luat

decizii într-

un mod cuprinzător și detaliat.

Astfel,

ținând seama și de marja

de apreciere a autorităț

ilor, pretinsa ingerin

ță a fost proporțională cu scopul

legitim urmărit și „necesară într

-

o societate democratică”.

13

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

44.

În special, Guvernul arată că operatorii de internet menț

iona

ț

i la art. 2

din Legea nr.

5651 au fost defini

ț

i în conformitate cu standardele Uniunii

Europene și că obligaț

iile acesto

ra, precum și sancț

iunile aplicabile acestora

sunt reglementate în mod explicit prin lege.

Răspunzând necesită

ț

ii de a

adopta aceste texte juridice, Turcia a făcut progrese semnificative în ceea ce

privește adoptarea prin lege a limitelor drepturilor și libertăț

ilor

fundamentale, în conformitate cu standardele na

ționale și internaț

ionale. În

această privință, în cadrul luptei împotriva diseminării de conținut dăunător,

blocarea accesului la un site web nu a fost avută în vedere în primă instanță,

ci în ult

i

mă instanță.

45.

Guvernul a mai adăugat că Legea

nr.

5651 enumeră tipurile de

infrac

țiuni care ar putea da naștere unei decizii de blocare în cadrul

procedurii de „notificare și de retragere”. Această procedură urmărea, în

special, să evite inconvenientele legate de blocarea generală a accesului la

un site. De altfel, site-urile din

țară sau din străinătate care găzduiau

con

ținut dăunător au fost eliminate prin aplicarea acestei proceduri.

din urmă, Guvernul indică că, recent, au fost aduse modificări

semnificative Legii nr.

filtrare a adreselor URL pentru site-

urile din străinătate nu era disponibilă în

Turcia.

ț

ii

a) Cu privire la existen

ț

a unei ingerin

ț

e

47.

Curtea arată că, prin decizia din 5 mai 2008, Tribunalul Ankara a

dispus, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b), a art.

2, 3 și 9 din Legea

nr. 5651

,

blocarea accesului pe YouTube deoarece con

ț

in

utul a 10 fișiere video

disponibile pe acest site a încălcat Legea

nr. 5816

privind interzicerea

ultrajului la memoria lui Atatürk.

Primul reclamant a contestat această

decizie și a solicitat ridicarea ei la 21 mai 2010, iar al doilea și al treilea

reclam

a

nt au procedat în același mod la 31 mai 2010.

În ac

ț

iunile lor, au

invocat prote

c

ția dreptului lor la libertatea de a primi și de a transmite

informa

ții și idei.

48.

La 9 iunie 2010, indicând că reclamanții nu erau părți în cauză

și

, pri

n

urmare, nu aveau calitatea de a contesta astfel de decizii, Tribunalul Ankara

a respins contesta

ț

ia acestora. S-

a considerat, în special, că blocarea în

litigiu era în conformitate cu cerin

ț

ele din legisla

ția relevantă în materie.

De

altfel, acesta

a adoptat o decizie suplimentară la 17 iunie 2010. Încercările

celor doi reclaman

ți de a contesta această decizie au rămas fără rezultat.

49.

De la bun început, Curtea reamintește că convenț

ia nu permite

actio

popularis

, ci impune ca, pentru exercitarea dreptului de recurs individual,

reclamantul să poate pretinde în mod plauzibil că el însuși este victimă

directă sau indirectă a unei încălcări a Convenției care rezultă dintr

-o

ac

ț

iune sau dintr-

o omisiune imputabilă statului contrac

tant.

În hotărârea

14

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

Tanrıkulu și alț

ii

(citată anterior), Curtea nu a recunoscut calitatea de

victimă a cititorilor unui ziar supus unei măsuri de interzicere a difuzării. De

asemenea, în hotărârea

Akdeniz

(citată anterior,

pct. 24), Curtea a considerat

că simplul fapt că domnul Akdeniz, la fel ca ceilalț

i utilizatori ai unor site-

uri dedicate difuzării de muzică în Turcia, a fost afectat indirect de o măsură

de blocare, nu poate fi suficient pentru ca acesta să fie recunoscut drept

„victimă” în sensul a

rt. 34

din Conven

ț

ie. Având în vedere aceste

consider

a

ții, răspunsul la întrebarea dacă un reclamant poate pretinde că este

victima unei măsuri de blocare a accesului la un site internet depinde,

așadar, de o evaluare a circumstanțelor fiecărei cauze, în speci

al de modul în

care persoana în cauză utilizează site

-

ul internet, precum și de amploarea

eventualelor conseci

n

țe ale măsurii asupra sa.

De asemenea, este relevant

faptul că internetul este în prezent unul dintre principalele mijloace prin care

persoanele

își exercită dreptul la libertatea de a primi și de a transmite

informa

ții și idei, furnizând, în același timp, instrumente esenț

iale pentru

participarea la activități și dezbateri privind chestiuni politice sau de interes

public (

Ahmet Yıldırım

, citată ma

i sus, pct. 54).

spe

ță, Curtea relevă că reclamanții și

-au depus cererile în fa

ț

a

C

ur

ț

ii în calitate de utilizatori activi ai site-ului YouTube, subliniind, în

special, repercusiunile blocării în litigiu asupra activităț

ii lor universitare,

precum și caracteristicile importante ale site

-ului respectiv. În special,

aceștia susțin că, prin intermediul conturilor lor pe YouTube, utilizează

această platformă nu numai pentru a accesa fișiere video în domeniul lor

profesional, ci și pentru a încărca și distribui în mod activ astfel de fișiere

video.

De altfel, al doilea și al treilea reclamant precizează că au publicat

înregistrări privind activităț

ilor lor universitare.

În această privință, cauza se

apropie de cazul domnului Yıldırım, care a declarat că și

-

a publicat lucrările

academice și opiniile î

n diverse domenii prin intermediul site-

ului său

(

ibidem

, pct.

51), și nu de cazul domnului Akdeniz (

Akdeniz

, decizie citată

anterior), care a ac

ț

ionat ca simplu utilizator al site-urilor web.

51.

Prezenta cauză se distinge, de asem

enea, cu privire un alt aspect din

cauza

Akdeniz

, în care Curtea a luat în considerare, în special, faptul că

reclamantul putea accesa fără dificultate o varietate de opere muzicale prin

mai multe mijloace, fără ca astfel să încalce normele privind dreptur

ile de

autor (

ibidem

, pct. 25).

Or, YouTube difuzează nu numai opere artistice și

muzicale, ci reprezintă și o platformă foarte populară în ceea ce privește

discursul politic și activitățile politice și sociale. Fișierele distribuite de

YouTube includ, printre altele, informa

ț

ii care pot prezenta un interes

deosebit pentru toată lumea (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Khurshid

Mustafa și Tarzibachi,

citată anterior,

pct.

44). Astfel, măsura în litigiu face

inaccesibil un site care con

ț

ine informa

ț

ii specifice pentru reclaman

ț

i, atunci

când acestea nu sunt ușor accesibile prin alte mijloace.

Site-ul respectiv

reprezintă, de asemenea, o sursă importantă de comunicare pentru

persoanele în cauză.

15

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

52.

Pe de altă parte, în ceea ce privește imp

ortan

ț

a site-urilor internet în

exercitarea libertății de exprimare, Curtea reamintește că, „datorită

accesibilității și capacității acestora de a păstra și de a difuza mari cantităț

i

de date, site-

urile internet contribuie în mod semnificativ la îmbunătăț

ire

a

accesului publicului la știri și, în general, la facilitarea comunicării de

informa

ții” [

Times Newspapers Ltd împotriva Regatul Unit

(nr.

1 și

nr. 2),

nr.

3002/03 și

nr. 23676/03,

pct. 27,

CEDO 2009]. Posibilitatea ca

persoanele fizice să se exprime pe internet constituie un instrument fără

precedent pentru exercitarea libert

ăț

ii de exprimare [

Delfi AS împotriva

Estoniei

(MC), nr.

64569/09, pct.

110, CEDO 2015).

În această privință,

Curtea remarcă că YouTube este un site web care găzduiește fișiere vid

eo

prin intermediul căruia utilizatorii pot trimite, viziona și partaja fișiere video

și că reprezintă, fără îndoială, un mijloc important de exercitare a libertăț

ii

de a primi sau de a transmite informa

ții și idei. În special, după cum arată în

mod corect reclaman

ț

ii, informa

ț

iile politice ignorate de mass-media

tradi

ț

ionale sunt adesea divulgate prin intermediul YouTube, ceea ce a

permis apari

ția unui jurnalism cetăț

enesc.

În această lumină, Curtea admite

că platforma respectivă este unică în ceea ce privește caracteristicile sale,

gradul de accesibilitate și, mai ales, impactul său potențial, precum și că,

pentru reclaman

ți, nu exista nicio alternativă.

53.

În plus, Curtea observă că, după depunerea cererilor în litigiu,

Curtea

Constitu

țională a examinat calitatea de victimă a unor utilizatori activi ai

unor site-

uri internet precum https://twitter.com și www.youtube.com.

În

special, în cauza privind decizia administrativă de blocare a accesului la

YouTube, instan

ț

a constitu

țională a recunoscut calitatea de victimă pentru

utilizatorii activi ai site-

ului, printre care al doilea și al treilea reclamant.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea Constituțională a ț

inut seama,

în esen

ță, de faptul că reclamanț

ii, care aveau un cont YouTube, utilizau în

mod activ acest site. În ceea ce îi privește pe acești doi reclamanț

i, a luat, de

asemenea, în considerare faptul că aceștia predau în universități diferite, că

desfășurau activități în domeniul drepturilor omului, că aveau ac

ces la

diferite materiale vizuale difuzate pe site-

ul în cauză și că își partajau

lucrările prin intermediul conturilor lor de YouTube (supra,

pct. 25-26).

Curtea este de acord cu concluziile Cur

ț

ii Constitu

ț

ionale cu privire la

calitatea de victimă a ace

s

tor reclaman

ț

i.

Pe de altă parte, constată că situaț

ia

primului reclamant, de asemenea utilizator activ al YouTube, nu este

diferită de cea a celorlalț

i doi reclaman

ț

i.

54.

În concluzie, Curtea observă că reclamanț

ii se plâng, în esen

ță, de

efectul colateral al măsurii luate împotriva YouTube în temeiul legii privind

internetul.

Părț

ile interesate sus

țin că, având în vedere caracteristicile

YouTube, măsura de blocare le

-a privat de un mijloc important în

exercitarea dreptului la libe

rtatea de a primi și de a transmite informații și

idei.

16

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

55.

Având în vedere cele de mai sus, precum și necesitatea de a aplica în

mod flexibil criteriile de recunoaștere a calități de victimă, Curtea admite că,

în circumstan

ț

ele specifice ale cauzei, reclaman

ții, deși nu erau vizaț

i în

mod direct de decizia de blocare a accesului la YouTube, puteau pretinde în

mod legitim că măsura în cauză le

-

a afectat dreptul de a primi și de a

transmite informa

ț

ii sau idei. Prin urmare, respinge excep

ția preliminară a

Guvernului privind calitatea de victimă.

56.

Pe de altă parte, Curtea reamintește că a

rt. 10

din Conven

ț

ie

garantează libertatea de a primi sau de a transmite informații și idei „ori

cărei

persoane” și că nu fac

e distinc

ț

ie nici în func

ț

ie de natura obiectivului

urmărit, nici de rolul pe care îl joacă persoanele fizice sau juridice în

exercitarea acestei libertăț

i. Art.

10 se referă nu numai la conț

inutul

informa

țiilor, ci și la mijloacele de diseminare a acestor

informa

ț

ii, întrucât

orice restri

c

ție impusă acestora aduce atingere dreptului de a primi și de a

transmite informa

ț

ii.

De asemenea, Curtea reiterează faptul că a

rt. 1

0

garantează nu numai dreptul de a comunica informații, ci și dreptul

publicului de a le primi (

Ahmet Yıldırım

, citată anterior,

pct. 50).

ță, reiese din actele și lucrările dosarului că, în urma unei

măsuri dispuse de

tribunal la 5 mai 2008, reclaman

ții nu au putut să

acceseze YouTube pentru o lungă perioadă

. Prin urmare, în calitate de

utilizatori activi ai YouTube, aceștia pot susține în mod legitim că măsura în

cauză a adus atingere dreptului lor de a primi și de a comunica informaț

ii

sau idei.

Curtea consideră că, indiferent de baza legală, o astfel de măsură

putea să influențeze accesibilitatea la internet și, prin urmare, aceasta angaja

răspunderea statului pârât în temeiul a

rt. 10 (

ibidem

, pct. 53). Prin urmare,

măsura în cauză trebuie considerată „ingerință a autorităților publice” în

exercitarea drepturilor garantate de art. 10.

58.

Curtea reamintește că o astfel de ingerință încalcă a

rt.

10 dacă nu este

„prevăzută de lege”, urmărește unul sau mai multe dintre scopurile legitime

prevăzute la a

rt. 10 §

2 și este „necesară într

-o

societate democratică” pentru

a atinge aceste scopuri.

Este ceea ce se va strădui să verifice în cele ce

urmează.

b) Cu privire la caracterul justificat al ingerin

ț

ei

59.

În primul rând, Curtea reamintește că sintagma „prevăzută de lege”

din art.

10 §

2 nu numai că impune ca măsura incriminată să aibă o bază

legală în dreptul intern, ci vizează totodată calitatea legii în cauză: aceasta

trebuie să fie accesibilă justiț

iabil

ilor, previzibilă în efecte și compatibilă cu

statul de drept (a se vedea, printre multe altele,

Dink

, citată anterior,

pct. 114). Potrivit jurispruden

ței sale constante, o normă este „previzibilă”

dacă este redactată cu suficientă precizie pentru a permite oricărei persoane

– dacă este cazul, prin consiliere adecvată – să

-

și corecteze comportamentul

(a se vedea, printre multe altele,

RTBF împotriva Belgiei

, nr.

50084/06,

pct. 103, CEDO

2011, și

Altuğ Taner Akçam

, citată anterior,

pct. 87).

17

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

ță, Curtea observă că blocarea accesului la site

-ul vizat de

procedura judiciară a avut o bază legală, și anume a

rt. 8 alin. (1) din Legea

nr. 5651.

În ceea ce privește întrebarea dacă această dispoziție îndeplinea și

cerin

ț

ele de accesib

ilitate și de previzibilitate, reclamanții consideră că

răspunsul trebuie să fie negativ, întrucât dispoziția în cauză era, în opinia

lor, prea incertă.

61.

Curtea reamintește că, în hotărârea

Ahmet Yıldırım

(citată anterior,

pct. 61-

62), a examinat dacă ingerința a fost „prevăzută de lege” și că a

răspuns negativ la această întrebare. În special, a considerat că Legea

nr. 5651 nu autoriza blocarea în totalitate a accesului la un site internet din

cauza con

ț

i

nutului uneia dintre paginile web pe care le găzduia. Într

-

adevăr,

în temeiul art.

8 alin.

(1) din această lege, putea fi dispusă doar blocarea

accesului la o anumită publicație dacă existau motive suficiente pentru a

bănui că, prin conținutul său, o astfe

l de publica

ție prezintă caracteristicile

uneia dintre infrac

ț

iunile men

ț

ionate în lege. De altfel, concluzia Cur

ț

ii în

cauza respectivă a fost urmată de Curtea Constituțională în cele două decizii

adoptate după pronunțarea hotărârii

Ahmet Yıldırım

(supra, pct. 25-26).

62.

În această privință, Curtea a subliniat, în special, că astfel de restricț

ii

prealabile nu erau,

a priori

, incompatibile cu dispozi

ț

iile Conven

ț

iei, ci

trebuiau să se înscrie într

-un cadru juridic foarte strict în

ceea ce privește

delimitarea interdic

ției și eficace în ceea ce privește controlul jurisdicț

ional

împotriva eventualelor abuzuri (

ibidem

, pct. 64). Controlul judiciar al unor

astfel de măsuri, bazat pe punerea în balanță a intereselor concurente în

cauză și conceput să le echilibreze, este de neconceput fără un cadru care să

stabilească norme precise și specifice în ceea ce privește aplicarea de

restric

ții preventive asupra libertății de a primi și de a transmite informații și

idei.

63.

Cu toate acestea, trebuie să se observe, în speță, că, atunci când

Tribunalul Ankara a decis să blocheze în totalitate accesul la YouTube,

nicio dispozi

ție legislativă nu îi conferea o astfel de competență.

adevăr, astf

el cum reiese din observa

țiile Guvernului și din

practica autorităților, în Turcia nu este disponibilă o tehnologie de filtrare a

adreselor URL pentru site-

urile din străinătate. Prin urmare, în practică,

pentru a pune în aplicare hotărârile judecătorești

privind un anumit con

ț

inut,

un organ administrativ

–

DTTI

– a decis să blocheze accesul la întregul site

în cauză. Or, așa cum Curtea a statuat deja în hotărârea

Ahmet Yıldırım

(citată anterior,

pct.

66), autoritățile ar fi trebuit să ia în considerare, în

special, faptul că o astfel de măsură, care făcea inaccesibilă o mare cantitate

de informa

ții, nu putea decât să afecteze considerabil drepturile internauț

ilor

și să aibă un efect colateral semnificativ.

ții și examinarea legislației în cauză,

astfel cum a fost aplicată în prezenta cauză, Curtea concluzionează că

ingerin

ț

a care a rezultat din aplicarea art. 8 din Legea nr. 5651 nu îndeplinea

cerin

ța de legalitate prevăzută d

e Conven

ție și nu permitea reclamanților să

18

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

beneficieze de un suficient grad de protec

ț

ie la care aveau dreptul în temeiul

statului de drept într-

o societate democratică.

Mai mult, dispozi

ția în cauză

pare să fie în contradicț

ie cu termenii art.

10 §

1 din Conven

ț

ie, potrivit

căruia drepturile prevăzute la articolul respectiv sunt garantate „fără a ț

ine

seama de frontiere” (

ibidem

, pct. 67).

66.

Prin urmare, a fost încălcat a

rt. 10 din Conve

n

ț

ie.

vedere această concluzie, Curtea nu consideră necesar, în

spe

ță, să se examineze respectarea celorlalte cerinț

e ale art.

10 §

2 din

Conven

ț

ie.

III.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 6 DIN

CONVENȚI

E

ț

ie, domnul Cengiz s-

a plâns de faptul că

nu a beneficiat de o cale de atac efectivă pentru ca măsura în litigiu să fie

analizată de o instanță și pentru a sancționa un eventual abuz al autorităț

ilor.

ea încălcării a

rt. 10 din Conven

ț

ie (supra,

pct.

66), Curtea consideră că a examinat principalele probleme juridice

ridicate de prezenta cauză. Având în vedere toate faptele cauzei, consideră

că nu este necesar să se pronunț

e în mod separat cu privire la admisibilitatea

sau la temeinicia capătului de cerere

-întemeiat pe art. 6 din Conven

ț

ie (a se

vedea, în același sens,

Ahmet Yıldırım

, citată anterior,

pct. 72).

IV.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 ȘI ART. 46 DIN

CONVENȚI

E

mularul de cerere, domnul Akdeniz și domnul Altıparmak au

solicitat, fiecare, 1 000 de euro pentru prejudiciu moral, precum și aceeași

sumă pentru cheltuieli de judecată. În ceea ce îl privește pe domnul Cengiz,

acesta nu a depus nicio cerere cu acest titl

u, considerând că constatarea unei

încălcări reprezenta în sine o reparație echitabilă.

În plus, în temeiul art.

46 din Conven

ț

ie, reclaman

ții solicită Curții să

indice guvernului pârât măsurile generale care ar putea fi luate pentru

încetarea situa

ț

iei care face obiectul plângerii

.

71.

Guvernul se opune acordării oricărei sume reclamanț

ilor. Cu titlu

subsidiar, consideră că o constatare a încălcării ar reprezenta în sine o

repara

ție echitabilă.

stată că domnul Akdeniz și domnul Altıparmak au depus

cererile pentru repara

ție echitabilă numai în formularul de cerere. Așadar,

aceștia nu au respectat a

rt. 60

§

2 și 3 din Regulament și nici

pct. 5

din

Instruc

ț

iunile practice privind prezentarea cererilor de acordare a unei

repara

ții echitabile, care prevede că Curtea „respinge pretenț

iile prezentate

în formularele de cerere, dar nereiterate în etapa corespunzătoare a

procedurii”. Prin urmare, cererile de reparație echitabilă trebuie respinse (a

19

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

se vedea, printre altele,

Anđelaković împotriva Serbiei

, nr. 1401/08, pct. 33,

9 aprilie 2013).

73.

Având în vedere cele de mai sus și ț

inând seama de pozi

ț

ia domnului

Cengiz în cadrul art. 41 din Conven

ție, Curtea consideră că

constatarea unei

încălcări reprezintă în sine o reparație echitabilă suficientă pentru orice

prejudiciu moral pe care l-

ar fi putut suferi persoana în cauză.

74.

În ceea ce privește cererea reclamanților, formulată în temeiul a

rt. 4

6

din Conven

ție, Curtea reamintește că a constatat o încălcare a Convenț

iei, în

special, ca urmare a faptului că măsura de blocare a accesului la YouTube

dispusă de instanțele interne nu avea nicio bază legală și că legislaț

ia, astfel

cum era în vigoare la data faptelor, nu a permis reclaman

ților să beneficieze

de un suficient grad de protec

ț

ie la care aveau dreptul în temeiul statului de

drept într-

o societate democratică (supra,

pct.

65). Această concluzie

implică faptul că încălcarea dreptului reclamanț

i

lor a fost cauzată de o

problemă structurală.

75.

Curtea observă că, după introducerea prezentei cauze, Legea

nr. 5651

a fost modificată.

În prezent, conform art.

8 A 3, blocarea în totalitate a

accesului la un site internet poate f

i dispusă dacă sunt îndeplinite condiț

iil

e

prevăzute la această dispoziț

ie (supra, pct.

22). În acest sens, Curtea

consideră util să precizeze că

2

aceste modificări au fost introduse după ce

instan

ța a dispus, fără nicio bază legală, blocarea accesului la

YouTube. În

această privință, Curtea reamintește că nu are sarcina de a se pronunț

a

in

abstracto

cu privire la compatibilitatea cu dispozi

ț

iile Conven

ț

iei a

regimului juridic de blocare a accesului la site-uri internet, astfel cum era în

Turcia la momentul faptelor sau cum este în prezent. În schimb, Curtea

trebuie să aprecieze

in concreto

efectul aplicării dispozițiilor în cauză asupra

dreptului reclaman

ț

ilor la libertatea de exprimare, garantat de art.

10 din

Conven

ț

ie.

Prin urmare, trebuie să examineze dacă aplicarea dispoziț

iilor în

cauză a cauzat o încălcare a a

rt. 10

în ceea ce-i privea pe reclaman

ț

i

[

Nikolova împotriva Bulgariei

(MC), nr. 31195/96, pct. 60, CEDO 1999-II].

Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu consideră necesar, în

circumstan

ț

ele spe

ței, să se pronunț

e asupra cererii reclaman

ț

ilor având ca

obiect pronun

ț

area unei decizii în temeiul art. 46 din Conv

en

ț

ie.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Decide

să conexeze cererile;

2.

Declară

admisibil capătul de cerere întemeiat

pe art. 10 din Conve

n

ț

ie;

2

Rectificat la 29 martie 2016, textul avea următorul conținut: „deși părțile au comentat pe

larg aceste modificări în observațiile lor”

20

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII IMPOTRIVA TURCIEI

3.

Hotărăște

că a fost încălcat a

rt. 10 din Conven

ț

ie;

4.

Hotărăște

că nu este necesar să examineze separat nici admisibilitatea,

nici temeinicia capătului de cerere întemeiat pe a

rt. 6 din Conve

n

ț

ie;

5.

Hotărăște

că o constatare a încălcării oferă în sine o reparație echitabilă

suficientă pentru prejudiciul moral suferit de dl Cengiz;

6.

Respinge

cererea de acordare a unei repara

ț

ii echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba franceză și comunicată în scris la 1 decembrie 2015,

în temeiul art. 77 §

2 și 3 din Regulamentul Curț

ii.

Stanley Naismith

Grefier

Paul Lemmens

Președinte

La prezenta hotărâre este anexată, în conformitate cu a

rt. 45

din

Conven

ție și a

rt. 74

din Regulament, opini

a separată a domnului

judecător Lemmens.

P.L.

S.H.N.

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA TURCIEI

-

OPINIE SEPARATĂ

21

OPINIA CONCORDANTĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR

LEMMEN

S

votat la fel ca majoritatea pentru a constata încălcarea a

rt. 10 din

Conven

ție. Cu toate acestea, aș fi preferat ca această concluzie să se fi bazat

pe un ra

ț

ionament diferit.

Baza legală a măsurii de blocare

2.

După ce a observat că blocarea

accesului la YouTube constituia o

ingerin

ță în exercitarea dreptului reclamanților de a primi și de a transmite

informa

ții și idei, constatare la care subscriu fără rezerve, majoritatea a

concluzionat că ingerința nu a fost „prevăzută de lege” în sensul a

rt. 10 § 2

din Conven

ț

ie.

Cu toate acestea, am dificultăț

i în a în

ț

elege motivul exact care a

determinat majoritatea să ajungă la această concluzie. Nu exista nicio bază

legală? Sau măsura dispusă a depășit limitele bazei legale (

pct.

61 și 63 din

hotărâre)

? Sau dispozi

ția legală pe care s

-

a bazat măsura nu era suficient de

precisă (a se vedea argumentul reclamanț

ilor, amintit la pct.

60 din

hotărâre)? Sau această bază legală conferea autorităț

ii competente o putere

prea extinsă (

pct.

62 și 65)

?

e mă privește, consider că exista o bază legală pentru blocarea

accesului la site-

uri internet, și anume a

rt. 8

alin. (1)

lit.

b) și a

rt. 2

din

Legea nr.

5651 din 4 mai 2007 privind reglementarea publica

ț

iilor pe

internet și combaterea infracț

iunilor comis

e în mediul digital („Legea

nr.

5651”). Potrivit acestei dispoziț

ii, blocarea accesului la publica

ț

iile

distribuite pe internet putea fi dispusă de un judecător. Această dispoziț

ie a

stat la baza măsurii dispuse în speță de Tribunalul Ankara și a constitui

t

astfel baza măsurii în litigiu în dreptul intern

3

.

În ceea ce privește întrebarea dacă măsura în cauză era compatibilă cu

dispozi

ția legală citată anterior, trebuie amintit că revine în primul rând

autorităț

ilor na

ț

ionale, în special instan

ț

elor, sarcin

a de a interpreta și de a

aplica dreptul intern [a se vedea, printre multe altele,

Delfi AS împotriva

Estoniei

(MC), nr.

64569/09, pct.

127, CEDO 2015, și

Pentikäine

n

împotriva Finlandei

(MC), nr.

11882/10, pct.

85, CEDO 2015]. Or, din

3.

Prezenta cauză nu privește o situație similară cu cea a

cauzelor în care au

fost pronunțate

hotărârile Curții Constituționale din 2 aprilie 2014 și din 29 mai 2014 (

pct. 25-26

din

hotărâre), în care Directoratul pentru Telecomunicații și de Tehnologia Informației

(„DTTI”) a blocat accesul la un întreg site, fără ca o măsură de asemenea amploare să fi

fost dispusă de un judecător. De altfel,

în

hotărârea

Ahmet Yıldırım împotriva Turciei

(nr. 3111/10,

CEDO 2012), instanța a dispus blocarea totală a accesului la Google, ca

urmare a unei cereri din partea DTTI. În speță, însăși instanț

a a dispus, din proprie

inițiativă, blocarea accesului la întregul site YouTube, iar DTTI nu a făcut decât să pună în

aplicare această decizie.

HOTĂRÂREA CENGİZ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA TURCIEI

-

OPINIE SEPARATĂ

22

hotărârea Curț

ii Constitu

ționale din 29 mai 2014 reiese clar că dispoziț

ia

citată anterior nu autoriza blocarea în totalitate a accesului la un site, ci

numai blocarea accesului la anumite con

ț

inuturi pe un site [art. 8 alin. (1)

teza introductivă din lege]. Rezultă că ingeri

n

ța în cauză nu se putea

întemeia în mod valabil pe dispozi

ția care trebuia să constituie baza legală.

Din acest motiv, consider că ar fi fost necesar să se concluzioneze că măsura

nu era prevăzută de lege.

În opinia mea, această concluzie ar fi scutit Curtea să mai examineze

previzibilitatea legii sau protec

ția pe care o acordă împotriva încălcărilor

arbitrare ale libertăț

ii de exprimare.

Scopul și necesitatea măsurii de blocare

4.

După ce a concluzionat că ingerința în cauză nu îndeplinea condiț

ia de

le

galitate prevăzută la a

rt. 10 § 2 din Conven

ție, majoritatea a considerat că

nu era necesar să se verifice respectarea celorlalte cerinț

e de la acest

paragraf (pct.

67 din hotărâre).

În principiu, o astfel de abordare este justificată.

Cu toate acestea, în

circumstan

țele din prezenta cauză, consider că este o ocazie ratată.

Într-

adevăr, dispoziția legală în temeiul căreia Curtea s

-a pronun

țat, și

anume art. 8 din Legea nr.

5651, a fost între timp completată cu o dispoz

iț

ie,

art. 8A,

care prevede în prezent

în mod expres că accesul la întregul site

internet poate fi blocat (pct.

22 din hotărâre). Așadar, prezenta hotărâre

privește

o situa

ție care, în măsura în care privește baza legală a măsurii

incriminate, apar

ț

ine în principal trecutului. În aceste condi

ț

ii, în opinia

mea, ar fi fost de dorit să se examineze dacă, independent de faptul că

ingerin

ța în litigiu nu era prevăzută de lege, această măsură urmărea un scop

legitim și dacă, având în vedere în special efectele sale, era proporțională cu

acest scop [a

se vedea, pentru o abordare similară,

Kurić și alț

ii împotriva

Sloveniei

(MC)

,

nr. 26828/06, pct. 350, CEDO 2012].

Desigur, Curtea nu trebuie să se pronunț

e

in abstracto

asupra noului

art. 8A

(pct.

75 din hotărâre). Cu toate acestea, consider că, dacă ar

fi

examinat, chiar

obiter dictum

, scopul și necesitatea ingerinț

ei în litigiu,

hotărârea sa ar fi putut aduce clarificări cetățenilor și autorităț

ilor turce cu

privire la

principiile

care trebuie respectate atât în aplicarea art.

8, cât și a

noului art. 8A din Legea nr. 5651.