CASE OF CENGİZ AND OTHERS v. TURKEY - [Romanian translation] summary by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 191

Decembrie 2015

Cengiz și alții împotriva Turciei

- 48226/10 și 14027/11

Hotărârea din 1 decembrie 2015 (Secția a II-a)

Art. 34

Victimă

Blocarea totală a accesului la YouTube, site pe care reclamanții îl folosesc în mod activ:

calitatea de victimă, recunoscută

Art. 10

Art. 10 - 1

Libertatea de a comunica informații

Libertatea de a primi informații

Blocarea totală a accesului la YouTube, fără bază legală:

încălcare

În fapt

– În mai 2008, o instanță din Ankara, considerând, în special, că conținutul a zece pagini prezente pe site-ul YouTube încalcă interdicția de ultraj la memoria lui Atatürk, a dispus blocarea totală a accesului la site-ul respectiv. Reclamanții, utilizatori activi ai acestuia, au contestat hotărârea respectivă. Recursul a fost respins cu motivarea că nu erau părți în cadrul anchetei și, prin urmare, nu aveau calitatea de a acționa în justiție.

Legea pe care s-a întemeiat hotărârea instanței a fost amendată ulterior faptelor din speță, astfel încât blocarea totală a accesului la un site de pe internet să fie posibilă și nu doar în ceea ce privește conținutul în litigiu.

În drept

– Art.

10: Reclamanții și-au depus cererile în fața Curții în calitate de utilizatori activi ai site-ului YouTube, subliniind, în special, repercusiunile blocării în litigiu asupra activității lor academice, precum și caracteristicile importante ale site-ului respectiv. Aceștia susțin, în special, că, prin intermediul conturilor YouTube, folosesc această platformă nu numai pentru a avea acces la videoclipurile referitoare la domeniul lor profesional, dar și în mod activ, încărcând și distribuind astfel de fișiere. De altfel, unii reclamanți au precizat că au publicat înregistrări cu activitățile lor academice. În plus, YouTube difuzează nu numai opere artistice și muzicale, ci reprezintă și o platformă foarte populară în ceea ce privește discursul politic și activitățile politice și sociale. Fișierele difuzate de site-ul YouTube cuprind, printre altele, informații care pot să prezinte un interes particular pentru fiecare persoană. Într-adevăr, măsura în litigiu făcea inaccesibil un site internet care cuprinde informații specifice pentru reclamanți, care nu sunt ușor de accesat prin alte mijloace. Site-ul respectiv reprezintă, de asemenea, o sursă importantă de comunicare pentru persoanele în cauză. În plus, YouTube este un site web de colectare de videoclipuri, pe care utilizatorii pot să trimită, să privească sau să distribuie videoclipuri, reprezentând, fără îndoială, un mijloc important de exercitare a libertății de a primi sau de a comunica informații și idei. În special, informațiile cu caracter politic ignorate de mass-media tradițională au fost deseori divulgate prin intermediul YouTube, ceea ce a dus la apariția unui jurnalism al cetățenilor. Din acest punct de vedere, platforma respectivă este unică, având în vedere caracteristicile sale, nivelul de accesibilitate și, mai ales, impactul său potențial, iar la momentul faptelor nu exista nici un echivalent al acestuia.

În consecință, deși reclamanții nu au fost direct vizați de hotărârea de blocare a accesului la site-ul YouTube, aceștia pot în mod legitim să pretindă că măsura în cauză le-a afectat dreptul de a primi și de a comunica informații sau idei. Indiferent de temeiul legal, o astfel de măsură putea să influențeze accesibilitatea la internet. Prin urmare, aceasta angaja răspunderea statului pârât în temeiul art. 10.

În ceea ce privește legalitatea ingerinței respective, trebuie reținut că legea în cauză nu autoriza blocarea în totalitate a accesului la un site de pe internet din cauza conținutului uneia dintre paginile web pe care le găzduia. Într-adevăr, poate fi dispusă doar blocarea accesului la o publicație exactă dacă există motive suficiente pentru a bănui că, prin conținutul său, o astfel de publicație prezintă caracteristicile uneia dintre infracțiunile menționate în lege. În consecință, atunci când instanța a hotărât blocarea totală a accesului la platforma YouTube, nici o dispoziție legislativă nu îi conferea o astfel de competență. Într-adevăr, tehnologia de filtrare a URL-ului pentru site-urile din străinătate nu este disponibilă în Turcia. Prin urmare, în practică, un organ administrativ decide blocarea totală a accesului la site-ul în cauză pentru a executa hotărâri judecătorești referitoare la un anumit conținut. Or, autoritățile ar fi trebuit să țină cont mai ales de faptul că o asemenea măsură, care făcea inaccesibilă o cantitate mare de informații, nu putea decât să afecteze considerabil drepturile internauților și să aibă un efect colateral semnificativ. Prin urmare, măsura în litigiu nu îndeplinea condiția de legalitate.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Art. 41: constatarea încălcării constituie o reparație suficientă pentru prejudiciul moral suferit.

Art. 46: După introducerea prezentei cauze, legea respectivă a fost modificată. În prezent, se poate dispune blocarea totală a accesului la un site internet dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Amendamentele respective au fost introduse după faptele din speță. Or, Curtea nu are sarcina de a se pronunța

in abstracto

asupra compatibilității cu Convenția a regimului juridic de blocare a accesului la site-urile internet, astfel cum era la momentul faptelor în Turcia sau astfel cum este, în prezent, dar trebuie să aprecieze

in concreto

incidența aplicării dispozițiilor în cauză în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare. Prin urmare, în circumstanțele speței, nu este necesar să se pronunțe asupra cererii reclamanților având ca obiect pronunțarea unei decizii în temeiul art. 46 din Convenție.

(A se vedea, de asemenea,

Ahmet Yıldırım împotriva Turciei

, 3111/10, 18 decembrie 2012,

Nota de informare nr. 158

și fișa tematică

Noi tehnologii

)

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.